Fostul ministru român de Externe, Cristian Diaconescu, despre criza militară, politică și umanitară din Afganistan și felul în care aceasta reconfigurează raportul dintre marile puteri ale lumii.
Europa Liberă: Dle Diaconescu, asistăm la evoluții dramatice în Afganistan. Cum a fost posibil ca timp de o săptămână Taliban să cucerească practic întreaga țară?
Cristian Diaconescu: „Da, este o dezvoltare de la o oră la alta extrem de dramatică în Afganistan și plecarea abruptă a forțelor multinaționale, mai ales a celor americane, practic a generat o stare de haos. Iar deocamdată nu se știe exact ce urmează să se întâmple nici măcar în următoarele 24 de ore. Cauzele, sigur, sunt multiple și privesc mai multe domenii.
În primul rând, este menționată incapacitatea forțelor armate afgane, timp de 20 de ani pregătite de forțele militare, mai ales americane, și nu numai. 300 de mii de militari afgani practic în câteva săptămâni au dispărut ca forță de protecție sau de reacție rapidă, cam 80 de mii de militari sau insurgenți talibani slab echipați, dar puternic motivați ideologic, reușind practic să cucerească întreaga țară. Este evidentă o situație cât se poate de complicată și din punctul de vedere al realității de pe teren, dar și în ceea ce privește proiectul de stabilizare de o manieră occidentală a unui stat arab.
Sigur că în continuare multe priviri se îndreaptă spre Washington. Vreau să vă spun că ideea retragerii din Afganistan de o manieră categorică, masivă este din timpul președinției Obama.
Donald Trump, la rândul său, a continuat acest trend și a impus negocieri cu talibanii. Ceea ce s-a și întâmplat, Donald Trump anunțând la un moment dat că până în mai 2021 retragerea va fi făcută.
Biden a considerat, la fel ca mulți americani, că SUA este extinsă în prea multe teatre de operațiuni...
Dl președinte Biden și în perioada în care era vicepreședintele lui Barack Obama, la rândul său, era un susținător destul de categoric al acestei mutări, considerând, ca de altfel foarte mulți americani, că Statele Unite este, cum spun ei, overstretch, este extinsă în prea multe teatre de operațiuni.
Argumentele de tipul: „suntem de 20 de ani în acest conflict, am cheltuit peste un trilion de dolari, au murit mai mult de 2.700 de militari americani, alte mii au fost răniți, deci, practic nu poate continua la infinit această misiune militară” au trecere, sunt susținute de societatea americană.
Problema însă astăzi se pune astfel: ce se întâmplă dacă Afganistanul revine la statutul de școală a radicalismului islamist, așa cum a fost înainte de 2001, iar comunitatea internațională ar avea de suferit din cauza actelor teroriste? Evident, sunt chestiuni prezumtive, rămâne de văzut cum vor evolua.”
Vecinătatea Afganistanului va fi foarte interesată să câștige locul lăsat de occidentali, mai ales de americani
Europa Liberă: Dle Diaconescu, ce se întâmplă cu această investiție în democrație de peste 20 de ani făcută de Occident, dispare complet, dispare definitiv? Care sunt următorii pași, cum vedeți Dvs. evoluția?
Cristian Diaconescu: „Da, este foarte interesant. Deci, din punctul de vedere al construcției instituționale se pare că această investiție dispare, ca să fim cât se poate de direcți. Rămâne de văzut însă cum va evolua un anume tip de atitudine din partea talibanilor.
Acum este o chestiune de semnal, vreau să vă spun că înfrângerea URSS-ului în 1989 a reprezentat un fel de construcție de mit, care a contribuit fundamental la generarea jihadismului internațional. Iată că acum o altă supraputere globală se retrage haotic, oarecum disperat, din Afganistan.
Această investiție de 20 de ani a Occidentului în democrație dispare...
Și ceea ce s-a întâmplat poate reprezenta un nou impuls pentru mișcările radicale, la rândul lor, acestea având nevoie de un anume tip de narativ nou pentru că își pierduseră credibilitatea. Deci, din această perspectivă aici avem o problemă, să vedem cum lucrurile vor evolua.
În al doilea rând, este vorba de vecinătatea Afganistanului, aici discutăm în primul rând de Pakistan. Multe voci acuză regimul pakistanez de faptul că la un moment dat a continuat să sprijine chiar subteran forțele talibane, paștune, din Afganistan, primind în egală măsură sprijin financiar de la Statele Unite, câteva miliarde bune în fiecare an.
