„Literatura este o fabulă care te dezbară de fabule”, afirmă ritos francezul Eric Vuillard (n. 1968), şi tot el aplică metoda în practica scrisului, dând câteva romane epurate de naraţiune, dar care denotă „un remarcabil simţ al montajului şi al detaliului” (Simona Modreanu). Printre acestea, Ordinea de zi, Litera, 2018, ocupă un loc aparte, fiind distins cu Premiul Goncourt în 2017, şi asta în ciuda faptului că nu-i vorba despre o operă de ficţiune.
Şi atunci, ce este, de fapt, Ordinea de zi a lui Eric Vuillard? Păstrând proporţiile, aş pune-o în ecuaţia cu romanul lui Kazuo Ishiguro Rămăşiţele zilei, atât că britanicul reconstituie într-o ficţiune istorică culisele invadării Cehoslovaciei, în 1938, de către Germania hitleristă, pe când francezul se ocupă de anexarea Austriei (Anschluss) din 12 martie 1938, sub privirile dacă nu complice, cel puţin indiferente, ale puterilor europene: „Căci Schuschnigg nu înseamnă nimic. Nu aduce nimic, nu e prietenul nimănui şi nimeni nu-şi pune speranţa în el”. Înainte de asta însă, a avut loc acea reuniune a celor 24 mari industriaşi germani, din 20 februarie 1933, la invitaţia lui Hermann Goring, preşedintele Reichstagului, cu participarea lui Adolf Hitler care „avu pentru fiecare un cuvânt de mulţumire şi o strângere fermă de mână”, reuniune ce „a marcat un moment unic în istoria patronatului, un compromis inedit cu naziştii”, şi nu doar „o banală strângere de fonduri” în vederea apropiatei campanii electorale – căci „pe cei douăzeci şi patru nu-i cheamă nici Schnitzler, nici Witzleben, nici Schmitt, nici Finck, nici Rosterg, nici Heubel (…) Pe ei îi cheamă BASF, Bayer, Agfa, Opel, IG Farben, Siemens, Allianz, Telefunken”.
Cât despre titlul propriu-zis, îl găsim la p. 121, „Astfel, din oră în oră, Goring îşi dictează ordinea de zi” în chiar ziua Anschluss-ului, pentru a arăta, în ochii opiniei publică, că „Mireasa a consimţit, nu este un viol, aşa cum s-a afirmat, este o nuntă” – drept care „Tancurile, camioanele, artileria grea (…) se îndreaptă încet spre Viena, pentru măreaţa paradă nupţială”.
Admirabil scrisă, „înţepătoare şi sugestivă în economia ei structurală”, „forţa copleşitoare a [Ordinei de zi] rezidă în simplitatea sa filigranată, care ne aminteşte că, cel mai adesea, marile catastrofe vin cu paşi mărunţi…” (Simona Modreanu).
21 ianuarie ’19
