Primarul localității Igor Hîncu spune că cea mai arzătoare problemă este problema drumurilor, pentru că deocamdată sunt drumuri pe care lumea pleacă, nu vine. Este nevoie urgent de reparat drumul Ermoclia-Volintiri, situat la frontiera cu Ucraina, dar așa cum spune edilul, este o mare povară să modernizezi satul pe timp de criză.
Europa Liberă: Cum se descurcă administrația publică locală, ținând cont că totuși criza sanitară greu se depășește, iar odată cu ea se țin lanț și alte crize – criză socială, criză economică? Cum vă descurcați?
Igor Hîncu: „Este foarte greu pentru noi, pentru primari, mai ales celor care suntem departe de centru ne vine foarte greu să ne descurcăm cu toate problemele apărute. Am avut o speranță după scrutin, înaintea pandemiei mă gândeam că o să încerc mai multe proiecte, dar, știți, acele două luni de pandemie cu introducerea stării de urgență și situația excepțională actuală din sănătatea publică ne-au cam tăiat aripile. Îmi vine foarte greu să lucrez cu oamenii, fiindcă oamenii sunt sceptici, ei nu prea cred. La televiziune și la radio un demnitar zice una, altul zice alta, iar al treilea face în felul său și lumea este derutată. Și iată în condițiile acestea este foarte greu de lucrat. Noi, primarii, suntem aici în teritoriu, suntem aproape de lume, deci cu ei trebuie să lucrăm și pentru ei și ne este foarte greu.”
Europa Liberă: Dvs. ziceți că proiectele sunt salvarea comunităților, proiectele trebuie să le scrieți, să-i convingeți pe finanțatori să le aprobe. E ușor?
Igor Hîncu: „Sincer să vă spun, sâmbete și duminici practic nu am avut, adică acord mai multă atenție la scrierea acestor proiecte în zilele de odihnă. Și nu poți să-i explici unui om că stai acasă și scrii proiecte, iar el se întreabă de ce nu ieși la piață. La programul „Pentru eficiența energetică” am depus un proiect și la Programul „Mă implic”, lucrăm acum la „Comunitatea mea”. Cu „Românii de pretutindeni” avem începută o colaborare, adică sunt în derulare mai multe proiecte. Vrem să atragem atenția celor de sus că sunt și așa localități ca Volintirul, că localitatea noastră e ca un apendice, să-i spun așa. Și din partea dinspre satul Alava, și din partea dinspre comuna Ștefănești, Ștefan Vodă, drumul este foarte rău. Ca să plec la Chișinău îmi ia foarte mult timp și automobilul îl distrug. Și consătenii mei, de asemenea, au probleme de circulație.”
Europa Liberă: Care proiecte vă pot rezolva problemele satului?
Igor Hîncu: „Proiectele de infrastructură, proiectele de dezvoltare economică. Noi avem nevoie de drum de acces, ca să poată lumea circula. Volintirul a avut o legătură strânsă cu satele din regiunea Odesa, din partea cealaltă de frontieră. Noi și acum avem acolo foarte multe rude, sunt foarte mulți moldoveni acolo, în Faraonovca, în toate satele din vecinătate noi am avut circulație.”
Europa Liberă: În Ucraina?
Igor Hîncu: „Da, în Ucraina. Avem o legătură culturală și etnică cu dânșii.”
Europa Liberă: Ați spus că drumurile, căile de acces sunt prioritare. De câți bani aveți nevoie și când ar fi cu putință să fie date în exploatare niște drumuri bune?
Igor Hîncu: „Vă dați seama cât costă un kilometru de drum și ca să faci un drum pe care să poată circula mașini de mare tonaj este nevoie de foarte mulți bani, cred că de sute de milioane. E clar că Republica Moldova nu dispune de așa bani. Noi trebuie să căutăm din surse externe, din diferite surse externe. Chiar și vecinii ar investi, însă, cu părere de rău, uitați-vă care-i actualmente situația cu România și cu Ucraina. România ne mai ajută, dar trebuie de ieșit și de negociat la nivel de rang înalt. Noi avem nevoie de sume enorme de bani, trebuie de investit... Doar a fost și Planul Marshall pentru redresarea Europei, americanii au investit în Europa. Unde-s europenii acum, doar miliarde au fost investite?”
Europa Liberă: Unii cetățeni vorbesc că e greșit să faci drumul, ca după asta să-ți amintești că trebuie să rezolvi și problema canalizării.
