Aproape toate știrile referitoare la Republica Moldova au astăzi titluri din categoria Maia Sandu - fapte, nu vorbe.
Aktual24.ro titrează „Lovitură pentru Moscova, Maia Sandu a luat o decizie în premieră în istoria Moldovei. Chișinăul începe să importe gaz din Polonia”. G4Media scrie că ar fi vorba de o achiziție „de probă”, de un milion metri cubi de gaz, pentru a testa capacitatea de import din surse alternative. Pe același site este citat fostul deputat al Partidului Plaforma Dreptate și Adevăr, Alexandru Slușari, care spune că „singura soluție viabilă a Republicii Moldova în acest moment este să împrumute volume de gaze din România, deoarece cumpărarea lor la prețurile exorbitante ale pieței (...) nu ar fi rentabilă”.
Există și un comentariu legat de prima achiziție din sursă alternativă. Iulian Chifu, pe blogurile Adevărul, reamintește că afacerea Gazprom în Moldova e cel puțin ciudată: Gazprom vinde către MoldovaGaz, „adică tot Gazprom”, chiar dacă în acte e vorba de entități juridice diferite. Apoi, negocierile nu sunt comerciale pur și simplu, ci au implicat întotdeauna un pachet care cuprinde și condiții „neeconomice”, mai pe șleau spus, politice. Deocamdată, Natalia Gavriliță a respins asemenea condiții, dar mâine se negociază din nou la Sankt Petersburg, arată analistul. E vorba în această analiză și despre Igor Dodon și cum a încercat el să-și cumpere încă un mandat de președinte cu mecanismul îndatorării Moldovei către Rusia, pentru gaze. „Nu a câştigat alegerile (...). Dar mita sa electorală prin intermediul preţurilor (scăzute artificial) s-a plătit” și astăzi tot cetăţenii Republicii Moldova sunt cei chemaţi să achite această datorie”.
Aktual24 scrie și despre o altă promisiune a Maiei Sandu aproape îndeplinită: Curtea Constituțională a Republicii Moldova a avizat proiectul de modificare a Constituției referitor la imunitatea parlamentarilor.
Dacă nu vine gaz prin Ucraina, nu vine nici în România
În revista 22, Cristian Câmpeanu detaliază politica contractelor pe termen lung practicate de Gazprom și implicațiile ei geopolitice. Concluzia analizei ajunge și la România: „lucrurile sunt simple, spune Câmpeanu. Dacă nu vine gaz prin Ucraina, nu vine nici în România. (…) odată cu scăderea producției interne din pură prostie politică, dependența de importuri, în special de la ruși, a crescut. Cu cât e mai ger, cu atât importurile cresc. Or, acum rușii livrează prin conductele Yamal, Turk Stream și posibil Nord Stream 2, nu prin Ucraina. În acest caz, este foarte posibil ca România să rămână fără gaz la iarnă, în condițiile în care rezervele sunt la 75% din capacitate”.
Putem citi pe contributors.ro și o analiză care privește mai de sus criza energetică generală. Veronica Onea, autor : „Prețul la gaz și la cărbune combinat cu taxa pentru emisiile de dioxid de carbon din Uniunea Europeană au determinat prețul la energia electrică, aflat, de asemenea, la un record istoric. În acest moment, se poate spune cu certitudine că actuala criza energetică anunță recesiunea post-pandemică, care după unele aprecieri ar putea fi mai dură decât cea din 2008-2009”. Scenariile de evoluție sunt două, ambele „sumbre”, spune autoarea, pentru că mizează pe trecerea la energia regenerabilă. Fie accelerat, variantă în care numai statele bogate se vor descurca, fie printr-o tranziție lungă, amenințată de puținul știut, în realitate, despre fiabilitatea modelului energiei din surse regenerabile.
