Ceea ce semăna atunci cu crearea unui alt organism tehnic consultativ s-a dovedit a fi un eveniment de o importanță majoră pentru dezvoltarea statului de drept și a democrației în Europa și nu numai.
În cei 30 de ani de existență, Comisia de la Veneția a jucat un rol major în pregătirea constituțiilor noilor democrații din Europa Centrală și de Est, asigurând conformitatea acestora cu standardele internaționale, a însoțit aceste țări și multe altele în timpul reformelor lor constituționale și legislative, a devenit un reper fundamental al standardelor internaționale privind statul de drept, democrația și drepturile omului.
În România Comisia de la Veneția a devenit principalul aliat al organizațiilor civice în asaltul vremelnic al puterii de la un moment dat împotriva justiției, iar în Moldova firul roșu al democrației aflată în pericol cheama mereu și mereu numărul experților în constituționalitate de la Strasbourg (dar care se reunesc în sesiuni plenare la Veneția, de aici și numele instituției).
Astăzi numărul experților a ajuns la 62, Comisia Veneția devenind astfel un forum pentru dialogul constituțional la nivel mondial.
„În ciuda acestui succes, rămân multe provocări, iar actuala criză Covid-19 ne amintește că progresul nu este niciodată ireversibil. Trebuie să protejăm democrația pluralistă și să prevenim degenerarea acesteia într-un regim autoritar, în care câștigătorul ia totul„ spune într-un rarisim interviu acordat în exclusivitate Europei Libere, președintele Gianni Buquicchio. „În opinia mea, Comisia este necesară acum mai mult ca oricând, pentru a apăra și promova, în parteneriat cu organele Consiliului Europei și ale Uniunii Europene respectarea statului de drept și, în special, a independenței sistemului judiciar, a sistemului de verificări și echilibrarea a puterilor din stat, a alegerilor libere și corecte, a respectarii drepturilor omului, inclusiv în situații de urgență”, mai arată expertul italian.
Europa Liberă: Domnule Președinte, 30 de ani este o viață de om. Nu a obosit Comisia Veneția?
Gianni Buquicchio: „Nu, și observ că este nevoie de noi mai mult decât oricând. În ultima vreme am observat o creștere a naționalismului și populismului în întreaga Europă. O mișcare foarte periculoasă, pentru că suntem condamnați să stăm împreună, atât în Consiliul Europei cât și în Uniunea Europeană. Observăm o criză foarte serioasă, mai ales în Uniunea Europeană, iar pandemia a accentuat criza solidarității care exista deja în UE. Precedentul exista deja, este vorba despre lipsa de solidaritate în chestiunea refugiaților care au venit din Africa. Iată, acum Marea Britanie dorește să părăsească UE. Sper ca alte țări să nu urmeze această cale. Pe de altă parte, vedem ce se întâmplă în estul Europei, unde Bulgaria și Polonia au refuzat să adopte Convenția de la Istanbul (Convenția CoE privind Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor și A Violenței Domestice) sau problemele pe care le avem cu Rusia. Cred că în cele din urmă situația se va schimba, pentru că, chiar dacă tradiția conservatoare din aceste țări este foarte puternică, progresul celorlalte state va duce la o deschidere.”
Europa Liberă: În plus, pandemia. Care ne-a pus la încercare pe toți: cetățeni, instituții, democrații…
Gianni Buquicchio: „Această pandemie a pus la încercare democrațiile noastre. Știți, Comisia de la Veneția a început să funcționeze în 1992. Atunci, experții noștri au început să studieze puterile emergente. În 1995 am adoptat un studiu foarte important pe această temă.
Când coronavirusul a început să se răspândească în întreaga lume, am adoptat un nou raport cu privire la consecințele pandemiei asupra democrației. Este vorba despre folosirea stării de urgență, vom face public acest material si vom elabora un nou raport, căci poate vor mai fi situații ca aceasta în viitor, cand guvernele vor trebuie să ia măsuri radicale de limitare a libertăților democratice pentru prevenirea răspîndirii pandemiei.”
Europa Liberă: Ce este rău în declararea stării de urgență în timpul unei pandemii?
Gianni Buquicchio: „Puterea exercitată de guvernul unei țări în stare de urgență nu este o noțiune recentă. De-a lungul istoriei, guvernele au declarat starea de urgență în caz de război sau catastrofe naturale. În anii 90, cand am început noi să funcționăm, nu era nici o pandemie, dar era război (n.a. războiul din Iugoslavia) și erau deci state care au recurs la starea de urgență.
Dar impunerea stării de urgență poate fi periculoasă pentru o democrație, dacă se abuzează de aceasta, pentru că asta înseamnă că executivul primește foarte multă putere. Iar o serie de tratate internaționale permit în anumite situații excepționale restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești pe perioada stării de urgență. În toată această perioadă de stare de urgență ar trebui să existe un control judiciar și parlamentar asupra guvernului. Problema apare când se instituie stare de urgență pentru o criză sanitară, cum este criza Covid -19, și limitările cetățenești sunt impuse, de fapt, în alte scopuri.”
Europa Liberă: Dar cine poate ști ce se află în spatele unei decizii pe care un guvern sau altul o ia?
Gianni Buquicchio: „De aceea am înființat acest organism de monitorizare, care ne va permite să analizăm ce măsuri au luat guvernele după ce au declarat stare de urgență și dacă restricțiile au fost sau nu disproporționate. Exercitarea puterilor unui guvern nu trebuie să continue după expirarea stării de urgență. Sigur, dacă vom avea un al doilea val al pandemiei, se vor impune, poate, noi stări de urgență pentru ținerea situației în frâu. ”
Europa Liberă: Democrația, mai ales democrația parlamentară, pare să se afle într-un moment de cotitură. Și nu neapărat de la declanșarea pandemiei.
Gianni Buquicchio: „În Europa și în lume avem diferite tipuri de regimuri: prezidențial, semiprezidențial și parlamentar. Avem tări centralizate, regionale sau federale. Orice regim este bun dacă există un sistem de verificare între puteri. Eu sunt un susținător al regimului parlamentar, care este mai democratic. Și unul prezidențial ar putea funcționa bine, dar nu oriunde este așa. Cred că nu există alternativă viabilă la democrația reprezentativă. Există într-adevăr o cerere din partea publicului pentru mai multa participare. Revoltele „vestelor galbene” in Franța sunt doar un exemplu. Cred că pentru viitor ar trebui să continuăm cu democrația reprezentativă, dar cu o creștere a participării cetățenilor la chestiunile importante.”
Europa Liberă: Cum ar trebui să arate Europa pentru a nu mai avea nevoie de Comisia de la Veneția?
Gianni Buquicchio: „Draga mea prietenă, la finalul anilor 90, ne gândeam: acum că am configurat sistemele democratice din statele ieșite din comunism, cele din centrul și estul Europei, ne vom încheia activitatea într-un an sau doi. Nu a fost deloc adevărat. Iată, am ajuns la 30 de ani de la înființarea Comisiei Veneția. Democrația va fi mereu perfectibilă. În plus, apar mereu provocări. Trebuie să fim vigilenți și să împărtășim ceea ce aș numi „înțelepciunea europeană”.
