Linkuri accesibilitate

Ana Racu (PAS): „Va fi adoptată o lege cu privire la amnistie care va putea ușura situația mamelor cu mai mulți copii”


După ce a refuzat grațierea unei femei cu cinci copii condamnată în urmă cu doi ani la o pedeapsă cu închisoarea de opt ani, președinta Maia Sandu și-a atras săptămâna trecută mai multe critici, mai ales din partea unor avocați, inclusiv cel care o apără pe întemnițată, care au spus că este regretabil faptul că „în țara furtului miliardului, face pușcărie doar o mamă care a împrumutat 8 mii de euro.”

Într-un interviu în exclusivitate la Europa Liberă, vice-președinta comisiei pentru problemele grațierii persoanelor condamnate, Ana Racu - parlamentară PAS și vicepreședintă a comitetului ONU contra torturii – ne-a explicat de ce rațiuni s-a condus comisia atunci când i-a recomandat șefei statului refuzul, răspunzând întâi de toate la întrebarea: putea comisia emite o altă decizie totuși?

Deputata PAS, Ana Racu, vicepreședinta comisiei care analizează cererile de grațiere
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:27 0:00

Ana Racu deputată PAS, vicepreședinta comisie de examinare a cererilor de grațiere.
Ana Racu deputată PAS, vicepreședinta comisie de examinare a cererilor de grațiere.

Ana Racu: „Comisia în fond a luat o decizie unanimă. Bineînțeles, nu este deloc un caz foarte simplu, pentru că trebuia să luăm în considerare mai multe aspecte legate de personalitatea femeii condamnate, și nu doar aspectul acesta care foarte mult se vehiculează de către opinia publică, faptul că este mamă a 5 copii. Evident că empatizăm și considerăm absolut injust faptul că o mamă care trebuie să-și crească copiii singură a ajuns după gratii, dar atunci când un caz ajunge în comisia de grațiere, el trebuie să fie analizat în toată complexitatea lui: cum se raportează în raport de infracțiune, ce comportament a avut pe durata detenției, își recunoaște sau nu vinovăția, inclusiv aspecte care au fost deja invocate în spațiul public referitor la faptul dacă a achitat sau nu titlul rechizitorul care a fost stabilit de către instanța de judecată.

Când am examinat acest caz, am realizat foarte clar că avem destul de multe cazuri similare, deci din cele peste 280 de femei condamnate la Penitenciarul Rusca, mai mult de 40 de femei au 3 și mai mulți copii.

Lucrurile au căpătat și o conotație politică, ceea ce este inadmisibil.

E o dilemă destul de grea, e o povară morală foarte grea atunci când trebuie să iei asemenea decizii, cumva lucrurile au căpătat și o conotație politică, ceea ce este inadmisibil, pentru că, mai întâi de toate, comisia este cea care analizează cazul, și nu președintele, chiar și dacă poate are acest drept discreționar, oricum cazul trebuie să treacă prin comisia pentru problemele grațierii, astfel încât să existe acest filtru, să existe această evaluare.

Și am ajuns la concluzia că, dat fiind faptul că avem mai multe cazuri similare și care nu întrunesc, să zicem, condițiile de grațiere, ne-am gândit că ar trebui să găsim o soluție sistemică și, în sensul acesta, chiar în viitorul apropiat va fi adoptată o lege cu privire la amnistie care va putea ușura, în mod special, situația mamelor cu mai mulți copii.

Și această lege poate să producă mai multe efecte, inclusiv de la reducerea sentinței sau pedepsei până la eliberarea din penitenciar a celor care deja execută o pedeapsă penală.

Acest caz, dincolo de specificul lui, a scos la suprafață mai multe metehne ale sistemului de pedepse penale din țara noastră, a scos la iveală disfuncționalitățile de calificare a infracțiunilor și, în general, funcționarea per se a sistemului de justiție penală.

