Prinţul de Prusia, Georg Friedrich, din familia Hohenzollern, a anunţat că renunţă la pretenţiile casei imperiale de a insista asupra retrocedării unor bunuri confiscate după cel de-a 2-lea Război Mondial.
Într-un interviu acordat ziarului „Die Welt”, prinţul a explicat că acţiunile intentate în justiţie s-ar prelungi şi ar dura ani de zile. În acelaşi interviu, el a mai spus că doreşte „să elibereze calea pentru o dezbatere neîmpovărată”. (Cf. „Restituirea proprietăţilor familiei Hohenzollern, „o obrăznicie”, RFE, 14.8. 2019; „Familia Hohenzollern se luptă cu statul german”, RFE, 14.7. 2020.)
Decizia a fost salutată la Potsdam de ministra finanţelor din guvernul landului Brandenburg, social-democrata Katrin Lange, calificând-o drept „tăierea nodului gordian al complexului Hohenzollern”. Deputaţi din landtag (parlamentul regional) din Brandenburg au calificat decizia drept un succes al istoricilor curajoşi care nu au tăcut şi care au dezvăluit responsabilităţile familiei Hohenzollern. Deputaţii au deplâns faptul că decizia familiei nobiliare va încheia şi disputa juridică privind rolul casei imperiale din perioada nazistă.
Plângeri penale ale familiei Hohenzollern contra unor istorici
Urmaşii împăratului german Wilhelm al II-lea (1859-1941) au înaintat plângeri penale împotriva unor istorici care au cercetat istoria familiei. Împăratul Wilhelm al II-lea a fost detronat în 1918 şi a plecat în exil, în Olanda, unde a murit.
După venirea la putere a lui Hitler, în 1933, o parte a familiei imperiale a colaborat cu naziştii. Prinţul Georg Friedrich a încercat în ultimii ani să-i reducă la tăcere pe istoricii care s-au ocupat de cercetarea apropierii de regimul nazist a prinţului moştenitor Wilhelm de Prusia. Acesta este străbunicul prinţului Georg Friedrich de Prusia, cel care a iniţiat după 2014 acţiunile din justiţie.
Scopul principal al acţiunilor din justiţie era ocolirea reglementărilor postbelice germane care prevedeau trecerea în proprietate publică a bunurilor unor persoane din nomenclatura Reichului nazist. În estul Germaniei, proprietăţile au fost etatizate, între ele s-a aflat şi vila Cecilienhof din Potsdam, care aparţinea familiei imperiale. În această vilă a avut loc, în 1945, conferinţa de la Potsdam, la care au participat liderii din ţările aliate, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Astăzi, vila Cecilienhof găzduieşte un memorial. Cererea de retrocedare a acestei clădiri istorice de către urmaşii împăratului a stârnit nenumărate controverse publice şi dezbateri istorico-politice.
Istoricul Stephan Malinowski, dat în judecată de către prinţul Georg Friedrich, a calificat, în 2019, întreaga afacere a restituirilor solicitate ca o „hărmălaie” pe care el o priveşte „cu un amestec de repulsie, dezgust şi ridicol“.
Malinowski a făcut parte dintr-un grup de experţi care a prezentat în 2020 un raport legat de rolul prinţului moştenitor în perioada nazistă. Raportul a fost folosit şi în cursul unei dezbateri din Bundestag. (Cf. Documentele şi intervenţiile experţilor şi deputaţilor în Bundestag, 29. 1. 2020: „Rolle des Kronprinzen Wilhelm von Preußen im Urteil von Historikern”.)
În pofida anunţului de renunţare la anumite retrocedări, neprecizate, presa germană susţine că familia imperială solicită în continuare clarificarea asupra proprietăţii unor opere de artă confiscate, aflate în muzee, ca de exemplu în castelul Rheinsberg, din apropierea Berlinului, sau în vila Cecilienhof.
