Analistul politic Ion Tăbârță, expert IDIS Viitorul, despre cum a fost anul care se încheie pentru procesul reglementării transnistrene și ce ar putea urma în acest dosar în urma schimbarea puterii, la Chişinău.
Ion Tăbârță: „Evoluții majore nu am avut. Cei care se preocupă de această problemă, mai degrabă au reușit în a implementa pachetul Berlin plus, implementarea acestui pachet se face parțial.
Unica excepție de la această politică cumva liniștită și stabilă în reglementarea transnistreană este de la reprezentantul subiectului plăcuțelor neutre, pe care autoritățile neconstituționale sau așa-numitele autorități de la Tiraspol au încercat să dea vina pe Chișinău, că Chișinăul nu cooperează, că Chișinăul intenționat sabotează reglementarea transnistreană, că Chișinăul mai nu declanșează o catastrofă umanitară organizată locuitorilor din stânga Nistrului, cu toate că noi știm foarte bine că nu este așa.
Autoritățile noastre trebuie de spus că în acest subiect la început au avut anumite bâlbâieli, vicepremierul pentru reintegrare de atunci, dl Kulminski, a spus că „mecanismul creat în aprilie 2018 nu este cel mai perfect”, pentru că includea doar transportul privat, nu includea transportul comercial și nu includea permisele de conducere. Iar cei din regiunea transnistreană au încercat foarte mult să insiste că anumiți agenți comerciali nu pot funcționa, că oamenii sunt blocați.
Între timp, Chișinăul a reușit să îmbunătățească procesul operațional și vedem că această problemă acum mai degrabă a rămas una, așa, din inerție folosită de cei de la Tiraspol.”
Europa Liberă: Dar am văzut că a crescut foarte mult și cererea pentru aceste plăcuțe din partea locuitorilor din stânga Nistrului. Dacă înainte de această restricție, impusă de Kiev, practic nu erau solicitate aceste servicii, în câteva săptămâni cozile s-au format până spre anul 2022.
Ion Tăbârță: „Da, și atunci am avut acea operaționalizare. Inițial era preconizat să fie în jur de 100.000 de unități de transport din regiunea transnistreană. Timp de doi ani, doar câteva procente, 5-6%, în jur de 5-6.000 de unități de transport au fost înregistrate cu aceste numere de înregistrare.”
Europa Liberă: Deci, nu se poate spune cumva că locuitorii de acolo sunt reticenți la această reformă, pur și simplu nu erau niște măsuri, niște reguli foarte stricte de joc impuse, cărora ei se alinieze?
Ion Tăbârță: „Și așa-numitele autorități de acolo nu au avut interesul să soluționeze această problemă, pentru că marile companii sau cea mai mare companie de acolo, și anume grupul Sheriff, unitățile lor de transport de mult au numere de înregistrare moldovenești. Până la urmă, în abordarea clasică a așa-numitelor autorități de acolo, existe o problemă tehnică pe care ei încearcă la maximum să o politizeze. De fapt, soluțiile trebuiau identificate prin mijloace tehnice și acest lucru s-a și făcut ulterior.”
Europa Liberă: Dle Tăbârță, Dvs. spuneți că autoritățile de acolo n-au avut interes să soluționeze această problemă, de altfel ca și multe altele, dar în ce măsură Chișinăul trebuie să stea la mâna dorinței autorităților de acolo de a rezolva anumite probleme sau poate să preia inițiativa și să lucreze cumva în această direcție ca să determine autoritățile de la Tiraspol să fie mai flexibile? Adică se creează impresia că Chișinăul stă la mâna Tiraspolului în situația aceasta.
Ion Tăbârță: „Chișinăul trebuie să schimbe foarte multe în abordarea sa, dacă dorește să schimbe lucrurile în regiunea transnistreană și, în mod special, dacă dorește să predispună cetățenii noștri sau în general populația de acolo de a fi mai loială către statul Republica Moldova. Noi tot timpul spunem că noi ne gândim și ne preocupăm de cetățeni, dar, totodată, noi nu avem o strategie clar elaborată și, cel mai important, noi, practic, nu comunicăm deloc cu acei cetățeni ai noștri.”
În formatul de negocieri „5+2” noi nu am avut nicio reuniune de vreo doi ani
Europa Liberă. Pentru că nu sunt mecanisme sau nu vrem?