Există foarte multe păreri și toată lumea se dă cu părerea în raport cu acest caz, pornind de la acest element că condamnata este o mamă cu 5 copii, însă atunci când se analizează cazuri similare lucrurile trebuie luate în complex. Noi nu putem să ne bazăm doar pe opinia, să zicem, avocatului, care își face meseria și încearcă toate modalitățile legale și emotive ca să își apere clienta, pe de altă parte, nu putem să ascultăm doar opinia învinuirii, ca să ai o opinie obiectivă trebuie să analizezi și să asculți toate părțile. Iată de ce nu trebuie să ne lăsăm cumva mănați de aceste extreme, să balansăm dintr-o parte în alta.

Eliberând, să zicem, o persoană care are la întreținere 5 copii minori și care peste o perioadă săvârșește o infracțiune prin care prejudiciază alți 5 sau 6 copii minori, cum ne raportăm într-o atare situație? Atunci, toată lumea va striga că președintele a eliberat un infractor care, la rândul lui, a nenorocit alți 5 copii.

În comisia de grațiere activează oameni care au un background profesional substanțial în domeniu.

Iată de ce fiecare caz în parte este trecut prin acest filtru de către specialiști care vin din diverse domenii. În comisia de grațiere activează oameni care au un background profesional substanțial în domeniu, avem și oameni specialiști în dreptul penal, avem și oameni specialiști în domeniul psihologiei, avem și un preot care este capelan în penitenciar și are experiență în comunicarea cu condamnații, avem și un psihiatru, deci este o comisie pluridisciplinară. Deci, se încearcă să se echilibreze opiniile cât mai corect posibil pentru ca să găsim acest echilibru între emoție și lege, între siguranță socială, securitate și risc de recidivă. Se merge pe muchie, pentru că este riscant atunci când acest act de clemență poate provoca un impact social ulterior, trebuie să fim foarte atenți și nu putem să ne permitem să livrăm pe bandă rulantă pornind de la un detaliu, de la o condiție sau specificul unei peroane.”

Europa Liberă: Și comisia a spus, cel puțin la această etapă, că nu trebuie amnistiată, dar ziceați mai devreme că președinta are acest drept discreționar de a judeca cazurile. Deci, înțeleg corect că președinta Maia Sandu putea să emită altă decizie decât i-a recomandat comisia?

Ana Racu: „Președintele poate să ia oricare decizie, dar atunci când un președinte își dorește să ia o decizie echilibrată, ea trebuie să se bazeze pe ceva, pentru că riscurile de a lua o decizie greșită sunt foarte mari, dacă nu intri în esența cazului, și atunci, dincolo de costul politic, de asta trebuie să existe o comisie de profesioniști care să-ți furnizeze opinii.”

Europa Liberă: Și specialiștii au zis cu toții, pentru că ați zis mai devreme că unanim ați luat această decizie, deci, toți specialiștii din această comisie au zis „nu”? Pe de altă parte, cei care se uită critic la acest caz zic că președinta putea să meargă pe latura asta umană a chestiunii, iar pentru că n-a mers, fie că nu îi sunt caracteristice aceste calități umane, fie că consilierii nu au sfătuit-o cum s-ar cuveni. Dvs. cum vă raportați la acest gen de reproșuri?

Eu aș lăsa loc de emoții mai puțin și aș merge pe o analiză obiectivă.

Ana Racu: „Cred că este o întrebare la care ar trebui să răspundă dna președintă personal, pentru că nu mă pot raporta la sistemul de valori personal al președintelui, dar în atare situații eu aș lăsa loc de emoții mai puțin și aș merge pe o analiză obiectivă. Dacă în acest caz n-au existat premisele oportunității grațierii, atunci nu trebuie să forțăm nota, pentru că dacă ne luăm strict după emoții n-o să ajungem departe.

