„Nu s-a vorbit nimic. Nici despre război, nici despre nazişti – tatăl meu a fost înrolat în SS -, nici despre experienţele din timpul războiului. Doar când s-au îmbătat acei oameni, la nunţi, atunci au intonat cântecele naziste de război şi cele despre ‚camarazi’”.
Această descriere a atmosferei apăsătoare din Banatul natal, aparţine Hertei Müller. Este o evocare a experienţelor făcute în satul, în care s-a născut pe 17 august 1953. Concetăţenii ei preferau să tacă, să nu vorbească despre cel de-al Doilea Război Mondial, despre cei care voluntar s-au înrolat în batalioanele de asalt SS, despre participarea lor la atrocităţi. Au preferat să ignore toate aceste realităţi, prezentându-se doar în postura de victime postbelice nevinovate, catapultate într-o eră istorică ostilă.
Curaj nepopular
Herta Müller a avut curajul nepopular să le amintească şvabilor bănăţeni (şi nu numai) ce au fost ei cândva, atrăgându-le atenţia asupra riscurilor de a repeta trecutul ocultat.
Atât în România, cât şi după plecarea ei în Germania, în 1987, Herta Müller a tematizat aspectele istoriei traumatizante colective şi personale. Literatura ei a fost şi este o oglindă a sumei acestor istorii obsesive. Ele domină mai toate cărţile ei, distinse cu cel mai important premiu literar al lumii, Premiul Nobel.
Incomodă
Herta Müller a rămas o voce incomodă. Reacţiile de respingere sunt astăzi tot atât de vehemente ca în anii 1980, după ce un ziar local din Timişoara i-a publicat schiţa „Baia şvăbească”, apărută ulterior şi în volumul ei de debut, „Niederungen” („Depresiuni” – ediţia românească: „Ţinuturile joase”), publicat apoi şi în Germania, într-o ediţie necenzurată.
Ziarul şvabilor bănăţeni, repatariaţi în R.F.G., Banater Post, a lansat o adevărată campanie împotriva Hertăi Müller, care a culminat într-un articol de ponegrire, apărut în decembrie 1984 sub titlul: „O apoteoză a urâtului și a respingătorului. Note despre „Niederungen” de Herta Müller”. (Textul integral – „Eine Apotheose des Häßlichen und Abstoßenden. Anmerkungen zu Herta Müllers ‚Niederungen‘“- poate fi citit aici.)
Calomniată
„Dacă H. Müller ar fi scris ceva asemănător [ca în „Niederungen” – n.m.] despre concetăţenii ei români, ar fi spânzurat-o în România. Acelaşi lucru ar păţi şi fiecare român care ar judeca și ar scrie în acest fel despre poporul său și despre țara lui. Niciodată nu s-ar fi permis apariţia în străinătate a unor scrieri asemănătoare, direcţionate spre români. H. Müller este una dintre cele mai valoroase colaboratoare ale secţiei de propagandă a Comitetului Central din Bucureşti, cât şi a altor departamente. Ea dăunează imaginii germanilor care trăiesc în străinătate, în țara-mamă, dar prejudiciază şi pe cei din Banat şi Transilvania care au nevoie de necesarul ajutor şi sprijin. De aceea i s-a permis să publice prima ei lucrare într-o țară occidentală, un privilegiu de care se bucură, de regulă, doar literaţi foarte cunoscuţi care n-au deviat de la linia oficială”.
Pentru acest atac incalificabil în care se insinuiază că Herta Müller ar fi fost o colaboratoare a Securităţii, (în text: alte „departamente”) ziarul niciodată nu şi-a cerut scuze. Nici măcar după ce a fost distinsă cu Premiul Nobel şi după ce publicaţia şi-a schimbat tonul, încercând să capteze bunăvoinţa Hertăi Müller cu câteva articole laudative.
Dovada că spiritul acelor vremuri nu a dispărut şi că o parte a contestatarilor ei se manifestă, în continuare, zgomotos, nu numai pe reţelele sociale, s-a putut vedea în aceste zile când scriitorul Thomas Perle a fost bruscat şi calificat – asemenea Hertăi Müller – drept „comunist”. (În calitate de cronicar al Capitalei Culturale Europene 2023, scriitorul - care trăieşte la Viena - se află, în prezent, ca bursier la Timişoara, publicându-şi impresiile culese într-un jurnal electronic. Nemulţumiţi de ceea ce scrie, Perle a devenit ţinta unor atacuri care amintesc de cele lansate împotriva Laureatei Premiului Nobel. Aceste atacuri se vor intensifica după ce va avea loc premiera piesei sale în care tematizează atentatul legioanar din 1938 asupra evreilor aflaţi în sala teatrului comunal din Timişoara. - Cf. „1938. Turneul actriţei bucovinene Sidy Thal, întrerupt de un atentat legionar”, RFE, 3. 12. 2021.)
Intransigentă
Herta Müller nu şi-a trădat niciodată etosul literar şi politic de care a dat dovadă în anii cât a trăit în România, cât şi după 1987 în Occident. Consecventă, ea a criticat şi condamnat derapajele totalitare şi s-a solidarizat cu cei persecutaţi. Spune pe şleau ce gândeşte. Nu face compromisuri în ceea ce scrie sau declară în interviuri sau în cursul unor conferinţe.
Apreciată internaţional
Despre opera ei s-au scris zeci – dacă nu sute - de studii. Probabil că la toate aceste scrieri nu se poate adăuga ceva inedit - legat de opera şi biografia ei.
De aceea şi această corespondenţă, dedicată zilei de naştere a Hertăi Müller, este numai o evocare subiectivă a unor întâmplări şi momente miniaturale, o schiţă sumară a unui portret.
