NATO nu poate interveni direct în Ucraina în sprijinul Kievului, însă cei 30 de membri ai Alianței militare occidentale s-au angajat să furnizeze armament.
Nu însă și o țară ca Ungaria, care a refuzat până și tranzitul armamentului destinat Ucrainei prin teritoriul său.
La fel, luptele politice din Bulgaria și Croația pun la îndoială coeziunea Alianței în fața Rusiei. Parlamentul bulgar discută miercuri 4 mai dacă să trimită arme Ucrainei. Președintele croat cere parlamentului să respingă primirea Finlandei și Suediei în NATO. Despre Ungaria, poziția lui Viktor Orbán e suficient de ambiguă ca să îngrijoreze.
În Serbia, cotidianul Politika, la Belgrad, nu ratează ocazia de a atrage atenția asupra cererii președintelui Croației, Zoran Milanović, adresată parlamentarilor țării lui pe care îi îndeamnă să blocheze o eventuală aderare la NATO a Finlandei și Suediei dacă nu se acceptă autodeterminarea etnicilor croați din Bosnia.
«Cine nu blochează Finlanda și Suedia în NATO este un trădător», a spus croatul Milanović, citat de Politika de la Belgrad. Explicația acestei declarații populiste este războiul personal al socialistului Milanović împotriva premierului conservator al Croației Andrej Plenković.
Ca și filorusul președinte Miloš Zeman al Cehiei, și Milanović al Croației deține o funcție pur ceremonială, însă asemenea declarații nu fac decât să ducă la deteriorarea imaginii țării lui, membră atât în NATO, cât și în UE.
Războiul din Ucraina sfâșie coaliția din Bulgaria
În Bulgaria, premierul centrist Kiril Petkov cere miercuri 4 mai Parlamentului să aprobe trimiterea de armament în Ucraina. Dar până și majoritatea parlamentară bulgară e împărțită în această privință
Deși este din 2004 în NATO și din 2007 în UE - odată cu România - Bulgaria a rămas tradițional apropiată de Rusia, prin limbă și prin cultură.
Luna trecută, ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba a petrecut trei zile la Sofia, sperând să obțină armament bulgar, care este 90% compatibil cu cel ucrainean. Ironie a soartei, uzinele bulgare de armament funcționează acum din plin pentru a furniza arme altor tări din NATO, care le livrează apoi Ucrainei.
Poziția Bulgariei depinde însă de decizia Parlamentului, în condițiile în care dotarea armatei bulgare lasă de dorit, ca și întreaga armată a acestei țări din NATO care încă își caută identitatea între Occident și Rusia.
Ungaria, Ucraina și NATO
Ungaria lui Viktor Orbán are o lungă istorie de blocare a cooperării dintre Ucraina și NATO. Cu câteva zile numai înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie anul acesta, Ungaria anunţase “condițiile” în care Budapesta ar fi putut debloca organizarea reuniunilor ministeriale NATO-Ucraina, Kievul urmând să rezolve în acest sens problema educației și a drepturilor minorității maghiare din Transcarpatia.
O declaraţie în acest sens a fost făcută atunci chiar la Kiev de către şeful diplomaţiei ungare, Péter Szijjártó, aflat într-o vizită oficială în Ucraina. La o conferinţă de presă comună cu ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, şeful diplomaţiei ungare și-a exprimat atunci speranța că, în viitorul apropiat, cele două părți vor putea rezolva problemele menţionate.
„Reuniunea NATO-Ucraina va fi deblocată imediat ce problemele legate de educație și drepturile minorității maghiare vor fi rezolvate. De îndată ce se va asigura acest lucru, vom face totul pentru ca reuniunea la nivel de miniştri să poată fi organizată” – a asigurat Szijjártó.
Decizia Budapestei de a bloca dialogul NATO-Ucraina era cauzată nu doar de legislația ucraineană în domeniul educației, ci și de legea privind folosirea limbii de stat, ambele afectând comunitatea maghiară din Transcarpatia.
Cu toate acestea, Szijjártó şi-a exprimat atunci dorința de a nu mai bloca dialogul dintre NATO şi Kiev. Şeful diplomaţiei ungare nu precizase, însă, ce anume din legea ucraineană privind limba de stat îngrijorează autorităţile de la Budapesta. Între timp — a început războiul.