Pe de altă parte, eu mă bucur că acest caz a ajuns în atenția opiniei publice și poate așa o să putem schimba abordările vizavi de sistemul de pedepse și, în mod special, faptul că există o problemă cu calificările, ceea ce de multe ori face ca persoanele care au, să zicem, o educație financiară mai proastă să ajungă de la niște împrumuturi până la scheme de escrocherii, cu sau fără intenții fiind folosite anumite resurse care ulterior ajung să fie clasificate drept acțiuni criminale.

Ar trebui să avem o aplicare mai mare a pedepselor alternative la detenție.

Pe de altă parte, există o tendință de a condamna la ani grei de privațiune de libertate pe când ar trebui să avem o aplicare mai mare a pedepselor alternative la detenție, ceea ce înseamnă că o persoană poate să rămână în libertate atunci când a comis o infracțiune fără violență și poate să muncească și să întoarcă datoria sau prejudiciul, dacă e vorba de un prejudiciu material, nefiind izolată de familie și copii.”

Europa Liberă: Avocatul spune că această femeie ar fi victimă a sistemului judecătoresc corupt. Se pot privi astfel lucrurile sau e doar perspectiva unui apărător care asta trebuie să facă, să apere clienta?

Ana Racu: „Cazul acesta e un pic mai complex, pentru că și victima la un moment dat recunoaște că nu și-a dorit, de fapt, ca această femeie să ajungă după gratii și că înțelege foarte bine și nu-și dorește sub nicio formă ca acești copii să fie privați de dragostea maternă. E mai degrabă imperfecțiunea legislației.

De asta spuneam că trebuie să avem și o problemă de individualizare a pedepselor decât corupție per se. Bineînțeles că avocatul își face meseria și încearcă prin toate căile posibile să-și apere clienta, cazul acesta mai are soluții legale și grațierea nu este singura.

Noi nu putem repara prin competențele foarte limitate ale unei comisii de grațiere toate erorile și ratările unui sistem de justiție penală.

Noi nu putem repara prin competențele foarte limitate ale unei comisii de grațiere toate erorile și ratările unui sistem de justiție penală, că aici avem mai mulți actori, este și procurorul, și avocatul, și judecătorul, și poliția, și asistența socială, și probațiunea, sunt mai mulți oameni, mai multe autorități care își au de spus cuvântul și, nu în ultimul rând, instituțiile financiare, pentru că doamna respectivă nu a fost la o primă tentativă când a eșuat din perspectiva unor operațiuni sau tranzacții bancare.

Ea anterior a mai pierdut și casa tot în urma unei tranzacții, dar acesta nu este subiectul discuției și n-aș vrea să dau foarte multe detalii, ca să nu prejudiciez situația în care se află pe moment. Pe de altă parte, există posibilitatea revizuirii sentinței și avocatul poate merge pe această cale.”

Europa Liberă: Apropo, el a cerut reexaminarea, se poate întâmpla sau doar așa cum prescrie legea, peste 6 luni se poate depune o nouă cerere?

Ana Racu: „E vorba de o altă procedură legală, în contextul comisiei de grațiere cererea mai poate fi examinată peste 6 luni. Pe de altă parte, spuneam, drept o soluție care să vină la pachet pentru mai multe mame sau mai mulți tați, că vorbim și de condamnați bărbați care au la întreținere copii, se lucrează deja la o lege cu privire la amnistie care să cuprindă un număr mai mare și care este un act prin sine mai permisiv și care poate oferi mai multă libertate în eliberarea anumitor categorii de persoane.

Grațierea este o procedură mai strictă și mai exclusivă, dacă vreți. Pe de altă parte, noi avem de muncit în general la revizuirea sistemului de pedepse penale în țara asta, pentru că noi suntem o țară în care privim foarte punitiv și restrictiv lucrurile. Iată de ce cumva ajungem ca cazuri de asemenea anvergură să genereze așa un impact emoțional și atâtea discuții la nivel public.

Deci, noi ar trebui să fim ca și sistem de justiție axați pe o abordare mai restaurativă decât punitivă și atunci asta ne-ar fi dezlegat și nouă, la rândul nostru, mâinile pe anumite cazuri când vrem să grațiem pe cineva. Pe de altă parte, n-ar fi trebuit de principiu aceste cazuri poate să fie pasibile de pedepse privative de libertate, deci spuneam mai devreme, să fie cât mai multe alternative la detenție pentru infracțiunile săvârșite fără violență.”

Europa Liberă: Aș putea deduce din ceea ce ați spus până acum și din ceea ce s-a mai spus în spațiul public că totuși ați judecat în jurul întrebării: se folosește oare această femeie de ipostaza de mamă a 5 copii pentru a se eschiva de la răspundere? De ce spun asta? Pentru că două motive pe care le-a invocat comisia sunt că nu și-a recunoscut vina și nu a făcut eforturi pentru recuperarea prejudiciului.

Ana Racu: „Noi am încercat să abordăm cazul în complexitatea lui. Evident, am ținut foarte bine seama și știam din materialele dosarului că la momentul de față are 5 copii minori, dar atunci când un caz vine pe masa membrilor comisiei de grațiere se ține cont de personalitatea condamnatei sau condamnatului, comportamentul acestuia, inclusiv starea civilă, atitudinea față de infracțiune, care este un subiect absolut determinant, deci cum se raportează omul față de ceea ce a săvârșit și dacă recunoaște sau nu și dacă regretă sau nu, ca noi să avem certitudinea că omul a înțeles și că riscul săvârșirii unor infracțiuni este diminuat.

Se ține cont și de partea executată a pedepsei, și de faptul dacă s-a făcut cel puțin o tentativă sau vedem o determinare în a repara prejudiciul cauzat, inclusiv se ține cont și de comportamentul pe durata detenției, adică materialele sau evaluarea care vine din partea instituției penitenciare.”

Europa Liberă: Se înțelege că sunt criterii formale și criterii nu neapărat formale, aș vrea să înțeleg, iată, la baza acestei decizii a stat mai mult judecarea criteriilor formale sau neformale?

Ana Racu: „Criteriile formale care sunt enunțate de către regulament, da, ele sunt o parte, dar noi am analizat și din calitatea răspunsurilor care au reieșit, și din tipul de comportament, și din cele relatate anterior, și de alți factori care pot fi luați în considerare atunci când se analizează un risc de recidivă – trecutul, prezentul, planurile de viitor. Sunt mai multe detalii pe care, din păcate, nu le pot face publice, pentru a nu aduce o pagubă și mai mare, dat fiind faptul că acest caz deja a luat o amploare și o rezonanță foarte mare, inclusiv pentru acești copii, dar calitatea răspunsurilor prezentate comisiei și atitudinea manifestată nu au fost suficient de convingătoare ca noi să putem lua o decizie pe care să o încadrăm într-o grațiere clasică.”

Europa Liberă: Acum aș vrea să aflu perspectiva Dvs. asupra următorului aspect, ați spus și Dvs. că examinați anual zeci, poate chiar sute de astfel de cereri, de ce credeți că tocmai acest caz a căpătat așa rezonanță?

Ana Racu: „Pentru că noi cumva suntem mai sensibili la tot ce înseamnă copiii și cazul a mai fost mediatizat, deși și asta cumva depinde cum privim lucrurile. Povara creșterii unor copii s-a pus pe seama mamei, copiii aceștia având și tați, pe de altă parte, noi suntem un pic ipocriți sau selectivi atunci când încercăm să exploatăm inclusiv din punct de vedere politic acest caz pentru a obține anumite dividende de ordin politic.”

Europa Liberă: Care ar fi implicațiile politice?