Igor Hîncu: „Sigur în sat lucrăm și asupra unui studiu de fezabilitate pentru canalizare, o canalizare centralizată. În primul rând, vrem instituțiile bugetare să le unim la această canalizare centralizată, cu perspectiva extinderii prin localitate o să vedem deja din priorități. E foarte importantă această problemă. Majoritatea populației de la țară încă ne folosim de toaletele din grădină. Și unde se duce totul? În pământ, desigur. După care noi vrem să bem apă de calitate. De unde apă de calitate? Aici totul este legat. Uitați-vă și pe dealurile noastre ce se face. E o mizerie totală, gunoiști neautorizate peste tot. Iată aici trebuie să lucrăm, fiindcă totul depinde, înainte de toate, de noi, ce și cum o să facem. Iată aici trebuie proiectele acestea, în infrastructură – apa, canalizarea, gunoiștile. Aici avem de lucru, să investim, dar și cu perspectivă, pentru că toți aud că din gunoi se poate de făcut și bani. De ce alte țări dezvoltate merg pe această cale și fac bani din gunoiști, dar noi ne batem joc?”
Europa Liberă: În bugetul primăriei aveți bani?
Igor Hîncu: „A treia parte din bugetul primăriei sunt banii noștri, pe care noi îi gestionăm aici, dar mare parte vin de sus, de la guvern. Deci din șase milioane, două le acumulăm, patru milioane vin cu destinație de la guvern în buget.”
Europa Liberă: Aici, pe loc, acumulați având agenți economici, percepeți taxe, impozite.
Igor Hîncu: „Avem agenți economici...”
Europa Liberă: Cum se descurcă agenții economici, ținând cont și de această pandemie de COVID-19?
Igor Hîncu: „Și cu pandemia, dar și cu seceta... O secetă catastrofală, eu nu mai țin minte o astfel de secetă, chiar și bătrânii nu-și amintesc de așa secetă. După secetă, clar că cu pandemia probleme, iarăși probleme după ce a bătut grindina, au fost și furtuni de vânt care au distrus foarte mult. Sunt unii agenți economici care au suferit pierderi foarte mari, de zeci de milioane. Nu știu cum au să se ridice după toate crizele acestea...”
Europa Liberă: Și atunci mai contați pe taxele, pe impozitele locale?
Igor Hîncu: „Este un pic de speranță, totuși a mai plouat cât de cât, dar nu prea cred, fiindcă uitați-vă ce se face pe dealuri – totu-i ars. Deja depinde de cei de sus cum ei vor gestiona toată criza aceasta din domeniul agriculturii mai ales.”
Europa Liberă: Totuși, e greu să se modernizeze satul, e greu să ofere locuri de muncă cetățenilor?
Igor Hîncu: „Este cu putință, totul depinde și de voință. Și de primarii de pe loc, sigur dacă au voință și la guvernanții de sus dacă este voință, dar și de dorința cetățenilor. Însă majoritatea nu vor nimic, ei se gândesc să plece.”
Europa Liberă: Și satul rămâne pustiu, că majoritatea sunt deja plecați?
Igor Hîncu: „O bună parte din locuitorii satului nostru sunt plecați, dar mulți se întorc. Odată cu criza pandemică de COVID-19, această boală nenorocită care a invadat lumea întreagă, s-au întors foarte mulți acasă. La primărie am 30 de cereri să le ofer oamenilor locuri de muncă și nu am unde le oferi.”
Europa Liberă: Unde vedeți rezerve nevalorificate pentru crearea locurilor de muncă?
Igor Hîncu: „Am discutat cu privire la niște proiecte de atragere a turiștilor în satul Volintiri, doar e satul de baștină al Mariei Bieșu, este casa în care s-a născut și a crescut. Avem și multe alte obiective pe care eu le consider de valoare națională și regională. Punem speranțe în dezvoltarea turismului local. Am vorbit despre managementul deșeurilor solide, am făcut niște activități de lichidare a gunoiștilor neautorizate din localitate. Am tot îndemnat consătenii: „Oameni buni, haideți să strângem plasticul aparte. Este o întreprindere municipală la Ștefan Vodă care poate să cumpere acest plastic, haideți să-l strângem, că asta-i o mizerie”. Avem un proiect pregătit cu colectarea gunoiului separat, dar să vedem. Era programul „DAR 1+3”, am picat, nu am trecut, nu am fost selectați, pentru că nu aveam o asociație a băștinașilor. A
m pornit-o, am anunțat să o creăm, dar știți cum e lumea, toți așteaptă să-i tragi... Încercăm pe oameni să-i mai „dezmorțim” câte oleacă, deoarece sunt agenții economici, dar ei trebuie să aibă și o susținere bună din partea statului ca ei să poată activa și să poată deschide locuri de muncă. Și iarăși drumurile...
La noi magazinele se închid, fiindcă lumea pleacă.
Am vorbit despre drumul acesta Volintiri-Faraonovca, legătură cu localități din regiunea Odesa. Drumul acesta ar da o perspectivă de dezvoltare nu numai satului Volintiri, dar regiunii întregi. Uitați-vă, de la Volintiri până la Ermoclia sunt 19 kilometri, sunt multe localități pe traseul acesta și, dacă ar trece Volintiri-Faraonovca pe aici, ar fi o dezvoltare a regiunii, ar începe lumea să construiască mai multe magazine. La noi magazinele se închid, fiindcă lumea pleacă. De când activez în administrația publică locală, s-au făcut notificări pentru patru magazine care s-au închis. A plecat lumea peste hotare, că nu vedeau o schimbare. Îi întrebam: „De ce plecați?” – „Dl primar, nu vedem aici nicio schimbare, nu putem să ne dezvoltăm, plecăm mai bine să lucrăm în Europa”.”
Europa Liberă: Dar în total câtă lume e plecată?
Igor Hîncu: „Vreo 1.200-1.300 numai din Volintiri sunt plecați. După nouă clase, tineretul de la noi pleacă la studii la Ștefan Vodă sau la Chișinău, sau în România și deja nu se mai întorc. Foarte puțini se întorc.”
Europa Liberă: Și un sat îmbătrânit are perspectivă?
Igor Hîncu: „Mult depinde și de noi, de aleșii locali mult depinde. Nu tot timpul primarii reușesc să soluționeze problemele localnicilor, dar oamenii așa s-au deprins că noi să le hotărâm toate întrebările. Am avut un caz când unuia i-a căzut veceul și „domn primar, vino și ai să mă ajuți”. E ușor de sus să guvernezi, dar să vină să vadă de aici, de jos. Primarii văd ce zace în lumea aceasta, cum răsuflă, ce probleme au oamenii. Și e bine ca să fie mai des ședințele astea în teritoriu, să vină chiar în raion. Se așteaptă să fie ședința guvernului, căci calamitățile naturale au bătut ca niciodată raionul Ștefan Vodă. Deci ar trebui o ședință urgent.”
Europa Liberă: Ce ar mai putea face guvernul ca să vină în ajutor?
Igor Hîncu: „Mai mulți colegi au discutat despre descentralizarea aceasta atât financiară, cât și administrativă. Deci, noi, primarii nu putem să fim mereu bătuți. Chiar și fondul rutier cum se împarte, toți colegii sunt de părere că ar trebui să fie cumva altfel împărțit, chiar și banii de la „Drumuri bune”. Hai că acum s-a mai ameliorat, nu-i chiar așa cum a fost acum 2-3 ani, că se împărțea după culoare politică, dar totuși persistă și se simte aceasta. Ar trebui să fie o deschidere și guvernanții ar trebui să se socoată cu primarii. Păcat că țara se află în așa criză, că mult depinde și de noi, de primari, cum noi lucrăm cu oamenii, cum lucrăm în teritoriu, dar noi trebuie să facem, fiindcă lumea se uită la noi.”
Europa Liberă: De ce v-ați dorit mandatul de primar și cum se mănâncă pâinea aceasta?
Igor Hîncu: „Mi-am dorit, fiindcă am o experiență în administrația publică locală, am niște cunoștințe care consider că ar putea să fie de folos oamenilor și am niște ambiții, la urma urmei. E satul meu de baștină, vreau să fac așa ca lumea să cunoască despre dânsul, aș vrea să-l dezvoltăm împreună cu oamenii. Până la pandemie, am pornit niște adunări cu oamenii din sat, să-i fac să conștientizeze că trebuie să participe și ei.”
Europa Liberă: Și cât de mult se implică localnicii în rezolvarea problemelor satului?
Igor Hîncu: „Sunt mai mulți indiferenți. Iată, ultima activitate a fost vinerea trecută la noi, am lichidat o gunoiște din partea de nord a satului. Vă spun sincer, s-au adunat vreo 50, dintre care jumătate copii. Copiii sunt entuziasmați, ei vin, se implică. Am luat mănuși, am luat saci, dar, păcat, din 3.000 de locuitori doar 50 au venit la lichidarea unei gunoiști. Asta e indiferența oamenilor, dar și ei și-au pierdut încrederea. Ei se mai gândesc știți cum... Iată nu de mult am auzit că „primarul strânge plasticul ca să-și ia mașină și apartament”. Vă dați seama, e o aberație totală...”
