Era simbolul unui oraș care înflorea după al Doilea Război Mondial, prosper, cosmopolit, multicultural. În vitrină tronau ștrudele vieneze, baclavale orientale și creațiile patronului. Războiul a izbucnit în 1992, patronii s-au refugiat, dar în 2016, totul părea să fi revenit la normal. Doi ani mai târziu însă, cofetăria „Jadranka” s-a închis definitiv și odată cu ea s-a încheiat și un capitol din viața capitalei bosniace, Sarajevo.
Am crescut în anii '50 (ai secolului trecut) în cartierul unde era și cofetăria. Copilăria mi-a fost îndulcită de tortele Sacher de la „Jadranka”, de ciupercile cu ciocolată și de piureul de castane, iarna, de departe cel mai bun din oraș. Dar cel mai bine îmi amintesc de patronul cofetăriei, Nikola Bukvic, care ne dădea mereu, gratis, prăjituri cu ciocolată dacă aveam note bune la școală. Zile onomastice, nunți, botezuri sau înmormântări – orice reuniune importantă era însoțită de prăjituri de la „Jadranka”.
Era prima afacere de familie de succes din cartierul Grbavica, un cartier nou, cu blocuri din prefabricate de cinci, șase etaje, pentru anii '50 adevărate blocuri turn.
Nu era un cartier frumos, dar toată lumea din Sarajevo venea acolo, la cofetăria lui Nikola Bukvic. Ca majoritatea celor care au pus umărul la refacerea orașului după al Doilea Război Mondial, Nikola nu era localnic. Familia lui venea din Kosovo. Cofetăria dădea însă un flair central-european unui cartier de blocuri, construit pentru noua elită iugoslavă.
În recviemul pentru cofetăria care s-a închis definitiv în aprilie 2018, romancierul Miljenko Jergovic scria între altele: „ ...la „Jadranka” prăjiturile din diverse culturi nu coexistau, ci fuzionau. Baclavaua nu era musulmană, așa cum tortele sau ștrudelul nu erau creștine. Tradiția cofetarilor venea din toate colțurile lumii, la fel și clienții”.
Jergovic este convins că „Jadranka” s-a închis pentru că „s-a rupt șirul amintirilor”, pentru că locuitorii orașului au uitat ce înseamnă fuziunea etniilor și a religiilor.
Sasa Bukvic, fiul fondatorului, cofetar și sculptor, a mărturisit că în ultimii trei ani, afacerile mergeau prost. Sasa a intrat în folclorul orașului din greșeală: cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului, a creat o prăjitură în forma Iugoslaviei, o tartă cu căpșuni, acoperite cu gelatină roșie. S-a spus că Sasa a prevestit cu prăjitura lui roșie destrămarea sângeroasă a Iugoslaviei.
Cofetăria era în singurul cartier din Sarajevo care între 1992-95 a fost controlat de forțele sârbe, staționate în general pe dealurile din jurul orașului. Unele din cele mai groaznice crime din timpul războiului s-au petrecut la Grbavica.
Sasa Bukvic a reușit să fugă încă de la începutul războiului și s-a refugiat în Canada, dar s-a întors la Sarajevo în 2007. A reangajat echipa veche de la „Jadranka”, a refăcut clădirea și a redeschis cofetăria. A reînodat și cu tradiția actelor de caritate: o parte din cîștiguri au fost investite într-un fond care promova arta și cultura.
Pentru mulți, redeschiderea cofetăriei a fost semnul clar că rănile războiului erau pe punctul de a se închide. Astăzi, cofetăria și-a închis definitiv ușile, semn că este mult mai ușor să refaci clădirle distruse, decât societatea.