Ana Racu: „Au fost făcute declarații de către fostul președinte Dodon precum că și-ar dori să achite prejudiciul cauzat prin săvârșirea acestei infracțiuni pentru ca această femeie să poată fi eliberată, deci cumva s-a profitat de situație, deși dl Dodon, în principiu, putea să o facă atunci când ocupa funcția de președinte, pentru că cel puțin condamnarea s-a produs pe durata mandatului dlui Dodon și atunci a avut toată posibilitatea să o facă dacă tot invocă abordarea aceasta foarte umanistă.”

Europa Liberă: Totuși aș observa că nu este dl Dodon singurul care critică acest caz, iar cei care se uită cumva în sens negativ la ce s-a întâmplat mai ales observă următorul lucru, că semnalul ar fi prost, pentru că continuă cumva să întărească această percepție că dacă ai furat un miliard poți să te plimbi liber la libertate, iar dacă ai furat un ou, știți cum e cu oul și cu boul. Cum priviți Dvs. acest gen de reproșuri sau acum v-aș întreba chiar în calitate de politician: e valabil, acesta este semnalul, l-ați citit și Dvs.?

Ana Racu: „Probabil, lumea este foarte obosită de la atâta impunitate și de asta aceste reacții. Într-un fel, le pot înțelege și justifica, pentru că lumea nu a văzut justiție în cazurile de rezonanță majoră în care într-adevăr au fost pagube majore, motiv pentru care reacțiile sunt pe măsură. Pe de altă parte, dacă privim lucrurile la rece, indiferent de infracțiune și indiferent de paguba pe care ai produs-o, oamenii trebuie să suporte consecințele faptelor lor. Nu este corect să afirmăm că dacă cineva a reușit să fugă de responsabilitate, deci ne reducem doar la infracțiunile mici, că doar oamenii așa-ziși găinari ajung după gratii, după gratii trebuie să ajungă toți hoții.

Aceasta este o axiomă care nu trebuie să fie demonstrată, iar o comisie de grațiere nu poate substitui un sistem întreg de justiție.

Mai mult decât atât, și regulamentul comisiei de grațiere, noi am avut discuții, aceasta a fost o primă ședință în care ne-am întâlnit și am examinat aceste cazuri, dar regulamentul comisiei de grațiere va fi și el modificat, pentru că a fost adoptat încă în 2000, deși a mai suportat de-a lungul anilor modificări, dar nu reflectă niște realități. Iată de ce cumva suntem și pe anumite aspecte legați, de asta am spus că am avea nevoie de o lege cu privire la amnistie care să permită unui număr mai mare, inclusiv de mame cu copii să poată ieși la libertate, pentru că grațierea este o procedură exclusivă și-i o procedură care imaginați-vă că după acest caz toți condamnații care au copii vor dori și ei să iasă la libertate – mă refer atât la femei, cât și la bărbați – și atunci ne vom pomeni în fața unei dileme și mai mari.

Nu că asta ar însemna un precedent în mod special, dar există niște restricții, există niște condiții, fie că le întrunești, fie că nu le întrunești, simplul fapt că ești părinte încă nu-ți permite să pretinzi la anumite lucruri, pentru că altfel nu va exista niciodată ordine și nu va exista niciodată un echilibru și o siguranță socială, dacă noi vom judeca rectiliniu numai din perspectiva că cineva, de exemplu, a săvârșit o infracțiune și are o vârstă sau este femeie, sau este bărbat, are 3 sau 6 copii, sau are un anumit merit care ar trebui, de exemplu, să-i compenseze.

Nu, lucrurile trebuie analizate în complex, se face o evaluare obiectivă pe personalitate, pentru că altfel creezi dezechilibru în societate. Imaginați-vă, dacă eliberezi pe cineva care are 5 copii și peste o lună mai comite o infracțiune în care sunt prejudiciați sau păgubiți rău alți 5 copii, cu ce concluzie ieșim din această situație?”

Vezi comentarii (3)

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG