În vizita lui săptămânală la studioul Europa Liberă din Chișinău, istoricul și publicistul Ghe. Cojocaru a discutat cu Vasile Botnaru despre unirea Basarabiei cu România în urmă cu o sută de ani.
Gheorghe Cojocaru: „Iașiul de acum o sută de ani, devenit capitala refugiului românesc după ce Bucureștiului căzuse sub ocupația militară a Puterilor Centrale, primea vizitele întețite ale unor delegații de la Chișinău, care doreau să afle ce se întâmpla în sfera evoluțiilor regionale, cum vedea Guvernul României destinul de mai departe al Basarabiei sau care erau ultimele evoluții la negocierile de pace cu Germania și aliații acesteia. Cel care primea vizitele reprezentanților autorităților Republicii Democratice Moldovenești de atunci la Iași era prim-ministrul filogerman Alexandru Marghiloman, liderul Partidului Conservator.”
Europa Liberă: Dar de la Chișinău cine venea, cine anume făcea parte din acele delegații care mergeau la Iași?
Gheorghe Cojocaru: „Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării; Daniel Ciugureanu, președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Moldovenești; Pan Halippa, vicepreședintele instituției legislative, erau cei care aveau responsabilitatea și mandatul de a purta discuțiile cu autoritățile române în vederea clarificării situației de ansamblu a Basarabiei. De la primele întrevederi cu prim-ministrul Marghiloman, reprezentanții Chișinăului au aflat atunci că Guvernul României era favorabil solicitărilor de unire ale unor instituții de administrație publică locală ca cele ale județului Bălți și Soroca sau ale marilor proprietari. Având în vedere aceste demersuri, după cum și disponibilitatea României de a le accepta, ca și contextul general, prim-ministrul le-a propus reprezentanților Basarabiei să pună chestiunea Unirii în discuția Sfatului Țării pentru a adopta o decizie în consecință.”
Europa Liberă: Care a fost poziția celor trei reprezentanți de vârf ai Basarabiei față de această propunere a prim-ministrului României, dacă exista o viziune unitară?
Gheorghe Cojocaru: „Bineînțeles, reprezentanții propriu-ziși ai Basarabiei, deputații Sfatului Țării, cei care erau reuniți în două-trei fracțiuni parlamentare, precum Blocul Moldovenesc, majoritar, Fracțiunea Țărănească și grupările aleșilor din partea unor etnii minoritare. Înainte de a începe dezbaterile în Sfatul Țării, au avut loc discuții în interiorul acestor fracțiuni. Prezent la Chișinău o sută de ani în urmă, Constantin Stere a participat la toate aceste discuții și a intermediat găsirea unei soluții de compromis între Blocul Moldovenes și Fracțiunea Țărănească, compromis care a stat la baza Declarației de Unire din 27 martie 1918.”