Vorbim de China și Federația Rusă. Ambasadorul Federației Ruse mâine [marți] ar trebui să se întâlnească cu liderii talibani, încercând să găsească o modalitate nu numai de a nu pleca din Kabul, dar și de a găsi o formă de cooperare cu viitoarea conducere talibană. China, la rândul său, și-a sfătuit rezidenții chinezi, în marea lor majoritate oameni de afaceri, să fie prudenți, să fie atenți, dar nu s-a dat un ordin de părăsire a teritoriului afgan.
Vecinătate a Afganistanului va fi foarte interesată să câștige locul lăsat de occidentali...
Deci, din acest punct de vedere, această vecinătate a Afganistanului va fi foarte interesată să câștige locul lăsat de occidentali, mai ales de americani. Depinde, cum vă spuneam, foarte mult de atitudinea pe care în viitor talibanii o vor avea. Pentru că, observați, aici este o chestiune de nuanță: pe de o parte, grupările de tip ISIS, Al-Qaeda își formalizau și mesajul, și acțiunile pe tipul de lovire a inamicului îndepărtat, în special Occidentul, sau pe schimbarea modului de a se guverna în Orientul Mijlociu, având ținta predilectă Israelul.
Din punctul de vedere al talibanilor, ei au o reputație de etnici nativiști, ei apără comunitatea, instaurând o reglementare religioasă, inclusiv în legătură cu comportamentul cetățenilor, deseori și inter-medievală. Dar nu au fost identificați direct talibani de exemplu în actele teroriste desfășurate oriunde în lume.
Da, au existat baze, dar din punctul de vedere al acțiunii directe, atât Al-Qaeda, cât și ISIS aveau cu totul altă orientare, mai ales în ceea ce privește lumea occidentală, decât talibani. Rămâne de văzut.
Sigur este o problemă și de altă natură în legătură cu comunitatea internațională, pentru că așa cum apare în acest moment, ceea ce autoritatea talibană - pentru că n-au fost niciodată organizați în sensul guvernării efective. Acesta va implementa o legislație de o duritate de-a dreptul inacceptabilă pentru orice normă de civilizație: fetele nu mai pot merge la școală decât pentru studii religioase, se oficializează căsătorii cu copii chiar sub zece ani, cetățenii în Afganistan nu vor avea parte de niciun fel de informații sau comunicații media în afara sărbătoririi unor execuții prin spânzurătoare în locuri publice...
Deci, din acest punct de vedere și aceste aspecte, chiar dacă nu sunt neapărat ofensive în legătură cu noi, ceilalți, față de aceste aspecte nu se poate rămâne indiferent. Sigur, guvernarea sau, ce va fi, conducerea talibană, va trebui să-și întrețină cetățenii, or din acest punct de vedere e nevoie de resurse.”
Europa Liberă: Și atunci, aici Dvs. vedeți o posibilitate de conlucrare civilizată cu talibanii sau, cel puțin, un dialog posibil dintre Occident și talibani? Sau de ce ați amintit de nevoia de resurse?
Cristian Diaconescu: „Talibanii vor trebui să găsească o modalitate în așa fel încât cât de cât să devină frecventabili, ca să spun așa, în zonele care prin relații comerciale le pot asigura întreținerea minimă a unui buget. Dacă îți lași populația să moară de foame, n-ai mari șanse să supraviețuiești la putere, indiferent cât de radical sau cât de hotărât ai fi.
Pe de altă parte, așa cum văd lucrurile ca cetățean al unui stat membru al NATO, care a participat la Coaliția de voință din Afganistan, nu pot să văd decât faptul că acești oameni care acum poate vor încerca să reprezinte statul afgan sunt aceiași care sărbătoreau uciderea oricărui soldat din forțele multinaționale și, bănuiesc, inclusiv a celor 27 de români.
Deci, din acest punct de vedere vreau să vă spun că, după modesta mea părere ca cetățean, există o linie roșie în tot ceea ce înseamnă identificarea unor canale de legitimare, mă rog, ca să mă exprim generic în legătură cu acești radicali.”
