De la începutul invaziei rusești, orașul Harkov, al doilea ca mărime în Ucraina, a fost în mod constant supus bombardamentelor, însă forțele Moscovei nu au reușit să-l cucerească. Periferia nordică a orașului - cartierul Saltovka - a avut cel mai mult de suferit de pe urma atacurilor. Zona e pustie, nu există lumină, apă și nici căldură, iar într-un bloc imens de apartamente poți întâlni adesea doar un singur locuitor. Cum trăiește acum oamenii din acest oraș, după ce forțele ucrainene au reușit să recucerească regiunea Harkov? A încercat să afle o echipă de jurnaliști de la Current Time.
La întrebarea „Cum trăiești?” Igor răspunde fără tragere de inimă:
„Nicicum. Pentru că nu mai am unde trăi. Apartamentul s-a prăbușit, totul s-a prăbușit. Imediat o să vedeți cu ochii voștri.”
Igor trăiește pe ultima stradă din cartierul Saltovka de Nord, la intrarea în Harkov dinspre Rusia. Forțele rusești au încercat să intre în oraș pe aici .
„Pur și simplu, nu credeam că va începe războiul”, o frază pe care Igor o repetă de mai multe ori, și care poate fi auzită adesea în Harkov, ai cărui locuitori n-au crezut până în ultima clipă că va fi orașul va fi atacat.
„Asta este casa în care am trăit. Acum nu mai știu dacă trăiesc, sau doar exist”, spune Igor.
Blocul său a fost lovit de 16 ori de rachete și obuze de artilerie. În locul bucătăriei acum e o gaură imensă, care se întinde în jos, până la parter. Igor locuiește în apartamentul vecin. Doarme sub două plăpumi, pentru că vremea e tot mai rece. E singurul care a rămas să locuiască în blocul cu nouă etaje. Are grijă de lucrurile vecinilor și-i ajută pe cei care s-au întors. Astăzi o ajută pe Liubov Petrovna:
„Priviți, ce frumusețe. Floarea aceasta nu a fost udată o jumătate de an, dar este vie și înflorește. Vedeți câte plante am? S-au uscat. Iar asta trăiește, spunându-ne că vom trăi și noi, aici. În ciuda tuturor... I-am văzut și eu [pe ruși]. Pe 26 februarie, chiar am discutat cu ei. Veneau pe tancuri. Și au făcut ochii mari, pentru că, scuzați-mă, i-am întâmpinat cu înjurături. Le-am spus că eu fac parte populația vorbitoare de limbă rusă. Iar ei s-au mirat: „De ce nu ne întâmpinați [cum trebuie], de ce nu vă bucurați, doar suntem eliberatori?”.
Liubov este medic în Harkov. În primele zile ale războiului, spera că va scăpa cu bine:
„Am văzut cum trage tancul într-un bloc cu nouă etaje, pur și simplu! Mama mea are 92 de ani și spune că i-a supraviețuit lui Hitler, dar nu a mai văzut așa ceva.”
Liubov a plecat din Harkov în Polonia, deși s-ar fi putut duce în orice țară a lumii, unde a mai călătorit. S-a întors în Kiev. La Harkov a venit pentru câteva zile și l-a rugat pe Igor să pună obloane la ferestre. Ea spune că ar putea să revină, dar nu pentru mult timp. În cartier nu există apă, gaz și lumină. Uneori, aici, aduc ajutoare umanitare. Magazinele nu lucrează.
În orașul Harkov au rămas puține întreprinderi funcționale, iar cele care mai lucrează sunt de regulă ale unot mici întreprinzători. Este problematic și periculos să ții deschise spații mari, în condiții de război și mai ales în apropiere de granița cu Rusia. În centrul orașului lucrează doar câteva cafenele și magazine alimentare mici.
La periferie, în „cartierele-dormitor”, în special în partea de nord a Harkov-ului, mai aproape de frontieră, rolul cafenelelor și magazinelor alimentare e luat în special de piețe, unde găsești însă doar lucruri de primă necesitate.
„Pentru ceai, luăm pâine și biscuiți. Și chifle, dar astăzi nu sunt”, ne-au spus câțiva oameni din piață.
Live Briefing | Război în Ucraina
Briefing-ul Europei Libere prezintă și analizează ultimele evoluții ale invaziei rusești în Ucraina și ale ripostei date de ucraineni, dar și reacția internațională.
Comercianții spun că lumea cumpără rar fructe sau legume. „Prune cumpără, pentru că prețul este bun, 20 de hrivne la kilogram”, spune o vânzătoare, iar o cumpărătoare explică: „Mulți au rămas fără surse de existență, de aceea trebuie cumva să supraviețuiască.”
La taraba cu haine de alături nu se vede niciun client: „Vedeți, nu e niciun suflet aici, spune vânzătorul. Nu mai e cerere absolut deloc.”
După ce contraofensiva ucraineană a avut succes, afacerile a început să revină în oraș, lucru ce poate fi văzut mai ales în centru. Dar nu și la periferia nordică deocamdată, spun localnicii.
Saltovka de Nord pare să fie locul unui optimism disperat și al speranței.
„M-am gândit ce am pierdut. Nu mai am nimic, nici, mașină, nici garaj, nici apartament. Acum înțelegem că ni s-a dat o singură viață și alta nu va mai fi”, spune Igor, adăugând că din cauza asta a decis să-și ajute vecinii. „Totul s-a schimbat sută la sută. Nu am de gând să plec nicăieri. Iar ce va fi mai departe, nu am cum să știu”, spune el.
