Timur Țhurbatî și Nugzar Gogorișvili sunt parteneri de afaceri. Timur e originar din Țhinvali, capitala regiunii separatiste Osetia de Sud, fost militar, iar Nugzar este medic și locuiește în Gori, oraș din estul Georgiei. În 2004 au creat asociația așa numiților noncombatanți – care încercau să convingă oamenii că un război între Georgia și Osetia de Sud trebuie evitat. Le-a reușit acest lucru în 2004. Patru ani mai târziu, în 2008, situația i-a depășit. Jurnalistul de la Radio Ekho Kavkaza, Vadim Dubnov, a stat de vorbă recent cu cei doi parteneri de afaceri despre consecințele războiului ruso-georgian de acum zece ani. S-ar fi putut evita conflictul?
Timur Țhurbatî: „Războiul cu ușurință putea fi evitat, în pofida provocărilor care au existat. Cred că pur și simplu nu trebuia să se răspundă acestor provocări. Dacă osetinii ar fi fost respectați, lucrurile ar fi fost ok.”
Europa Liberă: Din partea cui au existat provocări și cine s-a lăsat influențat?
Timur Țhurbatî: „Nu voi fi ipocrit și-mi voi spune sincer părerea: da, provocări au fost, da, s-a împușcat, însă nu a trebuit să se răspundă într-o manieră similară. Au existat forțe pacificatoare ruse. Acestea trebuiau duse în locurile unde se împușca și ai noștri ar fi încetat să tragă.”
Europa Liberă: Nugzar, îți adresez aceeași întrebare: crezi că războiul ar fi putut fi evitat? Și ce ai răspunde la pretențiile lui Timur?
Nugzar Gogorișvili: „Sunt totalmente de acord cu Timur că au fost provocări și că nu a trebuit să se reacționeze la acestea. Aș adăuga un singur lucru: evitarea conflictului armat din 2008 a fost practic imposibilă, pentru că inițiatorii războiului și-au propus să-l întărâte pe Mihail Saakașvili, care se lăsa cu ușurință provocat, fiind foarte impulsiv. Din păcate, nu mai puteam repeta scenariul din 2004, când, practic, foștii combatanți s-au dus pe linia întâi și s-au împotrivit conflictului.”
Timur Țhurbatî: „Eu totuși cred că războiul putea fi evitat, chiar dacă scenariul a fost scris în afară. Executorii puteau să nu pună în practică acest scenariu, dacă nu vroiau.”
Europa Liberă: Timur, haideți să vorbim despre pace. Îmi dau seama că atitudinea ta constructivă în privința Georgiei nu a fost întotdeauna agreată în Osetia de Sud. Pe de altă parte, până în 2004, oamenii aveau relații normale, care nu lăsau politicul să le deterioreze, și nu exista o atmosferă de ură. Ceea ce se întâmplă în ultimii zece ani reprezintă o stare firească sau este una alimentată artificial?
Timur Țhurbatî: „Eu cred că e o situație alimentată în mod artificial, 99% de Georgia. Noi am conviețuit foarte mult timp împreună cu ei, iar politica georgiană, deci, eu nu mă refer la oameni, mă refer la politică, ei în continuare nu vor să ne recunoască ca fiind egali. Au transformat într-o vacă sacră așa numita integritate a Georgiei. Nu trebuie să confundăm integritatea Georgiei cu cea a Republicii Sovietice Socialiste Georgia, în cadrul căreia Republica Socialistă Osetia de Sud a fost inclusă forțat. Osetia de Sud nu a fost niciodată parte a Georgiei. (...) Eu cred că a venit timpul să discutăm de la egal la egal.”
Europa Liberă: Dar credeți că Osetia de Sud poartă vreo vină pentru faptul că această atmosfera de criză în continuare există?
Timur Țhurbatî: „Da, pot spune că și Osetia de Sud este vinovată de această situație. Nazismul, din păcate, este ca o boală contagioasă. Dacă în anii ‘90, în 2004 noi nu știam ce înseamnă această fobie anti-georgiană, astăzi, odată cu trecerea timpului, nazismul ne-a molipsit și la tot pasul ne plângem pe georgieni și credem că ei sunt vinovați de problemele cu care ne confruntăm. Or, de fapt, noi suntem responsabili de situația în care ne aflăm. Nimeni nu ne-a încurcat să construim o societate sănătoasă în ultimii zece ani. Dar, în loc să suflecăm mânecile, noi o ținem una și bună: georgienii sunt răi, georgienii sunt răi. Eu zic ca e timpul să creăm o societate osetină sănătoasă.”
Europa Liberă: Nugzar, unde greșește Georgia în comunicarea cu Osetia de Sud? De ce nu reușește să combată această ură între oameni?
Nugzar Gogorișvili: „Eu sunt de acord cu Timur, de vină sunt ambele părți implicate în conflict. De-a lungul anilor, am evitat mult să mă afund în supoziții istorice – cine, când, unde a venit și de ce. Pentru că asemenea discuții nu duc nicăieri. Eu pot spune doar că politica autorităților de la Tbilisi în anul 2004 ne-a îndepărtat de populația osetină și acest aspect nu o dată l-am discutat cu Timur și el a fost de acord că pe vremea lui Saakașvili autoritățile au luat mai multe decizii greșite. Atunci locuitorii Osetiei de Sud trebuiau să fie lăsați să poată merge în vest. Autoritățile de astăzi încearcă să repare această greșeală și le permit oamenilor să călătorească în Europa, Timur, de exemplu, se bucură de acest privilegiu, fără probleme. Însă pe timpul lui Saakașvili se puneau bețe în roate și aceasta a reprezentat una din cele mai serioase greșeli. În ce privește relațiile dintre oameni, acestea și până în 2008 au fost pozitive. (...) Îmi amintesc cum în urmă cu mai mulți ani, când organizații neguvernamentale din regiune s-au convocat în cadrul unei adunări inițiate de Turcia, Timur a insistat să fiu inclus și eu, chiar dacă nimeni nu m-a chemat. Acest lucru i-a reușit. La acea întâlnire s-a discutat foarte deschis. Astăzi, din păcate, autoritățile noastre nu ne mai permit să participăm la asemenea întâlniri și acest lucru este regretabil.”
Europa Liberă: Timur, noi, ca foști homo-sovieticus, suntem pur și simplu obligați să găsim câteva motive optimiste în discuția noastră. Ce se poate schimba astfel încât lucrurile să evolueze în bine? Sau nu mai e nimic de făcut?
Timur Țhurbatî: „Răspunsul meu este simplu: ceea ce sunt gata să facă georgienii pentru sine să o fac și pentru osetini, să aibă aceeași atitudine față de noi – aceasta este soluția și totul va fi ok.”
Europa Liberă: Și din partea voastră totul va fi ok?
Timur Țhurbatî: „Da, cel puțin dacă georgienii sunt de acord să ne ofere aceleași lucruri pe care și le doresc sieși, din partea noastră totul va fi ok. Cel puțin, eu sunt gata să lupt pentru această cauză.”
Nugzar Gogorișvili: „Eu am mers la Țhinvali împreună cu fiul meu, la fel și Timur m-a vizitat cu feciorul său. Noi ne-am străduit de fiecare dată ca copiii noștri să comunice firesc, fără angajare în subiecte politice.”
