Gheorghe Cojocaru: „Paralele istorice sunt necesare nu doar ca un exercițiu intelectual, dar și ca o încercare de a aproxima cu mai mult discernământ trecutul și de a avea o imagine mai adecvată asupra prezentului și viitorului. Din acest punct de vedere, crizele guvernamentale din ultimii ani, care au marcat puternic istoria recentă a Republicii Moldova, merită să fie examinate în profunzime și privite prin prisma unor experiențe similare din anii anteriori.”
Europa Liberă: Doctorii spun că pentru un organism uman crizele înseamnă mobilizare. Dacă ar fi să raportăm această aserțiune la demiterea guvernului în frunte cu Maia Sandu, ar putea să existe asemenea crize benefice în trecutul recent al Republicii Moldova?
Gheorghe Cojocaru: „Da, se pot găsi aceste similitudini și analogii, nu se știe cât de benefice până la urmă, numai că, cu regret, clasa politică este cel mai des tentată să înceapă totul ab novo și nu poate fi bănuită că ar fi dispusă să tragă niște învățăminte din istorie, căzând în aceleași capcane și repetând erorile din trecutul recent. În ceea ce privește guvernul demis al Maiei Sandu, în acest caz se impune o paralelă cu guvernul lui Ion Sturza, demis exact 20 de ani în urmă. Dacă guvernul reformator al lui Sturza a rezistat 10 luni, cel al reformatorilor din echipa ACUM a rezistat doar 5 luni. Ambele guverne, angajate într-un efort temerar de reformă a societății, au căzut prematur victimă unor pași necalculați până la capăt și drept urmare a pierderii sprijinului parlamentar”.
Europa Liberă: Cel pățit, adică Ion Sturza, apropo, lansase în spațiul public niște avertismente în adresa guvernului Sandu, încercând să anticipeze cumva comiterea de greșeli cu care a plecat în bagaje acum două decenii, când fusese demis, așa cum bine spuneți, exact în noiembrie 1999.
Gheorghe Cojocaru: „Dar avertismentele sale, ca și ale altora, de altfel, n-au fost auzite și s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Dacă odată cu demiterea guvernului Sturza era ratat un moment important pentru așezarea evoluțiilor de atunci ale Republicii Moldova pe un traseu european, demiterea guvernului Sandu nu pare să producă, cel puțin până la proba contrarie, efecte similare, mai ales că, iată, noul guvern condus de Ion Chicu promite să continue cursul proeuropean.”
Europa Liberă: Cum credeți, ce rol a jucat în aceste demisii cu similitudini, spuneți Dvs., factorul liderului, al primilor-miniștri?
Gheorghe Cojocaru: „Un rol central, bineînțeles, ceea ce înseamnă că și responsabilitatea tot foștilor șefi ai guvernelor le revine. Însă, dacă Ion Sturza a abandonat politica imediat după demitere, preferând să facă afaceri prospere, Maia Sandu este decisă să rămână printre combatanții politici de prim rang și să promoveze în continuare proiectele sale politice.”
Europa Liberă: Cel mai important obiectiv fiind, spune Maia Sandu, debarcarea lui Igor Dodon, după Plahotniuc. Și dacă ar fi să vorbim despre învățăminte, ce lecție ar trebui să învețe din toate aceste istorii și crize guvernamentale actualii și, mai cu seamă, viitorii guvernanți?
Gheorghe Cojocaru: „Că timpul pe care îl au la dispoziție este foarte scump și adeseori mai scurt decât s-ar putea să creadă.”
