Linkuri accesibilitate

Eurovision în prezentare românească


Sinteza săptămînii politice românești.

Se scot bani buni din partide. Nu doar firmele de consultanță pentru sondajele alea fantomă în care binele învinge mereu, polițiștii comunitari pentru afişajul abuziv sau în locuri interzise sau jurnaliștii aceia apolitici plătiți pentru publicitatea mascată sau demascată, ci chiar Autoritatea Electorală Permanentă care ar putea să acopere o parte din fondul de prime și bonusuri cu amenzile date pentru neregulile electorale înregistrate la alegerile generale din 2016 și parţiale din 2017.

Este o investigație care trebuia, desigur, făcută, mai ales că e tot mai evident că pentru partide finanțările la vedere sunt doar bani de buzunar pentru că ele se întrețin mai ales din bani publici gestionați cu multă fantezie creatoare (valabil pentru partidele la putere) sau cu cei strânși la saltea (pentru opoziția care a fost cândva la putere) sau pur și simplu din surse oculte sau devotament (pentru nou-veniți). Astfel că organele de control au stat sub radar, timide cu șefii. De-a lungul timpului însă a devenit tot mai evident că, dacă mergi în patru labe, nu poți investiga decât mărunțișul căzut pe jos din buzunarul amărășeanului. Dar și speranța de supraviețuire pe post este mult, muuult mai lungă. Cei situați la palierele superioare ale piramidei sociale păreau impunibili în fața controalelor de orice fel, apărați de diferite tipuri de imunitate care mai de care mai impenetrabilă, iar aceste amenzi par să fie un bun început al sfârșitului.

Razia Autorității Electorale nu a făcut decât să ridice praful de pe registrele contabile...

Dar razia Autorității Electorale nu a făcut decât să ridice praful de pe registrele contabile abia folosite ale partidelor căci se știe că acestea au diversificat sistemul de plată în forme de mită atât de subtile că nu s-a inventat încă detector de fum care să le depisteze și nici lege care să le pedepsească. O călătorie în țări exotice, un discount neașteptat la case, acces la o linie de credit sau la fonduri europene, bani împrumutați în condiții de neimaginat pentru restul populației, un dosar casat prin arhivele Procuraturii sau o anchetă suspendată înainte să înceapă, multe se plătesc acum simbolic, fără bani doar făcând cu ochiul, deschizând o ușă sau închizând alta.

Bazate pe algoritmi, clientelă, mercenariat și plevușcă electorală, partidele vor continua să țină contabilitate la patru mâini pentru a-și putea finanța extravaganțele electorale și limuzinele. La acești bani gri se adaugă banii cinstiți primiți pomană prin bugetul de stat. Anul acesta, 400 de milioane de lei la care se adaugă și fonduri pentru campanie. Adică, se spune, de 28 de ori mai mult ca în 2016. Ne miră că broaștele înghițite zi cu zi par tot mai gustoase?

De ce n-a făcut această investigație Curtea de Conturi sau ANAF-ul e greu de știu. De ce nu s-au interesat Agenția Națională de Integritate și DNA dacă banii dați în campanie au fost dați pe sub masă, în plic sau la cărămidă, care sunt complicii și cât de mari prejudiciile, iar nu avem de unde afla. Căci ele, fără doar și poate, sunt. Multe și mari. Cu ani în urmă unul dintre șefii Curții de Conturi, predecesor al lui Nicolae Văcăroiu, îmi transmitea oficial că va publica un raport asupra ilegalității finanțării partidelor. Datele pe care le avea erau explozive. Vor cădea capete. Așa îmi spunea. Promite și azi s-o facă. De! Ein mann, Ein Wort. Cum au ajuns să taie chitanțe de amendă în parcarea marile partide angajații Autorității este o altă întrebare fără răspuns oficial și deopotrivă o dovadă a disfuncțiilor în stat în care instituțiile sunt în competiție de atribuții, răspunderi, putere. Jocuri de putere.

Un posibil și parțial răspuns la toate acestea este că Nicolae Văcăroiu s-a pensionat abia la sfâșitul lui 2017 și că succesiunea lui s-a făcut în hopuri și salturi militare până a ocupat pozițiile cine trebuie. Iar succesorul lui Văcăroiu nu s-a grăbit nici el foarte. Poate și pentru că e uns cu toate alifiile lui Liviu Dragnea și-i vine greu să-și amendeze colegii de partid și de stat.

Amenzile par mai degrabă simbolice față de cât s-a cheltuit ilegal pe mititei, bere și muzică proastă...