Ion Tăbârță: „Aici întrebarea cred că e mai complexă, însă ce am vrut să spun e că, deși cetățenii noștri de acolo beneficiază de toate drepturile pe care le acordă statul Republica Moldova, ei de multe ori nici nu știu acest lucru. Deci, aici este un deficit de comunicare al Chișinăului.
De ce este așa? Noi, probabil, nici nu am vrut, nici nu am știut, în plus haideți să nu uităm că există diferite interese, inclusiv interese economice.
Chișinăul are nevoie de o nouă viziune
Evoluțiile în reglementarea problematicii transnistrene s-au oprit, practic, la anul 2019, când anumite înțelegeri erau luate și erau dictate de o relație personală dintre Vladimir Plahotniuc și Vladimir Gușan, în plus mai erau implicați anumiți factori ai elitei regionale de la Odesa, chiar același Poroșenko, fostul președinte al Ucrainei. Acum, acest proces practic s-a înghețat la anul 2019, în formatul de negocieri „5+2” noi nu am avut nicio reuniune de vreo doi ani și în continuare mergem în a implementa acest pachet Berlin plus. Chișinăul are nevoie de o nouă viziune și, reieșind din această viziune integrată, să aibă o strategie cum să acționeze în a aborda relația cu stânga Nistrului și, totodată, să aibă o poziție clară în procesul de negocieri. Dl Vlad Kulminski, fostul negociator-șef din partea Chișinăului, în scurtul său mandat s-a apucat foarte activ și el ce ne vorbea și chiar cumva trezea o anumită alarmă că va încerca să abordeze la modul direct reglementarea politică sau identificarea statutului regiunii transnistrene în componența Republicii Moldova, însă d-lui a plecat pe neașteptate. Noi de o lună și ceva nu avem numit un negociator-șef din partea Chișinăului.
Apropo, Tiraspolul speculează politic, avem această adresare recentă a lui Krasnoselski către Misiunea OSCE, practic, vorbind popular, vrea să ia în căruță autoritățile moldovenești. În cadrul președinției, de asemenea, din câte știu, nu avem o persoană responsabilă pe problematica transnistreană.
Acest lucru ori denotă o anumită deficiență de cadre, cu toate că ar fi specialiști în domeniu, sau încă actuala guvernare nu s-a determinat clar ce vrea ea în reglementarea transnistreană. Faptul că noi nu avem un negociator-șef la momentul actual a blocat toate procesele ce țin de reglementarea transnistreană, și anume în a realiza anumite înțelegeri convenite anterior în procesul de negocieri dintre Chișinău și Tiraspol.”
Pregătiri de alegeri rusești la Tiraspol
Europa Liberă: Dle Tăbârță, Chișinăul este din anul 2021 fără un negociator-șef, deci fără un șef de Birou de reintegrare. La Tiraspol, în același timp, Vadim Krasnoselski a luat un nou mandat pentru următorii cinci ani. Nu se creează impresia că cumva acest an a slăbit pozițiile Chișinăului și le-a fortificat pe cele ale Tiraspolului sau nu putem vorbi în asemenea termeni?
Ion Tăbârță: „Vadim Krasnoselski mai degrabă și-a organizat un nou mandat și aici mari așteptări nu erau...”
Europa Liberă: De altfel, Chișinăul a și declarat că consideră ilegal acest scrutin.
Ion Tăbârță: „Da, evident că acest proces electoral nu are nicio legalitate și modul în care a fost el organizat chiar nicio legitimitate, chiar dacă el nu este legal, anumite procese pot fi declarate, cel puțin, legitime, dar în cazul de față nici despre aceasta nu poate fi vorba.”
Europa Liberă: Da, dar observatori din Federația Rusă au existat acolo?
Ion Tăbârță: „Bine, m-am referit la legitimitate în sens de cât de competitive, concurențiale și cât de corecte au fost aceste alegeri sau așa-numite alegeri, chiar dacă ele nu au nicio legalitate juridică.”
Europa Liberă: Dar cât de corectă a fost abordarea Rusiei să trimită această delegație?
Ion Tăbârță: „Dar Rusia niciodată nu a fost corectă în raport cu Republica Moldova referitor la problematica transnistreană. Acești așa-numiți observatori trebuiau să fie aici pentru a-i oferi lui Krasnoselski măcar cât de cât o legitimitate și o recunoaștere la nivel internațional. În plus și ei au venit aici în excursie, să mai bea un coniac sau un vin moldovenesc ș.a.m.d..
Însă dacă ne întoarcem la întrebarea Dvs. referitoare la pozițiile Chișinăului, ele nu sunt slăbite de acum, ele sunt slăbite, cel puțin, de un an-doi, din perioada guvernării lui Igor Dodon. Igor Dodon, Partidul Socialiștilor în problematica transnistreană mai degrabă au reprezentat poziția Tiraspolului și a Federației Ruse decât a Chișinăului și a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: De altfel, vedem și felicitarea lui Igor Dodon pentru Vadim Krasnoselski pentru obținerea mandatului.
Ion Tăbârță: „Exact. Într-un stat cu o anumită funcționalitate a legii și respectarea articolelor de bază ale Constituției, Igor Dodon poate ar fi fost arestat pentru trădare de patrie.
Haideți să ne uităm cine s-a preocupat de această problemă în anul care a trecut. A fost numită negociator-șef o doamnă despre care noi nici nu știam multe – de unde s-a luat, cum s-a luat, ale cui interese reprezintă, a lucrat pe la Moscova... În plus prin ce a mai fost regiunea transnistreană în prim-planul anului care se încheie, a fost că s-a dorit organizarea câtorva secții de votare pe teritoriul necontrolat de către autoritățile constituționale sau că am avut anumite înțelegeri ca anumiți cetățeni ai Republicii Moldova care trăiesc în stânga Nistrului să fie aduși în mod organizat la scrutinul electoral din vara acestui an pentru a vota pentru un anumit concurent electoral.
Anume în acea perioadă eu cred că pozițiile Republicii Moldova au fost slăbite la maximum în relația cu reprezentanții Tiraspolului. Vreau să cred că actuala guvernare va aborda la modul cel mai serios și problematica transnistreană. Dl Kulminski ne-a promis că va fi elaborată o strategie de soluționare a conflictului transnistrean. Bine, d-lui a plecat, însă vreau să cred în continuare că această strategie totuși până la urmă va fi elaborată.
Foarte mult guvernarea ne-a vorbit despre eradicarea schemelor de corupție dintre cele două maluri care, da, este un pas necesar, însă nu este un pas suficient. Cred că Chișinăul are alte modalități și trebuie să se schimbe radical anumite abordări în relația cu Tiraspolul. De ce noi nu folosim relația economică? Cred că companiile din regiunea transnistreană care exportă peste hotarele Republicii Moldova ar trebui să plătească TVA-ul, pentru că avem concurență neloială cu companii de aici, de pe malul drept, iar Tiraspolul este obligat, pentru ca DCFTA-ul să funcționeze și în stânga Nistrului, să respecte o serie de condiții. Acele condiții nouă nu ne sunt clare până la capăt și, cel mai probabil, ele nu sunt respectate.
Ar mai fi și o serie de alte aspecte pe care Chișinăul trebuie să le discute tranșant cu Tiraspolul, pentru că activitatea economică a regiunii transnistrene este în totalitate dependentă de gradul de permisiune al Chișinăului. Asta nici pe departe nu înseamnă că noi trebuie să impunem regiunea transnistreană la o blocadă economică, însă trebuie de impus niște reguli clare pe care cei de acolo trebuie să le respecte, ca și în cazul plăcuțelor neutre sau al sistemului bancar.
Bine, în cazul plăcuțelor neutre putem să spunem că mai degrabă meritul este al Ucrainei, Ucraina având propriul scop vizavi de regiunea transnistreană și desigur cu precădere să-și fortifice frontiera sa, practic a impus în acest subiect regiunea transnistreană să joace pe câmpul juridic sau să respecte câmpul juridic al Republicii Moldova.
Noi avem un câmp juridic pe care toți trebuie să-l respecte, inclusiv cei din regiunea transnistreană. De aceea cred că cartea economică ar putea să fie un atu pentru Chișinău în relația sa cu Tiraspolul.”
