Cum se vede, nimeni printre consilierii președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan nu s-a priceput să-l sfătuiască în legătură cu simbolica nefastă a arderii cărților.
Ministerul turc al învățământului a anunțat că de la lovitura de stat eșuată din 2016 încoace, peste 300.000 de cărți au fost distruse în Turcia, sub pretextul legăturii lor cu învățăturile clericului refugiat în SUA Fethullah Gülen.
Acesta, odinioară un apropiat al lui Erdoğan, căzut ulterior în dizgrație, e considerat, cel puțin în aparență, de Erdoğan, ca fiind instigatorul eșuatei lovituri de stat.
Ca într-un ecou al romanului distopic al lui Ray Bradbury Fahrenheit 451, ministrul învățământului Ziya Selçuk a anunțat astfel cifra de 301.878 cărți confiscate și distruse. Site-ul Kronos27 a arătat astfel imagini, ca în unele episoade de tristă amintire, în care cărțile sunt arse. S-a ajuns la extreme absurde, precum cărți distruse pentru că conțin termenul geografic Pennsylvania, statul SUA în care trăiește Gülen.
PEN International a anunțat deja într-un comunicat faptul că în trei ani, 29 de edituri au trebuit să închidă, acuzate că ar ‘răspândi propaganda teroristă’.
Cu totul, 200 de grupuri media au avut de suferit, iar 80 de scriitori se află sub investigație. Peste 5.800 de cercetători, profesori și oameni din sectorul academic au avut și au de suferit. Profesori au fost dați afară din 118 universități publice.
S-a ajuns, cum spune PEN International, la o “criză a libertății de exprimare” in Turcia. Asta in condițiile in care presa din lumea întreagă a scris anul acesta despre gunoierii din Ankara care au creat o bibliotecă din cărțile găsite aruncate de alții la gunoi.
S-a ajuns astăzi la o răsturnare a represiunii în Turcia. Dacă până în anii 1990, tribunalele îi condamnau pe cei care denigrau laicitatea statului sau memoria lui Atatürk, astăzi, sub partidul islamic AKP al lui Erdoğan tribunalele îi condamnă pe cei care contestă islamul sau autoritatea președintelui.
Cu toate astea, niciodată în istoria Turciei nu au fost arse cărțile, precum astăzi. Pentru cel care e supranumit “sultanul” și care prezidează peste o reislamizare a societății turce, arderea cărților ar trebui să fie o parabolă neplăcută și o paralelă cu actul ireparabil al califului Omar, cel care a ars biblioteca din Alexandria. Potrivit cronicarului Ibn Khaldun, când lui Omar i s-a spus că multe din cărțile de acolo sunt foarte valoroase el a răspuns că “dacă acele cărți sunt contrare Coranului, atunci sunt eretice, iar dacă sunt conforme Coranului, atunci sunt inutile”.
