„Maia Sandu a moştenit de la Igor Dodon o ţară izolată pe plan extern şi aflată într-o profundă criză economică şi sanitară”, pe care trebuie să o conducă fără a avea „un guvern funcţional (și) cu un parlament majoritar ostil şi hoarde de hoarde de tonomate de presă asmuţite asupra sa”, scrie editorialistul Ziarului de Iași, Radu Popescu. Așa stând lucrurile, primul lucru de făcut de către noul șef de stat era „reluarea dialogului cu partenerii externi de dezvoltare şi recâştigarea credibilităţii pierdute din cauza foştilor lideri politici de la Chişinău”. Primele vizite oficiale au fost în România și Ucraina, după care a urmat „un tur de forţă la Bruxelles, fără precedent pentru un preşedinte al Republicii Moldova” : întâlniri la vârful Consiliului European, al Comisiei Europene, cu Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, cu șeful Parlamentului European, cu importanți comisari europeni și, nu în ultimul rând, cu procurorul șef al Parchetului European, Laura Codruța Kovesi. Radu Popescu arată și ce a făcut fostul președinte Igor Dodon în acest timp: „şi-a asmuţit câinii din trusturile de presă moştenite de la oligarhul Plahotniuc într-o veritabilă gherilă a dezinformărilor. (…) în toată această perioadă, oamenilor li s-au livrat tot felul de bazaconii” despre Maia Sandu. Numai că, în timp ce Maia Sandu are sprijinul partenerilor săi externi, „tonomatele de presă” de care se folosește Igor Dodon vor înceta să funcționeze imediat ce li se va tăia finanțarea, avertizează autorul acestui editorial.
G4Media prezintă decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova care a respins, „după mai multe ore de deliberări”, legea care dădea statut privilegiat în Republica Moldova limbii ruse. Concomitent, la București, scrie tot G4Media, Curtea Constituțională a României a publicat motivarea deciziei de respingere a lanțului de acte normative adoptate de majoritatea PSD-istă prin care guvernul actual, de dreapta, era obligat să majoreze acum pensiile cu 40%. Decizia CCR a fost luată în unanimitate și se explică prin formularea defectuoasă introdusă de majoritatea parlamentară într-o ordonanța de urgență a guvernului.
Donald Trump n-a fost un simplu accident al Istoriei
În săptămânalul Observator cultural, politologul Cristian Pârvulescu publică o analiză care citează mai mulți autori notorii ca argumente suplimentare la opinia sa că „Furia adepților lui Trump care, pe 6 ianuarie, fluturau steagul Confederației și scandau «Spânzurați-l pe Mike Pence!» pornește dintr-un fel de imbold fascist originar, care face ca Ku Klux Klan din 1867, mai degrabă decât «cămășile negre» ale lui Mussolini din 1920, să fie prima mișcare fascistă”. „Atmosfera care a dus la Războiul de Secesiune (din America) a fost recreată de Trump și livrată susținătorilor săi. Iar fascismul este vehiculul care, acolo și aici, este folosit pentru a semăna vânt și a culege furtună. Singura posibilitate de a reduce tensiunea politică este ca, în Congresul american, să predomine o atitudine consensuală”, în condițiile în care în Partidul Republican „fracturile se multiplică”. Cristian Pârvulescu încheie textul destul de răspicat : „Donald Trump n-a fost un simplu accident al Istoriei. Apariția sa se înscrie pe o traiectorie în care fascismul s-a asociat mai vechiului puritanism autoritarist, jucând un rol deloc neglijabil în politica americană când – mai ales după Marea Criză din 1928 – a fost integrat în reconstrucția post-rooseveltiană a Partidului Republican”.
