Între timp, în lumea liberă, observatorii politici spun că Beijingul a început deja să folosească succesul contra-epidemic în scopuri politice.
Orașul Wuhan, din provincia centrală chinez Hubei, a fost primul loc de pe planetă unde a izbucnit epidemia de coronavirus. Lumea întreagă a urmărit îngrijorată cum se înmulțesc acolo cazurile de infectare cu miile, și a văzut la televizor în direct cum autoritățile chineze au construit peste noapte spitale speciale pentru pacienții cu coronavirus, golite între timp.
Joi, China a anunțat oficial că focarul local este stins, întrucât toate cele 34 de cazuri înregistrate în ultimele 24 de ore sunt „importate”.
„Astăzi întrezărim zorii, după atâtea zile de eforturi dificile”, a spus Jiao Yahui, un inspector de rang înalt la Comisia Națională de Sănătate a Chinei.
Associated Press notează că Wuhan s-a aflat în carantină strictă începând din ianuarie. Abia acum oficialii locali vorbesc despre posibila relaxare a unor restricții de circulație, dar numai în jurul orașului, în provincia Hubei, unde ar urma să fie desființate majoritatea posturilor de control. Orașul Wuhan în sine rămâne izolat, doar cei cu autorizație specială având voie să intre și să iasă. Carantina ar urma să fie anulată doar dacă vreme de două săptămâni nu se vor mai înregistra cazuri noi, adică cel mai probabil în luna aprilie, în opinia unui oficial medical chinez citat de AP.
Pe fondul succesului incipient al luptei chineze cu virusul, după 80.000 de infectări și 3000 de decese, observatorii occidentali notează că Beijingul face eforturi să exploateze situația actuală în scopuri politice și de PR.
„În vreme ce epidemia de coronavirus se propagă în lume... China se poziționează ca un lider global medical”, scrie ziarul britanic Guardian, adăugând că Beijngul acumulează soft power extrem de util într-o vreme de rivalitate intensficată cu Statele Unite.
La începutul epidemiei, conducerea comunistă chineză a părut să se confrunte cu cea mai mare amenințare din ultimele decenii, grație indignării publice față de primele reacții.
Dar, în ultimele săptămâni, numărul cazurilor noi a început să scadă, iar presa de stat chineză a căpătat argumente să preamărească comportamentul guvernării în vremea crizei, ca și rolul ei binefăcător pe plan global.
Gesturi foarte mediatizate au fost, de pildă, cum China a trimis îndărăt ajutoarele medicale primite din Occident, adăugând chiar proprii ajutoare pentru acele țări, care s-au trezit ele însele în prima linie a luptei cu pandemia. Nu de mult, chinezii au văzut la televizor medici chinezi sosind în Italia ca să răspundă „strigătului de ajutor” italian – cu cuvintele presei chineze.
Nu toată lumea uită cum a început tragedia
Fără să nege meritul celor care au reușit să stăvilească, după toate aparențele, epidemia din China, unii observatori occidentali cred că folosirea acestui succes în scopuri politice este o exagerare care comportă riscuri. Nu toată lumea uită cum a început tragedia, nici cum au răspuns la început liderii comuniști.
Guardian notează că ofensiva de PR a Beijngului a mers deja prea departe, în manifestări de prost-gust; de pildă, când presa chineză de stat a anunțat cu satisfacție, zilele trecute, că numărul infecțiilor la scară globală l-a depășit pe cel din China. Un utilizator media chinez a comentat pe net: „Nouă ni s-a spart țeava de apă, iar acum vecinii au mai multă apă prin casă decât noi. Chiar o fi ăsta un motiv de mândrie?”