Cele mai mari sume le-a dat PNL, cu peste un milion o sută de mii de lei. Urmează la distanță de aproape cinci sute de mii de lei PSD, pe locul trei situându-se cei de la ALDE cu vreo cinci sute de mii de lei scoși din buzunar pentru amendă sau pur și simplu confiscați de prin conturi. Sumele par mai degrabă simbolice față de cât s-a cheltuit ilegal pe mititei, bere și muzică proastă. În marele ciclu al spălării banilor intră nu doar angajările fictive, devizele umflate sau conturile fantomă, domenii în care PSD, care a reinventat partidul-stat și bugetul pușculiță de partid, dă clasă tuturor celorlalți competitori, ci și mita, șantajul și programele prioritare bine orientate politic. Acestea din urmă țin nu doar de interesele locale ale celor care dau banii, ci mai cu seamă de plusvaloarea potențială a investiției, de numărul clienților de la curte stăpânilor care pot beneficia de ea. Aceste amenzi vor fi trecute, probabil, la capitolul de pierderi colaterale pentru că nu poți fi general de armată și nici ales al poporului dacă asta nu te costă câteva suflete călcate de carul tău triumfal.

Şi-apoi partidele nu au vreme să se gândească prea mult la banii pierduți pentru niște alegeri câștigate pentru că au început deja să arunce momeală prin bazinele electorale ca să convingă peștișorii să vină în perimetrul de hrană al rechinilor care candidează la europarlamentare. Fiecare partid și-a însoțit listele de candidați cu sondaje de opinie flatante care să mențină spiritul de echipă și optimismul electoratului, deși acestea se bat cap în cap și compromit, a câta oară? calitatea cercetărilor sociologice și eficiența sondajelor de opinie, fie ele și pentru produse cosmetice sau lenjerie fină.

Ar fi, ca întotdeauna, niște alegeri echilibrate pe care nu le-ar putea decide decât negocierile și „soluția imorală” a migrației politice...

PNL, de pildă, și-a însoțit oferta electorală cu un sondaj în care se plasa în fruntea grămezii, cu aproape 28 la sută din preferințele electoratului în vreme ce PSD nu ar lua nici 25%. Pe locul trei ar fi USR cu 16% în vreme ce ALDE nu ar aduna decât circa 11 procente. Ar fi, prin urmare, ca întotdeauna, niște alegeri echilibrate pe care nu le-ar putea decide decât negocierile și „soluția imorală” a migrației politice. Noroc că deocamdată nu e vorba despre Parlamentul intern și nu e nevoie de așa ceva. Oricum, PNL a dovedit nu odată că are stomac mare și tare și că e în stare să înghită nu o broască pe zi, ci mlaștini întregi. A făcut-o când îl propunea pe Marian Munteanu la primărie sau când i-a primit înapoi în partid pe cei care îl părăsiseră de un Traian Băsescu foarte dornic să acupleze Partidul Democrat cu niște liberali, suficienți cât să poată intra în Partidul Popular European și să pretindă că a făcut marea adunare populară a liberalilor din România. Scindarea, fuziunea și iar scindarea nu au avut la origine conflicte doctrinare, căci doctrină nu este un cuvânt românesc, ci interesele imediate. Așa au ajuns să stea la aceeași masă cei care se trimiteau reciproc la troacă.

PNL are și acum o ofertă cel puțin interesantă. Conform sondajului ar putea spera la opt-nouă locuri în Parlamentul European, așadar cele mai importante poziții sunt acestea. Ultima listă, votată de Biroul Executiv Național PNL, cu 32 de voturi pentru și doar unul împotrivă, are în frunte numele unei vedete de televiziune, Rareș Bogdan, afectatul și dichisitul prezentator al unui show de televiziune asemănător celui păstorit pe vremuri de un alt jurnalist sub acoperire, Robert Turcescu, aflat acum de-a dreapta domnului Băsescu. Rareș Bogdan are toate șansele, așadar, să ajungă la Parlamentul European pe care vrea să-l transforme într-un reality-show gen Big Brother: promite că va îmbina interesul național cu cel personal, transmițând în reluare și în direct ședințele parlamentare, va face mese rotunde și va lansa știri incendiare.

Rareș Bogdan este realizatorul unui anemic show de televiziune, Jocuri de putere. În audiențe, emisiunea lui de la Realitatea TV este undeva, la coada lungului pluton de taclale televizate, adică pe locul 16 la nivel național. Se pare că soclul statuii sale s-a fisurat serios prin decembrie trecut, când își anunța demisia în direct. Poate și din disperare că stătea prost cu audiența. Sau poate că reacționa, în adevăr, la trăznita idee de a transforma televiziunea Realitatea în partid, după modelul partidului lui Dan Diaconescu devenit pepiniera de cadre telepate și spiritiste a PSD și PNL. A revenit după aceea la Realitatea TV, poate și pentru că a dat ochii cu realitatea concretă. Sau poate că încă de pe-atunci întrezărea o ieșire pe covorul de trandafiri din presă către genunile politice. Așadar, acest primadon al presei românești este cap de listă la PNL, urmat de Mircea Hava și Siegfried Mureșan, ambii foști subalterni ai lui Băsescu și Boc în PDL. Este reciclat și Vasile Blaga, considerat, probabil, prea sensibil să reziste la coroziunea din mediul intern de partid sau poate pur și simplu îndepărtat de pe terenul central.

Alianța USR-PLUS a pornit cu stângul și a călcat strâmb de ambele picioare. A fost nevoie să-l resusciteze pe Nicușor Dan ca să vină să semneze în numele unui partid din care mai că nu a fost dat afară pentru că a ieșit singur pentru ca alianța să fie recunoscută și cele două tabere să-și distribuie egal terenul de pe buletinul de vot. Primul care deschide listele este Dacian Cioloș al cărui trecut, de multe ori inventat de detractorii săi, a început să fie o carte deschisă și brutal răsfoită. Un politician pe care trecutul chiar îl bântuie mai mult decât prezentul. Este urmat de Cristian Ghinea de la USR și de Dragoș Pâslaru de la PLUS și Clotilde Armand de la USR.

Nu va putea explica nimeni ce convulsii politice puteau genera două partide identice până la virgulă, fără o doctrină bine conturată, antisistem, dar dornice să devină ele însele sistemul, așadar două formațiuni cu singura aspirație de a vindeca România de metastaza politicianismului și corupției și amputări masive, dar pe care ambițiile personale sau sentimentul de castă le-a împiedicat să fuzioneze. Este motivul pentru care unii contestă rolul de locomotivă pe care și l-a atribuit Dacian Cioloș considerând că acesta și-a consumat carburantul și este pe o traiectorie balistică de coliziune cu solul. Dar același lucru se spunea și despre USR înainte de alegerile generale și iată că a fost un pronostic greșit.

PSD a câștigat la concursul cine clipește primul și nu a publicat până acum lista cu candidați. Ion Mircea Pașcu este singurul care a zis că va candida, însă s-au făcut cu toții că nu-l aud. Va mai dura o săptămână, două până ce va fi definitivată lista. Dragnea și ai lui cred că timpul curge în favoarea lor. De fapt, e o formă de-a lui Dragnea de a prelungi așteptarea, de a-i ține imobilizați pe contestatarii lui care ar vrea și ei un colțișor din buletinul de vot. Imaginea Corinei Crețu care submina foarte vocal partidul din interior apare acum pe corturile de campanie ale lui Victor Ponta, care ar putea aduna un număr suficient de mare de voturi pentru a-și trimite primii europarlamentari la Bruxelles. Pentru Micul și plagiatorul Titulescu ar fi o lovitură de imagine și l-ar putea ajuta să negocieze de pe caii cei mari reîntoarcerea în partid pentru alegerile generale de anul viitor.

Indiferent de bună părere pe care o au despre sine toate partidele și alianțele din România, acestea se bat pe 33 de locuri din Parlamentul European care a făcut deja o estimare a rezultatului votului românilor de la sfârșitul lui mai. Este o estimare făcută de Parlament conform căreia PSD se menține în frunte cu aproape 30%, urmat de PNL cu circa 24,5%. Cei doi poli de putere sunt urmați de ALDE 9,1%, USR 9%, PRO Romania 7,8%, PLUS 6%, UDMR 5,1%. PMP ar lua sub cinci procente și ar dispărea sub linia de orizont.

Zarurile nu au fost încă aruncate, desigur. În culise se negociază și aliații au vânătăi de la șuturile date pe sub masă de partenerii lor. PSD are dificultăți de înțelegere cu ALDE pe tema lui Tudorel Toader pe care ar vrea să-l concedieze chiar când acesta vrea și el să-l concedieze pe Augustin Lazăr. Dar Lazăr, de! s-a trezit din somnul de pensie, și a întors din drum dosarul TelDrum care luase drumul Secției de poliție politică a lui Tudorel Toader, acum că tot a fost legalizată de Curtea Constituțională intimidarea justiției de către această secție specială, noua SIPA de la Ministerul Justiției. Dosarul rămâne la DNA, a decis procurorul general în vreme ce ministrul îi caută cu frenezie un înlocuitor mai mlădios și prietenos. Tudorel Toader își joacă întreaga carieră cu aceste gambituri legislative: e contestat deopotrivă de colegii și studenții de la facultate, de politicieni, unii nemulțumiți că demantelarea justiției durează atât, alții acuzându-l că reinstaurează domnia bunului plac al politicienilor. Dar poate că de aceea a făcut cerere să devină notar public. Într-o asemenea funcție, aparent umilă, dar bănoasă și sigură, Dorel de la Justiție poate să rămână nemuritor și rece la orice cutremur profesional. Să mănânce popcorn și să se uite ca la un show TV cum se împiedică Justiția oarbă și cade în propria spadă.

* Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG