Erich Fromm (n. 23 martie 1900–d. 18 martie 1980) s-a născut la Frankfurt și a fugit el însuși din Germania nazistă, în Statele Unite, în 1933. Odată cu publicarea Fugii de libertate în 1941, Fromm a devenit un psihanalist, sociolog și critic social faimos. De-a lungul anilor 1940, 1950 și 1960, multele sale cărți și articole i-au consolidat reputația de figură intelectuală majoră.
Scrierile din perioada Războiului Rece au avut o afinitate aparte cu preocupările intelectuale, politice și culturale ale societății americane. Fuga de libertate a fost un tratat din timpul războiului despre ascensiunea nazismului care a anunțat în bună măsură teoriile moderne ale totalitarismului și tradiția cercetării personalității autoritare. Preocuparea gânditorului german pentru factorii psihologici care au influențat mirajul nazist a rezonat cu cei interesați de explorarea „caracterului național” al germanilor și japonezilor. Accentul său asupra a ceea ce identifica a fi originile mic-burgheze ale național-socialismului se potrivea de minune teoriilor dominante ale epocii, în fapt, o perspectivă teoretică încetățenită ulterior în gândirea convențională prin Omul politic al lui Martin Lipset.
Așadar, în multe feluri, faima lui Erich Fromm s-a bazat pe succesul (atât popular, cât și academic al) Fugii de libertate, o lucrare care a ghidat interpretările asupra fenomenului totalitar de la mijlocul secolului XX. Cei mai mulți sociologi și gânditori din zona științelor sociale ai anilor 1940 și 1950, David Riesman, Arthur Schlesinger Jr., Paul Lazarsfeld, Gabriel Almond sau Harold Lasswell, printre alții, s-au bazat considerabil pe opera lui Fromm în tentativa lor de a explica nu doar atracția mișcărilor totalitare, ci și formarea convingerilor politice (în genere).
Împrumutând teme de la Karl Marx, Max Weber sau Sigmund Freud, Erich Fromm a arătat că originile totalitarismului sunt de aflat în transformările produse de ascensiunea capitalismului, care a spulberat temeliile societății medievale și a eliberat individul din legăturile de familie, biserică sau castă. Liberi să-și aleagă drumul în lume, indivizii moderni au început să se simtă, în mod ironic, singuri, vulnerabili și anxioși, mai ales în stadiile avansate ale capitalismului secolului trecut, când structurile birocratice și industriile anonime dominau peisajul. Potrivit lui Fromm, este și motivul pentru care libertatea a devenit o povară, determinându-l pe individ să abandoneze responsabilitatea pentru propria-i existență și să se supună, în schimb, statului totalitar ca antidot al acestui disconfort personal.
Fromm a descris „fuga de libertate” în termeni psihanalitici, identificând în individul modern impulsurile sadomasochiste care l-au împins la subordonarea oarbă față de autoritățile statului precum și la distrugerea altora ca „țapi ispășitori”. Politica, a arătat același Fromm, a devenit un debușeu al patologiilor psihologice individuale. Fuga de libertate a rezonat cu acei intelectuali de pe ambele maluri ale Atlanticului care încercau să explice succesul temporar al fanatismului, naționalismului, al prejudecăților etnice și rasiale.
În mod natural, am spune, istoria personală a lui Erich Fromm a dat și ea formă gândurilor sale despre totalitarism. Născut în 1900 la Frankfurt într-o familie de mic-burghezi evrei, Fromm s-a străduit mereu să evadeze din cultura șovinistă înconjurătoare. Tot el, știm de la varii săi biografi, s-a chinuit să eludeze posesivitatea asfixiantă a mamei și asperitățile nevrotice ale tatălui. Din fericire pentru el, au existat alții care să-i ghideze preocupările intelectuale, inclusiv angajatul tatălui său, un tânăr evreu galițian pe nume Oswald Sussman, care l-a și introdus în opera lui Karl Marx, unchiul Emmanuel Fromm, care l-a familiarizat cu vastitatea culturii europene, sau Rabinul Nehemiah Anton Nobel, liderul comunității evreilor ortodocși din Frankfurt, care l-a ajutat pe tânărul Erich să se apropie de misticismul iudaic.
Așadar, alături de experiența sângeroasă și traumatică a Primului Război Mondial, putem spune că toate cele trei coordonate—marxismul, înalta cultură europeană și misticismul iudaic—i-au modelat și influențat lui Erich Fromm dezvoltarea intelectuală.