Europa Liberă: Dvs. ați făcut parte din această mare armată a celor plecați peste hotare. Deseori se pune miza că, dacă ar reveni cel puțin o parte din cei plecați, Moldova și satele ei ar arăta cu totul altfel. Dvs. ați revenit. De ce atât de mulți alți moldoveni ezită să se întoarcă acasă?
Igor Hîncu: „Îmi e în grijă s-o spun, dar o mare parte depinde și de guvernanți, de sistemul politic de la noi, de ceea ce se întâmplă acolo, sus. Foarte mult depinde! Fiindcă atâta gălăgie, știți cum, mai mult fum... Chiar și eu câteodată sunt pierdut și nu știu ce să mai fac. Eu înțeleg din ultimele sondaje că lumea nu prea are încredere, dar totuși oamenii se gândesc, chiar și atunci când ies la votare, ei se gândesc că vor schimba ceva. Dar, cu părere de rău, uitați-vă în ultimii 5 sau chiar 10 ani ce s-a întâmplat în viața politică a țării. De când sunt primar, personal m-am confruntat cu foarte multă birocrație la noi în țară. Ca să iei un certificat, un aviz, uitați-vă cât timp trebuie să treacă. Așa și lumea care-i mai simplă și vine în țară... Eu când am revenit în 2012 de peste hotare, ei se uitau la mine ca la un străin, de parcă le-aș fi fost dator cu ceva. Angajaților din primărie le-am spus că noi suntem pentru oameni, noi lucrăm pentru oameni, primăria este pentru oameni; omul când va veni trebuie să nu se teamă, el trebuie să intre cu orice problemă și să iasă de acolo cu un rezultat. Dacă nu reușim să-i soluționăm problema, măcar să-l ajutăm și să-i sugerăm unde trebuie să se adreseze. Pentru asta este primăria. Dar acei care vin de peste hotare și intenționează să-și deschidă o afacere, vă imaginați ce greutăți întâmpină? A devenit un pic mai ușor de deschis o afacere, dar nu știu cum este să ți-o menții. Lumea nu are cunoștințe că pentru a-ți deschide o afacere, trebuie să te așezi și să desenezi un plan de dezvoltare – azi fac asta, mâine asta. La noi lumea nu este deprinsă, nu are educația asta de a gândi și de a planifica.”
Europa Liberă: Dar de ce acolo, în străinătate, se descurcă și de ce la ei acasă mai puțin reușesc?
Igor Hîncu: „Cred că acolo este mai ușor și-i mai puțină bătaie de cap, fiindcă eu îmi amintesc de când am lucrat în străinătate - știam sigur că plec dimineață și până la ora 17 lucrez, de la 8 până la 17. Atât! Aici, în Republica Moldova, eu lucrez peste program de multe ori. Cred că sistemul e așa. Și lumea își zice: „Mai bine plec la muncă peste hotare, unde știu că pentru orele lucrate am să primesc salariu și după orele de lucru sunt om liber, mă odihnesc. La noi e imposibil așa ceva. Uitați-vă la țară. Eu vă pot spune ce fac profesorii la țară – de la școală se duc la prășit, mă scuzați că zic așa, dar ei pleacă în grădină sau se duc să mulgă vaca. Pentru că omul nu este încrezut în salariu, care ba este, ba nu este. E instabilitatea asta economică și oamenii nu au încredere în ziua de mâine. De aceea, mai bine plec peste hotare, îmi fac bani, mă întorc în țară, îi cheltui și iarăși tot așa. Acesta-i un chin, pentru milionul de oameni plecați acesta-i chinul. Dar eu cred că sunt mai mulți, fiindcă mulți au plecat înainte de criza de prin anii ‘90. Foarte mulți deja s-au înrădăcinat acolo. Sau câți moldoveni de-ai noștri sunt în Rusia? Foarte mulți! Dar chiar și în România câți sunt? Deja de mult timp locuiesc acolo și nu mai au nicio legătură cu țara lor. Și-i păcat. Iată despre aceea și merge vorba. Uitați-vă regiunea noastră. Trebuire să dezvoltăm regiunea noastră cu toții împreună, pentru că unde-i unul, nu-i putere.”
