Linkuri accesibilitate

Evald FLISAR. Observatorul


Un adevărat Master class de Creative writing.

Un adevărat Master class de Creative writing ne propune slovenul Evald Flisar (n. 1945) în romanul Observatorul, Pandora M, 2017, un thriller metafizic care „a convins rapid publicul cititor şi critica literară, demonstrând, deopotrivă, capacitatea scriitorului sloven de a-şi înnoi tehnicile narative şi procedeele stilistice” (Rodica Grigore).

După ce-şi vede montată, de-o trupă de amatori, piesa Băiatul care se grăbea să trăiască, Simon Bebler, alias Barton Fink (după numele personajului de film), de numai 22 de ani, află că-i mai rămâne cel mult un an de viaţă, fiind diagnosticat cu cancer la splină. Şi astfel începe cursa contra-cronometru, ce-l face să ajungă la New York, unde Vincent Vigo, alias Al Pacino (căci seamănă ca două picături de apă!) îi finanţează libertatea de mişcare, cu condiţia să acţioneze, şi nu doar să observe. (De remarcat că şi alte personaje poartă numele unor actori renumiţi, Woody Allen, Bruce Willis, Uma Thurman, şi cu asta naraţiunea se-ntoarce într-o bandă a lui Mobius ce face ca ficţiunea şi realitatea să se întrepătrundă, potenţându-se reciproc.) Iar când Simon Bebler/ Barton Fink se întreabă: „Ce soartă îi e hărăzită; în ce joc intră, ce rol o să joace?”, zarurile sunt deja aruncate, în ciuda unei ultime zvâcniri de orgoliu a tânărului: „Nu vreau să-mi sfârşesc viaţa ca un personaj episodic din povestea altora”, mai şi filosofând pe deasupra: „Să fie asta pedeapsa pentru pasiunea lui pentru filme şi cărţi? Mi se întâmplă multe, deci exist? (…) Să fie oare viaţa desăvârşită numai dacă e dramatică?”. Asta, până a-şi întâlni Iubirea Vieţii (Aisi Disi, leit Uma Thurman), şi ea bolnavă incurabil: „În aceeaşi seară, cei doi condamnaţi la moarte, Barton Fink şi Aisi Disi, devin iubiţi. Simon nu şi-a notat detalii despre urmările acestui eveniment; singura aluzie poate fi găsită în două propoziţii: «Unde a dispărut observatorul?» şi «Viaţa lui Barton Fink a început cu o jumătate de an înainte să moară»”.

Nici vorba de happy end în Observatorul lui Flisar, dar nici nu sfârşeşte pe o notă tragică, drept care închei cu o frază de toată frumuseţea, rostită de un vagabond de culoare: „Visurile-s firu’ cu care suntem cusuți, man, fără ele suntem doar bucăţi de pânză care aşteaptă un croitor”.

1 octombrie ’18

XS
SM
MD
LG