Schemele pot fi curmate și trebuie să fie curmate
Europa Liberă: Asta apropo de ce sugestie ați avea pentru noua guvernare care a preluat puterea la mijlocul anului. Alte pârghii care ar mai exista, pentru că s-a vorbit mult, într-adevăr, despre această prioritate de a elimina schemele care trec prin regiunea transnistreană? Avem pârghii, Chișinăul de unul singur poate face ceva sau rolul Ucrainei aici care ar putea fi?
Ion Tăbârță: „Desigur și rolul Ucrainei, pentru că noi mult timp nu am putut să fim mai restrictivi cu elita de la Tiraspol, elitele regionale de la Odesa bine mersi făceau business cu regiunea transnistreană, numai prin portul de la Iliciovsk câtă contrabandă s-a dus din regiunea transnistreană spre diferite părți ale globului.
După anul 2014, când cei din Ucraina au înțeles pericolul pe care îl reprezintă regiunea transnistreană pentru securitatea regiunii, desigur acum ei sunt mai cooperanți cu Republica Moldova și aici desigur trebuie să existe și voință politică din partea noastră de a securiza la maximum frontiera moldo-ucraineană. Și aici ne referim la segmentul transnistrean al acestei frontiere.
Schemele pot fi curmate și trebuie să fie curmate, însă inițial noi trebuie să curmăm schemele de aici, în interior, pentru că atâta timp cât nu vom avea instituții funcționale capabile să curme aceste scheme pe teritoriul întregii Republici Moldova, va fi dificil să stopăm acest fenomen și în stânga Nistrului. Dar pe lângă relația economică, Republica Moldova și deja aici la nivelul diplomației, la nivelul instituțiilor internaționale, la nivelul formatului oficial „5+2” ar trebui să pună tranșant problema drepturilor omului, pe care cei de acolo le neglijează în totalitate.
Trebuie să fie, dacă doriți, un fel de politică de condiționalitate, dacă cei din regiunea transnistreană vor să beneficieze, inclusiv de același DCFTA, respectarea drepturilor omului trebuie să fie o precondiție. În regiunea transnistreană nu există nicio garanție elementară a securității persoanelor, a respectării drepturilor omului. De aceea cred că această problemă trebuie abordată mai intens de către Chișinău și desigur sau în mod prioritar prin atragerea instituțiilor internaționale.”
Europa Liberă: Apropo de drepturile omului și libertăți democratice, din ceea ce știți Dvs., în ce măsură un locuitor al regiunii transnistrene, care poate are niște remarci critice sau nu este foarte mulțumit de viața pe care o duce sau de lucrurile care se întâmplă în jurul lui, în ce măsură poate să vorbească despre aceste lucruri?
Ion Tăbârță: „În mod deschis nu poate să vorbească. Dacă o va face în mod deschis, riscă să-i fie fabricat un dosar. Ne uităm la liderul comuniștilor din regiunea transnistreană, a încercat să reprezinte o opoziție față de regimul de acolo și a fost arestat.
De ce comuniștii ruși, care în permanență acordau sprijin regimului de la Tiraspol, acum nici nu au vrut să-și trimită reprezentanții la așa-numitele alegeri? Dar chiar și modul în care a fost organizat scrutinul electoral de acolo, restul concurenților care cât de cât ar fi reprezentat o alternativă reală regimului sau măcar ar fi simulat concurența nu au fost admiși de a fi înscriși în cursa electorală.
Alegerile din 2016, apropo, în timpul când la cârma regiunii se afla Evgheni Șevciuk, cu toate minusurile lui, oricum acele alegeri cât de cât au fost concurențiale și până la urmă au fost câștigate de Krasnoselski. Sau alegerile din 2011 la fel au fost concurențiale și eternul lider al regiunii transnistrene, Igor Smirnov, a pierdut.
Bine, că platformele alternative în regiunea transnistreană nu reprezintă televiziunile sau anumită presă oficială, mai degrabă platformele alternative sunt cele din mediul online, rețelele de socializare sau canalele de telegraf. Drepturile omului, funcționarea democrației acum în regiunea transnistreană practic nu există, mai degrabă acolo avem un regim autoritar, cu concernul Sheriff, Vadim Krasnoselski este doar o persoană care îndeplinește rolul de președinte al regiunii transnistrene, de fapt, puterea reală fiind în mâinile dlui Vladimir Gușan.”
