Gheorghe Cojocaru: „Imaginile de la alegerile prezidențiale din 15 noiembrie cu votanții din străinătate care stăteau la cozile de sute de metri în fața secțiilor de votare înfășurându-și picioarele în celebrele „sacoșe” negre de la Chișinău, devenite simbolul detestat al corupției după ce a fost făcut public episodul în care oligarhul fugar Vlad Plahotniuc îi transmitea lui Igor Dodon o asemenea pungă, umplută, presupus fiind, cu bani, aceste imagini vor rămâne în istoria politică a Republicii Moldova ca un moment rușinos al președintelui înfrânt de Maia Sandu. Cu această etichetă dezonorantă de „sacoșă”, care i s-a lipit binemeritat la încheierea mandatului, Igor Dodon va pleca de la președinție pentru a ajunge, mai devreme sau mai târziu, nu este exclus, în fața justiției.”
Europa Liberă: Igor Dodon insistă că a câștigat alegerile și în primul, și în al doilea tur, doar diaspora a făcut diferența. Și acum Dvs., dacă ați fi întrebat de ce a pierdut Igor Dodon, cum ați răspunde?
Gheorghe Cojocaru: „În aceste alegeri s-a văzut că Igor Dodon a rămas pe scenă de unul singur: foștii prieteni i-au devenit dușmani, tovarășii de drum s-au dat la o parte, oligarhul care i-a aruncat colacul de salvare în 2016 și-a luat zborul aiurea, iar consilierii, după cum se adeverește, l-au sfătuit din cale afară de neinspirat. Cu guvernul său, cu parlamentul său, cu relațiile sale obscure cu autoritățile din stânga Nistrului, cu toate resursele administrative și financiare la dispoziție, președintele Dodon a clacat lamentabil și în primul tur, și, mai ales, în turul decisiv al scrutinului. Pe parcursul celor patru ani de mandat, Dodon a încercat să îmbrace ba mantaua scorțoasă a lui Voronin, pe care l-a trădat, ba tricoul ieftin de fan al președintelui Putin, ba sacoul scump al lui Plahotniuc, până și mantia lui Stefan cel Mare(!), dar nici o haină nu i-a fost pe măsură. Lipsa de personalitate i-a marcat întreg parcursul, iar lipsa de realizări, poate doar cu „excepția” faimoasei sale „tușonka” de la Condrița pentru ziariști, i-a pecetluit destinul politic. Mâna întinsă spre darurile din „sacoșa neagră” a lui Plahotniuc i-a fost, în cele din urmă, fatală.”
Europa Liberă: Nu întâmplător, totuși, în folclorul politic circulă echivalentul rusesc, „kuliok”, pentru că asta dă și mai multă semnificație acestei sacoșe, dar, sigur, analizele urmează. Acum, la prima vedere, ar merita atenție un nou actor politic la scară națională, care a fost acreditat în scrutinul 2020. Este vorba de primarul de Bălți, Renato Usatîi, care demult a ieșit din mantaua asta, vorba Dvs., s-a situat pe locul trei, cu circa 17 la sută în primul tur. Și Usatîi cumva a fost silit să se pronunțe în sprijinul Maiei Sandu în turul doi, deși înțelegea foarte bine că nu neapărat va fi ascultat de toate diviziile „sale”. Dvs. cum credeți, votanții dânsului cum s-au comportat în realitate?
Gheorghe Cojocaru: „Conform unor estimări statistice aproximative, în jur de o treime din alegătorii lui Usatîi i-au dat ascultare și au votat împotriva lui Igor Dodon, adică în favoarea Maiei Sandu, altă treime, dimpotrivă, migrând către președintele în exercițiu, iar o a treia parte rămânând acasă.
Voturile acestui segment electoral, care a reacționat în consecință la apelul lui Renato Usatîi, au contat în ansamblul rezultatelor Maiei Sandu, în special din interiorul, dar și din exteriorul Republicii Moldova. Acest tip de reacție, contradictoriu și echivoc, de altfel, la apelul primarului de Bălți de a o susține pe Maia Sandu s-a manifestat și în cazul susținătorilor Partidului „Șor”, care, deși îndemnați să-l susțină pe Igor Dodon, au preferat-o pe lidera PAS și, spre deosebire de conducerea formațiunii, n-au dat greș. Profilul lui Usatîi se va developa ulterior cu mai multă deslușire, rămânând de văzut în ce măsură solidaritățile electorale din alegerile prezidențiale încheiate se vor face utile în viitor.”
Europa Liberă: Eu zic să revenim la diaspora din Occident, care a surprins și de această dată cu peste 240 de mii de voturi date în favoarea Maiei Sandu. Cum credeți, ce i-a determinat pe oameni să iasă la vot și ce semnificație am putea atribui acestui vot al sutelor de mii de oameni?
Gheorghe Cojocaru: „Solidaritatea cu cei de acasă și conștientizarea acută a datoriei civice de a pune umărul la scoaterea carului din mocirlă au determinat, probabil, formarea acelor cozi fără de sfârșit la secțiile de votare din străinătate. Ieșirile grobiene după primul tur ale președintelui în exercițiu în adresa celor plecați în afară au fost picătura care a umplut paharul răbdării. Drept reacție, revoltați de cele debitate de „garantul” Constituției, oamenii s-au mobilizat ca niciodată în trecut, pentru a trimite la coșul cu gunoi al istoriei „sacoșa neagră” a corupției. Totodată, prin votul covârșitor pentru Maia Sandu, diaspora occidentală a afirmat vocația europeană a Republicii Moldova și a arătat direcția în care societatea ar trebui să se așeze în mod temeinic și - de ce nu? - ireversibil.”
