În Germania şi în Austria televiziunile publice organizează aşa numitele interviuri de vară. Invitaţii la aceste convorbiri sunt şefii diferitelor partide parlamentare, cât şi deţinătorii de portofolii ministeriale importante.
În acest context a izbucnit în aceste zile o controversă legată de invitaţii la aceste interviuri. Unii susţin că politicieni care aparţin unor partide extremiste nu ar trebui intervievaţi pentru a nu le oferi o platformă de propagandă. Alţii, în schimb, sunt de părere că reprezentanţii unor partide care sunt în parlament, în urma unor alegeri democratice, nu pot fi excluşi şi trebuie să fie intervievaţi ca orice politician, indiferent de orientarea sa politică.
Controversa a izbucnit în Germania după ce Björn Höcke, liderul grupului parlamentar al partidului naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD), din landul răsăritean Turingia, a fost intervievat de postul de televiziune MDR. Indignarea unor comentatori a fost declanşată mai ales din cauza folosirii de către Höcke a unor sintagme împrumutate din arsenalul lingvistic nazist. Potrivit ultimelor sondaje, pentru AfD ar vota 20 la sută din electoratul german.
În cadrul „interviurilor de vară”, televiziunea publică austriacă (ORF) l-a avut ca invitat, luni seara, pe Herbert Kickl, liderul partidului radical de dreapta FPÖ.
Farmecul indiscret al provocării
Interviul a început cu o provocare a lui Kickl care a comparat încăperea cu farmecul discret al unei camere de anchetă a fostei Securităţi est-germane Stasi. Au urmat atacuri masive contra partidelor politice, împotriva coaliţiei guvernamentale, conservator-ecologistă (formată din Partidul Popular Austriac, ÖVP, şi Partidul Ecologist), împotriva sistemului politic, în general, şi, în special, împotriva aşa numitelor „elite” care se află în fruntea Uniunii Europene.
Precizăm că termenul „elite” este strecurat deseori în discursul unor grupări extremiste, având şi o conotaţie antisemit-conspiraţionistă. În discursul organizaţiilor extremiste aluzia la elite, sugerează existenţa unui grup secret care aspiră la cucerirea puterii globale şi care urmăreşte desfiinţarea naţiunilor şi statelor naţionale.
Simpatia lui Kickl pentru Mişcarea Identitară
Una dintre aceste grupe extremiste este Mişcarea Identitară din Austria (Identitäre Bewegung Österreich – IBÖ, fondată în 2012).
(Mişcarea acţionează sub denumiri similare şi în alte ţări europene, orientându-se după principiile doctrinare ale Noii Drepte. „Mişcarea identitară” a apărut prima dată în Franţa sub denumirea „Bloc identitaire” - fondat după ce organizaţia precursoare, cunoscută dub denumirea „Génération identitaire” a fost interzisă în 2004. Apoi s-a extins şi în alte ţări europene, inclusiv în ţări postcomuniste ca România, unde acţionează diverse grupuleţe care au preluat termenul „identitar”, incluzându-l în numele organizaţiei lor. Simbolul grupării identitare germane şi austriece este litera greacă lambda (Λ), reprodusă pe un fundal negru-galben.)
În Raportul anual al Serviciului pentru Informaţii Interne din Austria, (Direktion Staatsschutz und Nachrichtendienst – DSN – raportul poate fi descărcat integral aici) se spune că Mişcarea Identitară recurge la o retorică xenofobă, anti-islamică, homofobă, euro- şi coronasceptică, anti-migraţionistă şi antisemită, adoptând o atitudine de înţelegere pentru acţiuni violente şi teroriste contra unor musulmani. Tot acolo se spune că mişcarea se prezintă ca un NGO patriotic şi luptă pentru păstrarea identităţii culturale omogene a tuturor popoarelor europene (p. 16).
(Şeful identitarilor austrieci este Martin Sellner. Se ştie că Sellner întreţine relaţii apropiate de colaborare cu extremiştii germani. Aşa se explică şi prezenţa sa la numeroase demonstraţii contra măsurilor sanitare, sau la cele în cursul cărora s-a cerut anularea sancţiunilor impuse Rusiei şi deschiderea gazoductului, Nord Stream 2.)
Kickl vrea să devină „Volkskanzler”-ul Austriei
Pornind de la faptul că FPÖ se află pe primul loc în sondaje şi are toate şansele să obţină, anul viitor, cele mai multe voturi la alegerile generale, Kickl a spus că vrea să preia şefia guvernului şi să devină „Volkskanzler-ul” ţării. Folosind termenul „Volkskanzler”, în traducere: cancelar popular sau al poporului, Kickl şi-a dezvăluit involuntar rădăcinile politice. Se ştie că presa nazistă l-a adulat pe Hitler cu acest cuvânt compus, descriindu-l ca o personalitate providenţială care întruchipează calităţile unui „Volkskanzler”.
Herbert Kickl însă nu va avea majoritatea absolută şi va trebui să-şi caute parteneri într-o viitare coaliţie. Mai toate partidele parlamentare au respins o alianţă cu FPÖ. Inclusiv, Partidul conservator (ÖVP) al actualului cancelar Nehammer.
Înaintea alegerilor regionale din landurile Austria Inferioară şi Salzburg, conservatorii au respins, de-asemenea, alianţe cu radicalii de dreapta din FPÖ. Realitatea post-electoară însă a dovedit că nu s-au ţinut de cuvânt. În ambele landuri se află la putere guverne de coaliţie în care au intrat şi radicalii din FPÖ. În acordul de guvernare din Austria Inferioară, FPÖ-ul a reuşit să-şi integreze fragmentar doctrina xenofobă. Astfel, acordul prevede, între altele, că elevilor le este interzis în pauze să vorbească în alte limbi, în afară de germană.
Deoarece preşedintele austriac ar putea să desemneze pe oricine doreşte pentru funcţia de cancelar, Kickl a lansat contra actualului şef de stat un val de acuzaţii. Între altele, a spus că preşedintele acţionează că un „totalitarist” şi conspiră împotriva voinţei poporului austriac.
