Gheorghe Cojocaru: „Nu aduce anul, cât aduce... Blocul. Invitația sa de a pune țara la cale doar cu deputații de bună-credință, care nu s-ar afla sub controlul unor forțe oligarhice, i-a pus față în față, inevitabil, iarăși cu parasolarul dnei Tauber. Este de presupus că anume din cauza acestui parasolar impenetrabil invitația publică a celor de la ACUM n-a ajuns și la urechile unei alte doamne, Zinaida Greceanîi, de la Partidul Socialiștilor, așteptată în van la masa de negocieri în ziua în care democrații dădeau mâna cu socialiștii în înaltele apartamente prezidențiale.”
Europa Liberă: Dar întrebarea ce-i frământă pe comentatori și analiști este firească: au dat mâna democrații cu socialiștii ori poate chiar au bătut deja palma?
Gheorghe Cojocaru: „După cum s-a comunicat după întâlnirea de la Președinție, liderii celor două formațiuni au constatat anumite abordări comune în ceea ce privește problemele sociale, dar și divergențe de natură politică asupra parcursului de mai departe al societății. Din această perspectivă, probabil, ar fi prematur să se afirme că s-ar fi bătut deja palma pentru o viitoare guvernare de coaliție, deși zvonurile dau deja ca și împărțite între democrați și socialiști o serie de demnități publice.
Este de reținut că o asociere la guvernare între democrați și socialiști, într-o formulă majoritară bipartită, tehnică sau prin cooptare, ar putea înclina puternic balanța înspre stânga, lipsind-o de un pol net pro-european necesar păstrării echilibrului în societate, asigurat până acum și până într-un punct de democrați, prin ei înșiși.”
Europa Liberă: Acum să vă întreb pe Dvs., un cronicar fidel al realității: care ar fi divergențele ce ar împiedica formarea unei coaliții între democrați și socialiști?
Abordările divergente ar trebui căutate, în special, în sfera justiției sau educației...
Gheorghe Cojocaru: „Liderii celor două partide, după întâlnirea de la Președinție, n-au oferit clarificări în legătură cu ceea ce îi desparte din punct de vedere politic. Mai curând, odată ce în plan social-economic aproape că n-ar exista diferențe de optică, abordările divergente ar trebui căutate, în special, în sfera justiției sau educației, acolo unde socialiștii au repulsie față de limba română și istoria națională, sau în raport cu chestiunea transnistreană.
Apoi, divergențe serioase între cele două partide se atestă în domeniul politicii externe, în relațiile cu țările vecine, în sfera cooperării cu NATO, cu Uniunea Europeană și spațiul estic, chiar dacă în ultimul timp socialiștii, prin vocea președintelui Dodon, au dat semnale că ar opta pentru o politică a colaborării și cu Estul, și ci Vestul. Or, dacă Republica Moldova are nevoie astăzi de deblocarea raporturilor politice și financiare cu Occidentul, nu socialiștii sunt cei care ar putea aduce un plus de valoare în acest sens.”
Europa Liberă: Și dacă se va întâmpla acest aliaj, cine va avea de câștigat sau de pierdut dintre cele două partide formatoare de alianță?
Gheorghe Cojocaru: „Teoretic, o guvernare de succes va putea aduce lauri ambelor partide, o guvernare sub așteptări va avea consecințe negative și pentru unii, și pentru alții. Nu în ultimul rând, este în afara oricăror dubii faptul că performanța viitoarei guvernări va fi în funcție directă de capacitatea sa de relansare a relațiilor cu Uniunea Europeană și cu partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova.”
* Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă.
