Linkuri accesibilitate

Habarniştii, monştrii şi culegătorii de ciuperci (VIDEO)


Scenă din filmul Progres. În valea habarniştilor (Foto: Berlinale)

Însemnări despre cîteva filme prezentate în cadrul secţiunii „Forum” al Berlinalei 2019.

Secţiunea „Forum” a Berlinalei este cea mai neconvenţională. Aici rulează filme experimentale, filme îndrăzneţe care propun o depăşire a limbajului cinematografic tradiţional sau filme documentare care abordează subiecte sensibile şi controversate. Totodată rulează aici filme documentare axate pe diverse probleme sociale, artistice, istorice sau politice.

În categoria filmelor documentare politice se încadrează şi filmul lui Florian Kunert, Fortschritt. Im Tal der Ahnungslosen (Progres. În valea habarniştilor). Kunert se deplasează în acea zonă a Saxoniei unde populaţia est-germană era practic total izolată, neavînd posibilitatea să prindă posturile de radio şi televiziune occidentale. După aproape 30 de ani de la prăbuşirea comunismului şi unificarea celor două Germanii în „valea habarniştilor” s-a conservat mentalitatea din vremea socialismului real-existent. Aici, nostalgia oamenilor nu este nimic altceva decît o formă confortabilă de auto-compătimire şi de regrete larmoaiante şi nebuloase.

Unul dintre filmele artistice neconvenţionale care au rulat anul acesta în „Forum” şi care deconstruieşte imaginea unei false idile austriece este Die Kinder der Toten (Copiii morţilor). Creaţia experimentală a lui Kelly Copper şi Pavol Liska este filmată în cheia filmelor horror. Pe de altă parte, regizorii jonglează cu stilistica filmului mut, adăugîndu-i o coloană sonoră, montată din folclor, zgomote şi fragmente din numeroase opere muzicale clasice. Filmul este inspirat din romanul omonim al lui Elfriede Jelinek, Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Romanul oferă realizatorilor ideile şi materialul epic, transpuse în imagini şocante şi situaţii bizare. În această povestire ironică, în care se citează mijloacele de exprimare ale filmelor de groază, realitatea austriacă este transformată într-un univers populat de personaje înviate din morţi - nazişti, evrei ucişi, mica burghezie reacţionară – toţi cu figuri de zombi.

O scenă cu Judith State în filmul lui Marius Olteanu, Monştri (Foto: Berlinale)
O scenă cu Judith State în filmul lui Marius Olteanu, Monştri (Foto: Berlinale)

O altă categorie de „monştri” apare sub o cu totul altă înfăţişare şi în filmul lui Marius Olteanu. Deşi filmul de debut al lui Olteanu chiar se numeşte Monştri, personajele centrale, soţii Dana (Judith State) şi Andrei (Cristian Popa) nu au defecte morale ieşite din comun şi nici anomalii fizice. Ce anume i-ar transforma în nişte „monştri”, precum sugerează titlul, rămîne la latitudinea spectatorului. Acesta trebuie să mediteze dacă înstrăinarea între cei doi este un proces normal sau anormal, dacă despărţirea lor este justificată sau nu, dacă divorţul este cauzat de elemente şi situaţii independente de voinţa celor implicaţi ş.a.m.d. La şirul întrebărilor difuze realizatorul filmului oferă un răspuns, calculat, neclar. Din primele secvenţe ale filmului se poate deduce intenţia realizatorului că nu va prezenta o povestire cu un happy end. În pofida acestei intenţii, filmul, din păcate, nu este mai mult decît o dramoletă cuminte şi convenţională.

Menţionăm că, alături de alte 16 producţii, lungmetrajul lui Marius Olteanu se află pe lista filmelor nominalizate pentru premiul de debut (GWFF). Premiul constă în 50.000 de euro.

Din realitatea românească s-a inspirat şi regizorul german Bernd Schoch. Filmul său documentar, prezentat în cadrul secţiunii „Forum”, intitulat Olanda, relatează despre culegătorii de ciuperci din munţii Carpaţi şi reţeaua de comercializare a bureţilor.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG