Gheorghe Cojocaru: „Plecarea guvernării democrate și instalarea noului Guvern în frunte cu Maia Sandu, care reunește antipozii scenei publice, a fost salutată de marii actori ai scenei internaționale, de România și Ucraina, văzând în limpezirea apelor din viața politică de la Chișinău semne bune pentru continuarea parcursului pro-european al Republicii Moldova. Mai ales că nu numai liderii Blocului politic ACUM, ci și ai Partidului Socialiștilor, ca și președintele Dodon, au dat asigurări univoce că Acordul de Asociere la Uniunea Europeană va fi respectat și realizat în continuare”.
Europa Liberă: Un observator nu prea atent sau parașutat în Republica Moldova desigur se va întreba: ce s-a întâmplat cu socialiștii și cu părintele lor spiritual Igor Dodon, care, din adversari ai procesului de integrare, iată, s-au transformat aproape în „campioni” ai integrării europene?
Gheorghe Cojocaru: „Totuși, până la „campioni” ai integrării europene mai e mult până departe. Cei care jurau să denunțe imediat ce vor veni la putere Acordul de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, astăzi, deja instalați în fotoliile râvnite, promovează un nou gen de retorică, mai parfumată și mai plăcută ochiului. Ca și de atâtea ori până acum, pragmatismul și realismul politic probabil și-au făcut efectul calmant asupra minților socialiste dominate de curenții eurasiatici. Interesant este că și aripa pro-europeană a actualei guvernări a început să se arate preocupată de necesitatea îmbunătățirii raporturilor cu Federația Rusă. Prin urmare, câștigul este reciproc și compromisul de principiu a fost atins, încât de acum încolo politica externă a Republicii Moldova se va așterne cuminte între Est și Vest.”
Europa Liberă: Dacă e să pornim de la definiția politicii care e o artă a compromisului, întrebarea ar fi: cât va dura acest compromis și cât de trainic va fi?
Gheorghe Cojocaru: „Nimeni nu poate spune astăzi cu certitudine cât ar putea rezista actuala formulă de guvernare. Istoria recentă arată că divergențe insurmontabile și crize de guvernare pot apărea chiar și între formațiuni politice apropiate ideologic, darămite între niște adversari iremediabili, fără experiență, practic, de coabitare la putere...
Cum se va răsfrânge asupra guvernării dispariția de pe scena publică a „dușmanului comun”?...
O altă întrebare care merită pusă este următoarea: cum se va răsfrânge asupra guvernării dispariția de pe scena publică a „dușmanului comun”? Apoi, până unde vor dori să meargă cele două componente ale Guvernului în efortul de decapturare și deoligarhizare a sistemului politic și administrativ? Stabilitatea Guvernului va depinde nu numai de înțelegerile cu socialiștii lui Dodon, dar și de relația dintre Maia Sandu și Andrei Năstase, o altă figură proeminentă a actualului Executiv.”
Europa Liberă: Și acum despre ranița pe care a luat-o „moștenire” noul Guvern. Ce stă acolo ascuns? Cât de mare e covrigul și cât de mică ușa bisericii?
Gheorghe Cojocaru: „Guvernul condus de Pavel Filip, potrivit fostului ministru al Finanțelor, Ion Chicu, ar fi lăsat actualului Guvern o hazna plină vârf, deși instituțiile publice sunt impuse să strângă cureaua, iar leul se depreciază, drumuri prin sate care își așteaptă asfaltul sau o arenă gigantică a sportului ridicată pe jumătate, precum și alte angajamente sociale. Chestiunea structurilor de forță, frauda bancară neelucidată, sistemul electoral care trebuie amendat, dosarul justiției – toate aceste chestiuni sunt incluse pe agenda noii guvernări, care pășește la drum cu cele mai bune intenții. Actuala guvernare a „moștenit”, între altele, și o opoziție a democraților cu 30 de mandate, care, la o primă fisură între coaliția antipozilor, oricând ar putea înclina balanța într-o parte sau alta.”