Cvasi-majoritatea instituțiilor europene se așteaptă, în acest moment, la un val de refugiați foarte-foarte mare
Europa Liberă: Dle Cristian Diaconescu, să aruncăm o privire spre regiunea noastră, ca impact pentru zona în care suntem. Deja Agenția Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați a anunțat o criză umanitară fără precedent, Albania devine punct de tranzit pentru refugiații care vor merge către Statele Unite, multă lume vorbește despre un posibil val de migrație similar cu cel din 2015...
Cristian Diaconescu: „Da, este adevărat. Sublinierea dvs. este cât se poate de corectă. Cvasi-majoritatea instituțiilor europene se așteaptă, în acest moment, la un val de refugiați foarte-foarte mare, intră câteva mii de oameni numai în Turcia în fiecare zi din Afganistan, și acest lucru se întâmplă de câteva săptămâni. Din acest punct de vedere, presiunea pe Turcia și așa este una foarte serioasă, probabil că se va genera un anume tip de reacție.
Diverse zone guvernamentale care existau în Kabul, în Afganistan, ceruseră Uniunii Europene să primească refugiați, mai ales cei care erau în pericol să fie supuși retalierii afganilor talibani pentru că ar fi fost translatori, profesori, educatori, traineri, militari în structurile create și sprijinite de NATO în ultimii 20 de ani. Șase state membre ale Uniunii Europene le-au respins această cerere.
Probabil că situația va deveni și mai tensionată. În orice caz, în ceea ce privește Europa concretizarea va fi într-un număr foarte mare de refugiați, cei mai mulți dintre ei având argumente din punctul de vedere al normei internaționale pentru a primi protecție, intrând în categoria celor față de care se aplică dreptul de azil.”
Europa Liberă: Ce înseamnă această evoluție pentru raportul de forțe la nivel global? Ați amintit mai devreme de interesul Rusiei și Chinei, știm că URSS-ul a fost în Afganistan, a fost unul din trigger, să zicem așa, al destrămării URSS-ului. Acum vedem retragerea forțelor aliate în frunte cu Statele Unite. Ce înseamnă aceste lucruri la nivel de reașezare a Marilor Puteri?
Rusia... va încerca să maximizeze ideea că americanii au plecat în grabă, au fugit din Afganistan
Cristian Diaconescu: „În primul rând, atunci când o zonă de influență este lăsată liberă de o mare putere, foarte rapid alte state cu interese și cu o forță semnificativă încearcă, evident, să ocupe spațiul disponibil. În al doilea rând, în acest moment, China este un partener destul de apropiat Pakistanului, printre alte interese împărtășind cele două state și ostilitatea în ceea ce privește India. Deci, China va fi sigur prezentă în zonă.
Federația Rusă – de văzut, pentru că resentimentele mujahedinilor și ale unei părți mari din comunitățile paștune față de ocupația sovietică nu s-au uitat. Deci, din acest punct de vedere situația va fi privită de Moscova ceva mai de la distanță, dar în orice caz va încerca să maximizeze ideea că americanii au plecat în grabă, au fugit din Afganistan, încercând și ei, Federația Rusă, să se poziționeze în echilibrele regionale.
Evident, va fi interesant Iranul, care, la rândul său, va simți un anume tip de slăbiciune, cel puțin în percepția publică, în legătură cu Washingtonul.
Afganistanul nu este decuplat de lume, indiferent de regimurile care conduc această țară. Deci, o placă turnantă în Asia îndepărtată oricând atrage atenția comunității internaționale. Este de văzut însă în ce măsură, vă spuneam, tipul de naționalism etnic agresiv al talibanilor va găsi nișe de oportunitate pentru a folosi acest joc al Marilor Puteri.”
Europa Liberă: Statele Unite au avut de pierdut în această poveste?
Cristian Diaconescu: „Din punctul de vedere al opiniei publice, ideea că Statele Unite sunt prezente în prea multe teatre de operațiuni și marea lor majoritate nu sunt neapărat folositoare cetățenilor americani și națiunii americane în ansamblu este una destul de bine fixată în mentalul public american.
Dar dacă în Afganistan vor apărea dezvoltări intolerabile, fie din punctul de vedere al dimensiunii teroriste radicale, fie din punctul de vedere al încălcării grave a drepturilor și libertăților fundamentale, este posibil ca administrația de la Washington să aibă politic de suferit, inclusiv în ceea ce privește relația cu propriul popor.”
