Le Monde are astăzi un întreg reportaj despre «Israel, țară de exil pentru evreii ruși»
În urma războiului declanșat de Vladimir Putin împotriva Ucrainei pe 24 februarie, Israelul se pregătea pentru un aflux de refugiați ucraineni; iată însă că imigranţii ruşi sunt până la urmă cei mai numeroşi. Autoritățile israeliene spun că în ultimele șase luni peste 20.700 de evrei din Rusia “au făcut aliya” - un termen ebraic pentru emigrarea evreilor de pretutindeni în Israel, o mișcare puternic încurajată în Israel, din motive demografice în comparație cu palestinienii - dar că au sosit și circa 12.500 de evrei ucraineni.
Acestora li se adaugă cei care aveau deja naționalitate israeliană „și își păstrau pașapoartele într-un sertar, pentru orice eventualitate”, cum o spune pentru Le Monde Larissa Remennick, sociolog la Universitatea Bar-Ilan din Israel, ea însăși sosită de la Moscova în timpul marelui val de emigrare a evreilor sovietici, la începutul anilor 1990. „Alții făceau deja des naveta între cele două țări. Pe lângă subvențiile acordate oricărui candidat la aliyah, rușii, ucrainenii și bielorușii mai au dreptul și la o indemnizație suplimentară. Pentru evreii ruși, Israelul este o destinație ideală: spre deosebire de țările europene, statul evreu nu le cere o viză.
Banii blocați în Rusia
Aproape un milion de imigranți rusofoni s-au stabilit în Israel după căderea Uniunii Sovietice, formând cea mai mare comunitate din țară, cu o puternică pondere politică. Mulți locuiesc prin periferii, uneori în așezările israeliene din teritoriile palestiniene ocupate. Emigranții anului 2022, mult mai puțin numeroși și proveniți din burghezia urbană, sunt concentrați în marile orașe de pe litoral. „Mulți întâlnesc deja probleme pentru a trăi în această țară, care este teribil de scumpă”, notează Larissa Remennick. Situația este foarte instabilă, oamenii au îndoieli că vor rămâne aici și își dau seama că războiul nu se va opri mâine. Unul dintre principalele obstacole, pentru ei și pentru pensionarii care locuiesc de ani de zile în Israel, rămâne accesul la banii lor din Rusia. Băncile israeliene blochează transferurile de la o serie de instituții rusești, în conformitate cu sancțiunile internaționale. Ministrul israelian de finanțe, popular în rândul electoratului de limbă rusă, a încercat să intervină – dar fără rezultat.
Israelul, subliniază Le Monde, nu a luat nicio sancțiune în mod direct, însă țara este dependentă de deciziile internaționale. Nerăbdător să-și păstreze comunitatea rusă de pe teritoriul său, dar ținând cont și de interesele strategice din Siria, unde bombardează ținte iraniene cu acordul Rusiei, Israelul s-a străduit să cruțe Moscova încă de la începutul invaziei în Ucraina. Relațiile au fost însă foarte tensionate în ultimele săptămâni: Kremlinul amenință că va închide Agenția Evreiască din Rusia, care include programe educaționale și culturale evreiești.
Apoi, mulți imigranți ruși au o atitudine foarte complexă și ambiguă față de conflictul lăsat în urmă. Mulți se simt complet prinși în războiul „sinucigaș” al Rusiei împotriva Ucrainei. Le Monde scrie că cei mai tineri sunt o generație traumatizată și că se simt vinovați și complici.
În același timp, peste ocean, Washington Post amintește, cu ocazia sărbătoririi astăzi a zilei independenței dar și a șase luni de la declanșarea războiului că Ucraina are o lungă și complicată istorie care include și chestiunea evreiască. “Este oarecum ironic felul în care identitatea ucraineană e personificată de … Volodimir Zelenski — un evreu care a crescut într-o comunitate rusofonă, dar al cărui talent de lider politic l-a făcut să strângă împreună diferitele curente care formează identitatea națională ucraineană de azi”, a scris Adrian Karatnycky de la Atlantic Council.
Marea Britanie: heating or eating?
Marea Britanie în «cădere liberă» — un avertisment pentru Europa, este titlul editorialului din același număr de astăzi din Le Monde.
În absența unor amortizoare sociale, șocurile economice sunt resimțite mai violent de populația din Regatul Unit decât în alte părți de pe continentul european. Furtuna economică și socială care se umflă peste Canalul Mânecii confirmă asta. Cu o rată anuală a inflației de peste 10% și un vârf așteptat să atingă 13% încă din octombrie, britanicii suportă cele mai grave creșteri ale prețurilor din țările G7. Costul alimentelor este în continuă creștere, în timp ce cel al energiei, în absența unui tavan tarifar, aproape că se va tripla într-un an.
Preeminența acordată ideologiei asupra pragmatismului – presupusă virtute britanică – și care a dus deja la dezastrul Brexit, riscă să prelungească sau chiar să agraveze situația deja dezastruoasă lăsată în urmă de Boris Johnson, ale cărui minciuni au lărgit prăpastia dintre opinia publică și clasa politică. Criza economică și instabilitatea ar putea înteți tentația politicienilor de a recurge la o retorică antieuropeană și naționalistă. Într-o perioadă în care amenințările se strâng în toată Europa, subliniind nevoia de solidaritate, criza din Regatul Unit sună ca un avertisment pentru toți vecinii acestuia, conchide Le Monde.
Energie. În fața șantajului cu gaz al lui Putin, Norvegia ar face bine să ajute Europa
Odată cu creșterea prețurilor la gaze, care au urcat cu încă 14% luni, 22 august, norvegienii înregistrează profituri extraordinare din vânzarea hidrocarburilor. Oslo ar trebui să-și coboare prețurile, pentru a le permite europenilor să își reducă dependența de Rusia, consideră elvețian Le Temps.
Le Temps amintește că Norvegia, al doilea furnizor de petrol și gaze al țărilor Uniunii Europene, după Rusia, se află acum în fața posibilității de a ocupa un loc și mai important alături de Bruxelles. În fața Kremlinului, care folosește energia ca armă politică, Norvegia ar putea ajuta Europa să scape de o parte din povară.
„Testamentul lui Winnetou”
La rubrica culturală, la Londra, The Guardian scrie pe larg despre deteriorarea accelerată, în Germania, a unui întreg complex mitologic literar: lumea westernurilor din romanele lui Karl May cu cowboys și indieni.
Generații de copii din fosta DDR (RDG) și din blocul comunist au crescut cu romanele și filmele despre Winnetou și Old Shatterhand.
Acum, editura Ravensburger Verlag, care posedă drepturile, a primit o lungă serie de plângeri privind “stereotipele rasiste” din felul în care sunt descriși indienii în aceste romane de la sfârșitul secolului XIX și a anunțat că va lua curând o decizie dacă să le mai publice în viitor.
Karl May, autorul acestor romane, care a murit în 1912, este considerat scriitorul cu cele mai bune vânzări din lumea germanofonă și unul dintre cei mai de succes scriitori germani din toate timpurile, calculat pe baza vânzărilor. Cărțile sale, care și-au început viața ca romane în serie, în ziare și broșuri populare, s-au vândut în aproximativ 200 de milioane de exemplare în întreaga lume și au fost traduse în 40 de limbi.
Winnetou verbieten? „Völlig absurd“
Aparenta decizie a editurii de a opri publicarea divizează publicul german și comentatorii sociali și culturali. Susținătorii inițiativei au descris încercările literare ale lui May de a evoca o idilă în țara de origine a indigenilor din America de Nord drept o „minciună, care neagă complet genocidul indigenilor, confiscarea nedreaptă a pământurilor lor lor de către coloniștii albi și distrugerea habitatului lor natural”, scrie Die Zeit, care rezumă întreaga dezbatere.
În schimb, tabloidul Bild, care conduce apelurile pentru repunerea cărților în vânzare, numește scandalul „total absurd”, insistând că „isteria aceasta” stârnită artificial va arde pe rugul gândirii presupus corecte „eroul copilăriei noastre”.
Cum o rezumă, la Londra, The Guardian, pentru cei care nu cunosc lumea lui Winnetou: „Romanele lui Karl May au fost atât de populare, încât naziștii s-au abținut să le interzică, în ciuda îndoielilor cu privire la modul în care erau văzute ca contrazicând idealurile lor rasiale, deoarece prezentau favorabil niște oamenii de culoare. Se pare că până și Adolf Hitler ar fi fost un fan și era un cititor avid.”
