Aflu, cu stupoare, că într-un top al Fericirii făcut de ONU, Republica Moldova a urcat în ultimii doi ani de pe locul 71 pe locul 65. Cea mai fericită ţară ar fi Finlanda, iar pe ultimul loc, 149, ar fi Afganistanul. De-a dreptul bizar mi s-a părut că Grecia, cu plajele ei scăldate în lumina orbitoare a soarelui subtropical, e sub RM, pe locul 68.
Dar în baza căror criterii este calculat acest nivel al fericirii din diferite țări? Iată care sunt ele: speranța de viață, rata șomajului, sprijinul social, corupția, inflația, PIB-ul și migrația. Sincer să fiu, mă uit la aceste criterii şi nu pot să înţeleg cum s-a căţărat Republica Moldova atât de sus în acest top. Dacă luăm corupţia, suntem campioni ai mişmaşului. Migraţia? Păi, o sumedenie de moldoveni au plecat pe alte meridiane. Stăm prost şi cu PIB-ul, şi cu sprijinul social. Iar în condiţiile în care pandemia începe să facă ravagii aici, despre ce fel de speranţă de viaţă se mai poate vorbi? Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi trăită.
Locul 65 din 150 de locuri? Mi se pare că făcătorii topului au fost prea buni cu Republica Moldova sau habar nu au ce se întâmplă aici. După cum evoluează lucrurile în ţara “oamenilor frumoşi şi harnici”, vorba lui Snegur, la anul putem să ne prăbuşim pe locul Afganistanului. Nu avem nici un vaccin cumpărat, Bloomberg ne spune că în acest ritm, vaccinarea va dura aproape 6 ani. E limpede că mulţi dintre noi nu vor mai prinde vremea aceea. În fiecare zi, aflu că un cunoscut se infectează cu COVID. Despre ce fericire se mai poate discuta în atare situaţie? Când se va termina năpasta asta? Locul 65 în topul fericirii? În mod normal, ar trebui să râdem. Dar situaţia e mult prea tristă ca să ne mai copleşească veselia.
