Linkuri accesibilitate

Combaterea discursului urii, una dintre cele mai mari restanțe ale Republicii Moldova


Activiștii pentru drepturile omului susțin că legislația în ce privește sancționarea instigărilor la discriminare ar trebui să prevadă amenzi pe măsura funcției sau prezenței publice a celor care admit un asemenea comportament.

Campania electorală funcționează ca un catalizator pentru cei care promovează discursul de ură în limbajul și comportamentul cotidian. Concluzia aparține experților Asociației Promo-LEX care au analizat recenta campanie pentru alegerile locale generale. O altă constatare e că pe parcursul acestui an numărul mesajelor de ură, practic, s-a dublat. Dacă în 2018 media cazurilor identificate a fost de două pe zi, la finele acestui an experții au descoperit până la patru cazuri de mesaje discriminatorii pe zi. Îngrijorarea cea mai mare ține de faptul că, la modul practic, sancționarea unui asemenea comportament este aproape imposibilă din cauza unei legi învechite.

Combaterea discursului urii, una dintre cele mai mari restanțe ale Republicii Moldova
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:24 0:00
Link direct



Apărătorii drepturilor omului încearcă din 2016 să promoveze un proiect de lege care ar pedepsi eficient discursurile instigatoare la ură. În acel an, proiectul a trecut de primă lectură în parlament, însă nu a ajuns să fie dezbătut pentru lectură finală. Drept urmare, de trei ani zace în sertarele deputaților.

De ce pedepsirea practică a discursului de ură nu reprezintă un interes pentru legiuitori? Pentru că, pe de o parte, este un subiect care nu neapărat aduce dividende politice. Pe de altă parte, tocmai politicienii sunt cei care frecvent, poate chiar cel mai des, promovează un comportament discriminatoriu, constată avocatul Asociației Promo-LEX, Dumitru-Petru Sliusarenco.

Dumitru-Petru Sliusarenco
Dumitru-Petru Sliusarenco

„Acest proiect de lege încă din 2016 a fost adoptat în primă lectură de parlament, iar apoi s-a pierdut pe rafturile legiuitorilor. După schimbarea coaliției de guvernare, din iunie, s-a revizuit acest proiect de lege, Ministerul Justiției l-a transmis repetat în parlament cu modificările și ajustările pe care le-a realizat. Și el a fost ulterior supus unor consultări publice. Din păcate, după asta proiectul a rămas iarăși să se prăfuiască pe rafturile parlamentului și urmează să vedem care vor fi evoluțiile în viitor”.

Există oare și dovezi factologice că parlamentarii nu sunt nici pe departe cheie de biserică? Experții Promo-LEX au urmărit discursurile politicienilor moldoveni din 1 august până în 30 noiembrie, perioadă ce a cuprins și campania electorală pentru alegerile locale. Întâietatea la folosirea unui comportament discriminatoriu, constată cercetarea, sunt membrii Partidului Liberal, urmați de formațiunea Partidul Nostru, apoi vin socialiștii, partidul fostului primar de Orhei Ilan Șor, PPDA, Partidul Democrat și PAS.


Dacă ar schimba legea astfel încât Codul Penal și cel Contravențional să prevadă sancțiuni clare pentru încercările de a răspândi intoleranță în societate, primii care ar trebui să fie trași la răspundere sunt legiuitorii, constată apărătorii drepturilor omului. Iată de ce infracțiunile motivate de ură, în special cele care au în prim-plan politicieni, sunt cercetate superficial, spune președintele Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării, Ian Feldman.

Ian Feldman
Ian Feldman

„Discursul de ură persistă, este o problemă care nu este adresată suficient nici de instituțiile de stat, nici de cei vizați în discursul de ură, fiindcă nu sunt suficiente mecanisme de sancționare a discursului de ură. De fapt, asta este cea mai mare problemă. Consiliul de ani de zile a menționat în diferite rapoarte că în domeniul drepturilor omului lupta eficientă cu discursul de ură este una dintre cele mai mari restanțe a Republicii Moldova”.

Autoritățile au rămas în urmă și în ce privește monitorizarea canalelor prin care sunt multiplicate discursurile ce instigă la ură, cum ar fi rețele sociale sau site-urile de satiră, adevărată sau pretinsă. Activiștii susțin că știrile false sau declarațiile cu tentă discriminatorie sunt strecurate mai întâi pe pagini de internet cu reputație dubioasă, ca mai apoi să fie preluate de instituții media afiliate unor partide politice și în felul acesta pseudo-subiectelor li se imprimă o aparentă credibilitate.

Raportul dat publicității de Promo-LEX arată că în perioada august-noiembrie Consiliul Audiovizualului (CA) nu a examinat niciun caz de instigare la discriminare sau de utilizare a unui discurs de ură în spațiul public. În general, spun experții, numărul sancțiunilor aplicate de CA pe parcursul acestui an pot fi numărate pe degete. Iată cum explică Tatiana Buraga, membru CA, cifra modestă de cazuri analizate:

„Deseori, aceste conflicte sunt aplanate pe cale amiabilă și atunci nu au fost aplicate sancțiuni. Se cere dreptul la replică și se asigură acest drept la replică dacă s-a constatat că a fost încălcare”.


Activiștii pentru drepturile omului susțin că legislația în ce privește sancționarea discursurilor de ură și instigare la discriminare ar trebui să prevadă amenzi pe măsura funcției sau prezenței publice a celor care admit un asemenea comportament. Or, pentru unii politicieni sau partide politice amenzile sunt derizorii în comparație cu efectele pe care le produc, prin urmare, legea ar trebui să aplice pedepse mult mai substanțiale pentru cei care și-au făcut o tradiție din a încuraja intoleranța în societate.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG