De peste două săptămâni, adică de când are loc Campionatul mondial la fotbal din Rusia, o echipă de băieţi din Tailanda, însoţită de antrenorul lor, este captivă într-o grotă dintr-o regiune greu de acces. Fără hrană şi apă – şi ceea ce e şi mai îngrozitor, într-o beznă absolută! –, 12 elevi şi un adult au supravieţuit – iar la ora la care scriu aceste rânduri, încă se mai zbat să rămână în viaţă – într-un adevărat „mormânt frăţesc” săpat adânc în stâncă, pe care salvatorii au reuşit să-l „deschidă” acum o zi, evacuând patru băieţi, iar azi dimineaţă – încă unul. Lucrările de salvare continuă, în condiţii deosebit de dificile – un plonjor şi-a pierdut deja viaţa! –, la care se adaugă şi ameninţarea unor ploi torenţiale care riscă să inunde grota. Naţiunea întreagă a înmărmurit în faţa ecranelor, ţinându-şi suflarea – numai în pielea părinţilor & rudelor acelor copii să nu fii în aceste zile!
Între timp, restul lumii a urmărit sferturile de finală ale campionatului, cu o Franţă de zile mari bătând fără drept de apel Uruguay-ul; cu o Belgie revenită spectaculos, după ce că puţin a lipsit să nu fie trimisă acasă de modesta Japonie; cu o Anglie întinerită administrându-i o corecţie exemplară Suediei; nu în ultimul rând, cu o Croaţie rămasă în cărţi după o partidă dramatică & plină de suspans cu ţara gazdă, a cărei echipă a reuşit să împingă meciul în prelungiri, fără a mai avea norocul la loviturile de departajare ca-n optimi, cu Spania (altminteri, la cum a jucat Rusia, ar fi trebuit să fie mulţumită şi cu ajungerea în sferturi).
Marţi seara, 10 iulie, se joacă prima semifinală, Franţa – Belgia, două naţiuni vecine, şi totodată două echipe de top ale fotbalului contemporan. Miercuri, 11 iulie, Anglia întâlneşte una din revelaţiile acestui campionat, echipa Croaţiei (al cărei vârf, Mario Mandjukic a transferat, în chiar seara victoriei cu Rusia, suma de 3500 de Euro pentru suporterii din localitatea sa natală, să celebreze calificarea în semifinală). Bănuiesc că meciurile vor începe, cum s-a întâmplat deja în optimi şi în sferturi, cu o poză de grup, pe fundalul unui banner împotriva discriminării rasiale. Sincer să fiu, mi-aş dori şi un gest public din partea jucătorilor celor patru echipe la adresa acelor bieţi copii captivi, pe durata campionatului, într-o grotă care numai de Peştera lui Platon ne le va fi adus aminte. În plus, sper din toată inima să-i fi evacuat pe toţi – vii şi nevătămaţi, vorba vine (despre sechelele psihologice, n-am cădere să mă pronunţ, dar bănuiesc că vor fi groaznice!...) – până marţi seara, altminteri pe toată durata meciului voi fi tentat să trag cu ochiul pe ştiri, cum am făcut-o în toate zilele acestea. Or, numai un campionat mondial îndoliat de dispariţia unor fotbalişti juniori nu mi-aş fi dorit – cine şi-ar?! – să văd!
„Cuvintele atrag realitate”, vorba lui Nichita Stănescu; în toate aceste zile am tot repetat versurile lui Lucian Blaga: „Sapă, frate, sapă, sapă/ Până ce vei da de apă”, cu gândul la lucrările de salvare a copiilor, iar dimineţile, punând radioul la ştiri pe RFI, recitam din Virgil Mazilescu: „când mă trezesc dimineaţa mai arunc afară două trei lopeţi/ de pământ reavăn dar tu cum îţi începi activitatea prietene”, ca pe-o rugăciune a inimii. M-o fi auzit oare Cel-de-Sus?!