Sunt câteva luni de când chestiunea gunoaielor din Sectorul 1 al capitalei este „vedeta” buletinelor de știri. Sectorul 1 este cel mai bogat sector din București iar la recentele alegeri fotoliul de primar a fost câștigat la limită, după o bătălie crâncenă, de către reprezentanta USR Clotilde Armand.
Dna Armand și-a anunțat din capul locului intenția de a se lupta cu structurile mafiote din administrația sectorului iar una din primele ținte a fost firma de salubritate care a încheiat cu primăria, în urmă cu câțiva ani, un contract foarte dezavantajos pentru bugetul sectorului. Cum contractul n-a putut fi, cel puțin deocamdată, reziliat, primăria a refuzat să mai plătească, firma respectivă a refuzat să-și mai facă treaba iar locuitorii sectorului s-au trezit cu sacii de gunoi pe trotuare.
Situația a degenerat, prefectura s-a ferit să adopte o atitudine tranșantă, dna Armand e obligată în plus să suporte o campanie mediatică foarte ostilă, căci se pare că mai multe posturi de televiziune profitau de larghețea financiară a firmei de salubritate. Greu de spus cum și când se va termina acest conflict, întrucât ambele tabere par decise să rămână ferm pe poziții.
Tot în această perioadă am aflat că în România continuă să sosească, din diferite colțuri ale continentului, cantități mari de deșeuri, în legătură cu care nu cunoaștem dacă țara noastră are capacitatea reală de a le stoca și de a le distruge. Nu prea știm ce să facem cu gunoaiele autohtone darmite cu gunoaiele altora. Bineînțeles, euroscepticii profită de situație și se lamentează că România a ajuns groapa de gunoi a Europei. Semnele de întrebare vor persista atâta vreme cât guvernanții nu vor avea o politică a mediului transparentă și coerentă.
Din păcate, avem la tot pasul dovezi ale nesimțirii, ale delăsării, ale lipsei de civilizație
E însă o mare greșeală să așteptăm totul din partea guvernanților. Din păcate, avem la tot pasul dovezi ale nesimțirii, ale delăsării, ale lipsei de civilizație. Se aruncă gunoaie la marginea șoselelor, în pădure, în râuri, în lacuri. Nu puține sunt situațiile când putem vorbi de veritabile catastrofe ecologice. Lacurile de acumulare au devenit, multe din ele, depozite de deșeuri. Când vezi scena sinistră, filmată în Delta Dunării, cu acea barcă cu motor care intră cu viteză, în plin, într-un cârd de pelicani îți spui că protejarea naturii e un slogan golit de conținut. Acolo unde ar trebui să acționeze bunul simț vedem aroganță și deficit de educație. Poate că de aici ar trebui să începem, cu învățarea normelor elementare de civilitate.
