Linkuri accesibilitate

Igor Munteanu: Pentru mulți Parteneriatul Estic este „un fel de purgatoriu”, iar UE „un bancomat” (VIDEO)


Igor Munteanu: „UE nu reprezintă un bancomat, trebuie să îndeplinești anumite proceduri”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:47:03 0:00

Igor Munteanu: „UE nu reprezintă un bancomat, trebuie să îndeplinești anumite proceduri”

Astăzi vreau să vorbim despre identitatea Republicii Moldova care recapătă sau capătă valența firească, după scrutinul din 11 iulie. Unde se află Republica Moldova pe mapamond și, mai ales, în componența Parteneriatului Estic?

Profităm de ocazia că domnul Igor Munteanu s-a eliberat de obligațiile de partid și a revenit în familia Europei Libere. Vrem să discutăm astăzi despre Parteneriatului Estic, în care Republica Moldova, iată cumva a înclinat presupusa balanță. Cei care se gândeau că Republica Moldova ar putea s-o ia îndărăt spre răsărit și să încline balanța în Parteneriatului Estic. Acum calea proeuropeană a păstrat-o Chișinăul și ca și cum pilonul ăsta al parteneriatului, s-a păstrat și de asta. Îl întreb pe domnul ambasador Igor Munteanu și cunoscător al realităților internaționale. În primul rând, să ne spuneți dacă Parteneriatului Estic a fost gândit, într-adevăr, ca o anticameră pentru pretendenții de a ajunge în viitor în UE.

Altă întrebare ar fi dacă Republica Moldova, în momentul în care spera să aibă un itinerariu mai deosebit, mai balcanic cumva pus în acest parteneriat, s-a simțit retrogradată și până la urmă, dacă s-a valorificat potențialul acestui aranjament geopolitic.

Punct și de la capăt, Vasile Botnaru în dialog cu Igor Munteanu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:26:38 0:00
Link direct

Igor Munteanu: „Mulțumesc foarte mult, domnule Botnaru, pentru această introducere metaforică în subiectul care preocupă pe toată lumea. Viitorul acestei politici de vecinătate este, fără îndoială, despre viitorul națiunilor din Europa de est și a celor care s-au dorit să se elibereze de moștenirea și de eticheta țării post-sovietice. Pentru că noi suntem într-un spațiu care este un flux continuu și într-o anumită transformare.”

Europa Libera: Da e ofensatoare această etichetă, când spuneți că...?

Igor Munteanu: „Este imprecisă, să spun așa, foarte moale este imprecisă, pentru că toate statele din spațiul fostei Uniuni Sovietice au evoluat. Este adevărat, nu obligatoriu spre țintele pe care și le-au dorit în contextul circumstanțelor și a unor situații de criză, dar și datorită faptului că au fost, și-au dorit să revină la o altă legalitate pe care și-au dorit-o. O legalitate de națiuni europene, o legalitate de popoare care și-au dorit mai multă prosperitate și mai puțin control din partea fostei metropole.”

Europa Libera: Scuzați, dar eu insist și pe tradiția statalității, balticii puteau să aibă pretenția că revin la statalitatea lor, dar Republica Moldova, ucrainenii chiar și georgienii au această tradiție de statalitate la care revin, că totuși au fost cu...?

Igor Munteanu
Igor Munteanu

Igor Munteanu: „Cei care nu au avut statalitate, recunoscută internațional, au revenit la interpretări despre trecut. Așa au făcut ucraineni, așa au făcut georgienii, așa au făcut o parte din elitele politice moldovenești. Dar nu despre identitate m-ați invitat să vorbim, ci despre această politică de vecinătate, care a devenit instrumentul cel mai important de intervenție și transformare în acest spațiu în care locuim. Spunea un prieten bun, Bob din Centrul Clingendael din Olanda, că atunci când vorbim despre politica de vecinătate, oamenii în general, sunt tentați să vorbească exagerat de mult despre ce nu s-a realizat și să omită intenționat, adeseori sau deliberat, ce s-a reușit.

Această politică de vecinătate, lansată în 2003, ca punct de pornire, de reflecții, mai ales, prin discuțiile pe care EGMF le pornise în Praga și în alte capitale central-europene avea în vedere un instrument de vecinătate care promitea patru libertăți. Aceste patru libertăți erau destul de apetisante și atractive pentru toate statele din acest spațiu de mijloc sau de margine între Uniunea Europeană și fosta Uniune Sovietică. Acele patru libertăți, în continuare, s-au transformat în, ceea ce se numește, instrumentul de vecinătate, prin inițiativa comună a Suediei și a Poloniei.

Sunt bucuros să vă spun că am participat în anul 2009 la Conferința de la Praga, atunci când Benita Ferrero Waldner a prezentat exact această politică. Eram la mai puțin de o lună de zile după evenimentele din 2009, turbulente pentru Chișinău, dar oarecum legate de contextul în fierbere pe plan regional. Îmi aduc aminte la această conferință de la summit-ul de la Praga, chiar am prezentat o declarație în numele societății civile din Republica Moldova. Benita Ferrero Waldner a asistat și alături de importanți lideri ai societății civile de atunci, în care chiar conturam o listă de așteptări din partea societății civile din Republica Moldova, față de propunerea și ofertele care veneau din partea Uniunii Europene. Sincer vorbind, din partea Ministerul Afacerilor Externe era o reticență totală. Îmi aduc aminte pe atunci, președintele sau ex-președintele Voronin chiar spunea: „Nu ne interesează o asemenea ofertă. Noi vrem altceva!”. Iar până la urmă instituțiile statului și toți vecinii Republicii Moldova s-au adaptat încetișor la oferta venită din partea Uniunii Europene.”

Europa Libera: Chiar foarte încet, dar nu plecați de la patru libertăți ca să le spunem ascultătorilor care erau cele patru dimensiuni?

Igor Munteanu: „Mobilitatea cetățenilor, libertatea de mișcare, libertatea capitalelor, libertatea serviciilor și libertatea instituțiilor bancare. Aceste patru libertăți însemna posibilitatea de a influența economia și guvernarea. Vreau să vă spun că după atâția ani de zile de la lansarea acestei politici de vecinătate ele sunt prezente și până astăzi, ca elemente dominante ale politicii de vecinătate. Pentru că ultimul sau cel mai recent document semnat de Comisia Europeană, care se numește „După 2020, ce urmează după 2020?”, este legat de 10 ținte, top targets, a UE și care într-un fel pornește de la doi piloni de bază, investiții și guvernare.

Investiții, asta înseamnă redresarea, recuperarea economică după pandemie, dar și după anumite insuccese ale dezvoltării sectorului economiei private. Al transformărilor din economia gestionată de stat și bună guvernare care, evident, înseamnă justiție, gestionarea corectă a banilor publici. Acești doi piloni de bază se traduc, de fapt, în foarte multe target-uri la nivelul sectorial. Și ce este important este că fiecare dintre statele care au acceptat să devină parte din Parteneriatul Estic și-au ales o traiectorie cât mai aproape de specificul lor. Sunt țări care nu au semnat acordul de asociere, deși au fost puse inițial în coșul comun, cum sunt Belarus, Azerbaidjanul. Ele au fost interesate doar de dimensiunea economică, au participat cu prudență în formatul multilateral al Parteneriatului Estic care înseamnă summit-uri ale Consiliului de miniștri, al prim-miniștrilor, al șefilor de stat. Dar și-au dorit, mai degrabă, beneficii strict economice pe termen scurt. În timp ce alte state au avut o politică de angajament mult mai solidă sau mult mai ambițioasă, chiar încercând să se detașeze de restul statelor mai prudente, ca Georgia, Ucraina și Republica Moldova. Și-au dorit o integrare până la asocierea politică, integrare deplină în instituțiile europene, n-au livrat de cele mai multe ori.

Marile probleme ale acestora state fruntașe, dar care într-un fel s-au împotmolit în anumite crize interne. În crize legate de reforme amânate, în crize legate de agenda dublă sau triplă a unor elite politice. Ele nu au livrat la timp, din acest motiv, după anul 2016, odată cu crizele din Ucraina, Georgia și Moldova au apărut instrumentul de condiționalități foarte dure în raport cu aceste țări. În 2016, de exemplu, Consiliul European a impus niște condiționalități foarte dure în raport cu Republica Moldova, multe dintre care nu le-am îndeplinit nici până astăzi și se referă, în primul rând, la recuperarea banilor fraudați. Reforma din justiție, dezvoltarea și demonopolizare economică, ajustarea și adaptarea cadrului normativ și de reglementare la standardele Uniunii Europene. Lista e foarte lungă.”

Europa Liberă: Aici o paranteză să facem. Deci, Azerbaidjanul și Belarusul, și Armenia nici nu s-au angajat, iar fruntașii, cum i-ați numit dumneavoastră, au dat semne că vor mai mult, more for more. Dar și atunci putem spune că lor și li s-a cerut, din cauza asta, mai mult ca fiind fruntași și cu angajamente mari.

Igor Munteanu: „Putem spune că Parteneriatul Estic, deși inițial a fost privită ca o regiune omogenă, nu a fost niciodată omogenă și s-a dezvoltat pe un mecanism cu mai multe viteze. Două dintre statele Parteneriatului Estic, Belarus și Armenia, în general, fac parte și din uniuni militare comune cu Federația Rusă. Deci, rațiunile lor de securitate au prevalat asupra dorințelor de transformare și dezvoltare internă. Iar prioritatea în cadrul normativ, adică valorile care stau la baza parteneriatului cu Uniunea Europeană, au fost clar, marginale și lipsite de consistență.”

Europa Liberă: De ce Uniunea Europeană acceptă o asemenea, hai să zicem așa hâtrenie, să rămână cu un picior în CSI și în aranjamentele politico-militare și, totodată, să vină aici alături de...

Igor Munteanu: „Pentru că nici Uniunea Europeană nu a avut un punct de vedere foarte clar asupra proiectului Parteneriatului Estic. Pentru UE, din capul locului, din 2003 când s-a lansat politica de vecinătate, s-a pus problema concilierii, diminuării conflictelor de la periferia sa, de la vecinătatea sa. Și abia în timp, acest proiect a avansat spre un angajament mai solid pe dimensiunea dezvoltării statului de drept. A internalizării normelor și valorilor care sunt cunoscute în Uniunea Europeană și angajamentului politic de a asista cetățenii acestor state. Până atunci, de exemplu, interesele statelor din UE erau clar crispate de două vecinătăți, vecinătatea de sud și vecinătatea estică.

Igor Munteanu
Igor Munteanu

În timp ce vecinătatea de sud nu a cerut niciodată un proiect ambițios de afiliere politică la Uniunea Europeană. Pentru că nordul Africii și zona mediteraneeană, acolo unde este Uniunea Mediteraneeană, promovată intens de Franța, de exemplu, și-a cerut întotdeauna beneficii din comerțul cu UE, accesul la piață, anumite mecanisme de susținere financiară, dar niciodată nu a dorit să implementeze Acquis-ul comunitar legat de norme și standarde europene pe dimensiunea dreptului. Sunt mici satrapii în această regiune care nu au fost interesate de nimic altceva. Pe când, cel puțin, în Parteneriatul Estic sunt țări în care elitele politice au experimentat, au trăit niște deschideri spre pluralismul politic și spre gustul pentru democrația autentică, înspre democrația apropiată de cea europeană. Și atunci presiunea asupra elitelor a fost foarte mare din stradă sau din partea unor grupuri ale business-ului, ale intelectualității, pentru ca să ne adaptăm mai rapid la această traiectorie de integrare deplină politică în Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Aici vreau, iarăși, să facem o paranteză pentru cei care nu sunt foarte docți. Spuneați adineauri că la linia de start nu era foarte clar ce se vrea de la acest parteneriat și țin minte când se discuta, de fapt, despre cordonul sanitar, așa cum ați spus dumneavoastră, pe urmă de la Chișinău, de la Kiev aceste elite la care vă referiți spuneau că: „Da, noi vrem mai mult” și atunci Uniunea Europeană le-a propus să se constituie într-un fel de pepinieră pe lângă echipa de bază de fotbal, dacă tot suntem aproape de acest campionat. Acum, în momentul ăsta, s-a ajuns deja la un standard conceptual pentru statele astea și mai ales în condiții de viteze diferite și eterogenitate.

Statele sunt foarte diferite și așteptările lor sunt diferite...

Igor Munteanu: „Nu există un standard omogen, pentru că statele sunt foarte diferite și așteptările lor sunt diferite. Capacitatea de livrare este foarte diferită. Atunci când, de exemplu, la conducerea acestor state apar lideri care sunt credibili, evident, apare mai multă deschidere din partea UE, după principiul more for more, mai mult pentru mai mult. În cazul în care elitele politice calcă pe bec și încep să creeze haos și degringoladă, așa cum s-a întâmplat în perioada lui Ianukovici, în perioada lui Plahotniuc, atunci când interesele personale sau mercantile au prevalat asupra interesului general, UE se retrage, amânând răsplata sub forma asistenței pentru cetățeni, asistență pentru reforme structurale, așteptând să se calmeze spiritele, să existe voință politică pentru ca să revină în cercul de angajamente individuale față de țara respectivă.”

Europa Liberă: Pedepsindu-i, de fapt, pe cetățeni, și nu elitele.

Igor Munteanu: „Așteptând schimbarea pe care trebuie să o facă doar cetățenii, pentru că suveranitatea până la urmă le aparține lor, și nu birocraților de la Bruxelles. Dar dincolo de asta, noi am trecut prin mai multe cicluri cu intensitate inegală din 2009 până în 2021, ca să ne convingem că asta e singura logică care funcționează. Ori de câte ori elitele o luau prin vad, de capul lor, încercând să-și alimenteze propriile instincte sau dorințe de căpătuire, UE făcea un pas înapoi și suspenda răsplata. Asta s-a întâmplat în 2016, atunci când ambasadorul Tapiola a decis și a implementat decizia univocă a UE de a suspenda asistența macrofinanciară. În 2016 a fost prima dată, după ce între 2011 și 2014 Republica Moldova a primit cei mai mulți bani din anvelopa financiară destinată pentru o țară din Parteneriatul Estic.

Să vă dau câteva cifre. În total, din 2009 până în 2020, Republica Moldova a avut un angajament financiar din partea UE de aproximativ 935 - 940 de milioane de euro. Din acești bani în Republica Moldova au ajuns doar 445. Deci jumătate din banii promiși de către UE nu au ajuns în Republica Moldova. Ca urmare a acestor hopuri și suspendări de finanțare, partea leului din acest 445 de milioane de euro au venit în Republica Moldova doar în perioada 2011- 2014. Ceea ce înseamnă că, după 2015, în Republica Moldova aproape nu au intrat bani, pentru că nu a fost transpirație pentru atingerea rezultatelor livrate conform planului de acțiuni.

Noi am ratat probabil mai mult decât orice altă țară din vecinătatea noastră...

Agenda de asociere este un mecanism complex care este un drum bidimensional pe două direcții, dus și întors. Primește răsplată dacă îndeplinește anumite condiții și probezi că reformele care sunt importante pentru asocierea deplină la spațiile comune ale UE, funcționează în beneficiul cetățenilor. Statul este mai rezilient și așa mai departe. În condițiile în care nu faci acest lucru, răsplata este suspendată. După cum am spus, noi am ratat probabil mai mult decât orice altă țară din vecinătatea noastră. Noi am avut o șansă foarte bună în 2014, odată cu Acordul de Asociere. După care am intrat într-o perioadă de înfometare, într-o perioadă de așteptare a unor timpuri mai bune, ca să fac o parabolă.”

Europa Liberă: Am înțeles, dar iată genul ăsta de condiționării tocmai dăm apă la moara socialiștilor, de exemplu, care mă rog, fariseic, dar declară că vezi Doamne, suntem conduși de guvernele mondiale și conspirația sa occidentală și că aici sunt doar niște marionete care execută.

Igor Munteanu: „Sigur, dar asta este un discurs fals pentru că Uniunea Europeană nu reprezintă un bancomat. Nu te duci la UE să apeși un buton și primești banii. Trebuie să îndeplinești anumite proceduri, anumite exerciții.”

Europa Liberă: Da procedurile sunt necesare tocmai pentru compatibilitatea cu Uniunea Europeană sau pentru ca să funcționeze statul ăsta în regim normal.

Igor Munteanu: „Procedurile sunt vitale, pentru că, de exemplu, grupurile de cetățeni care doresc să exporte produse spre Uniunea Europeană, să le exporte în condiții fitosanitare de standarde tehnice. În al doilea rând, cetățenii trebuie să fie protejați contra unor abuzuri sau a unor uzurpări a puterii de stat în țările lor de origine. În condițiile în care vrei să exporți în Uniunea Europeană, dar nu asiguri libertate și drepturi constituționale cetățenilor, UE oprește ceasornicul, răstoarnă clepsidra și așteaptă o schimbare a situației cu mijloacele interne.”

Europa Liberă: Să dau un exemplu dramatic, dacă vreți, exportatorii transnistreni prin imersie, între care și Gușan, da, Sheriff beneficiază de relația Republicii Moldova, din care Transnistria zice că nu face parte, beneficiază de condițiile pe care UE le oferă Republicii Moldova, deci își face businessul cu UE, dar partea politică, partea de reintegrare, condițiile astea de revenire în spațiul juridico-politic a Republicii Moldova mai zăbovește. Iată de ce UE asemenea situații tolerează?

Igor Munteanu: „O întrebare foarte bună, răspunsul este oarecum un pic mai nuanțat: 1, dacă Republica Moldova și-ar dori un proiect de accelerare a acestei reintegrări în beneficiul independenței suveranității sale și a unității teritoriale, ar avea propria strategie de reintegrare ajutându-se de instrumentele care deja impun exportatorii din regiunea transnistreană să se adapteze la piață comună europeană. UE a pus la dispoziția autorităților Republicii Moldova un mecanism prin care face conformarea la standardele europene, o lege a zilei pentru businessul din Transnistria. Faptul că transnistrenii sunt puși sub umbrela unei singure companii este o problemă deja pe care trebuie să o rezolve Republica Moldova. UE a creat un instrument prin care toți cetățenii Republicii Moldova din Transnistria, înțeleg că nu au nicio altă soluție de a supraviețui dacă nu se adaptează la legile Republicii Moldova, prin faptul că își înregistrează companiile, prin faptul că trebuie să adapteze la alte proceduri interne ale statului Republica Moldova.

Dacă ne uităm la distribuire de exporturi, 50% din toate exporturile transnistrene merg spre UE. 40% rămân pe malul drept al Nistrului, în spațiul Republicii Moldova propriu-zise, doar 10% sau uneori diferă pleacă spre Federația Rusă. Deci UE a schimbat regulile de joc, de funcționare a acestei economii, doar că aici lipsește inteligența strategică a Chișinăului. Pentru că și Biroul de reintegrare și alte ministere lucrează pe contul lor fără crearea de stimulente, de stimulare internă a schimbărilor din Transnistria. Pentru că există proasta judecată de a aștepta ca formatul 5+2 să rezolve conflictul, și nu autorități constituționale de la Chișinău. Ori asta este o gravă iluzie bazată pe ignoranță și pe incapacitatea de a înțelege care este interesul național în acest proces complicat.”

Europa Liberă: Au fost vremuri când Chișinăul a mers la Cozac să-i scrie documentele, în general, în afara formatului.

Igor Munteanu: „Eu cred că nici nu merită să mai comparăm cu perioada 2003. Vorbim despre o perioadă de referință, 2009-2021, în care au existat bune oportunități de a aduce în câmpul legal mai multe entități economice din Transnistria, de a crea oportunități de lichidare a instituțiilor separatiste, așa, pas cu pas, prin stimulente pozitive și cum se zice la americani prin biscuiți și bici.”

Europa Liberă: Da entitățile economice, oare o să ajungă cândva într-adevăr să pună condiții pentru elitele astea politice? Smirnov and Ko și descendenții?

Igor Munteanu: „Probabil, că de bunăvoie niciodată nu se va întâmpla acest lucru. Dacă vorbesc de stimulente, vorbesc despre crearea unor condiții în care lideri de companii și instituții, aflate în stânga Nistrului, nu au altă șansă decât să adapteze la câmpul constituțional al Republicii Moldova. Să înceapă a plăti taxele, să înceapă a-și muta business-ul pe malul drept.”

Europa Liberă: Să accepte leul și băncile.

Igor Munteanu: „Și alte conformări inevitabile și în plus...”

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Europa Liberă: Deci recapitulând, UE i-a arătat Chișinăului: Iată calea beneficiați de ea!

Igor Munteanu: „Sigur, ăsta este pachetul „Berlin plus”, asta face parte oarecum din procesul inițiat de Angela Merkel în procesul de la Meseberg, care înseamnă tratarea unor conflicte în mod gradual sau crearea de stimulente pentru ca aceste conflicte înghețate să nu fie dezghețate de Federația Rusă, da să fie dezghețate, oarecum, printr-o deschidere a instituțiilor economice și sociale a Uniunii Europene către populația din această regiune. Dar, spunând acest lucru, trebuie să înțelegem că nu Bruxelles sau Moscova sunt actorii care vor rezolva această problemă, ci doar o strategie inteligentă a Republicii Moldova, bazată pe biscuit și bici.”

Europa Libera: Dar Chișinăul se plânge, mai nou, că tocmai „micii pași” pe care i-a acceptat, sub influența acestor patroni, iată vezi Doamne, nu-i ajunge la pachetul 3.

Igor Munteanu: „Să fiu foarte clar. În primul rând, micii pași, dacă nu sunt orientați sau direcția lor nu este spre o integrare completă în câmpul constituțional al Republicii Moldova sunt kilometri distanță de interesul nostru național, unu. Doi, există surse „hard”, adică dure a conflictului care trebuie să fie tratate cu toată seriozitate și răspunderea, doar pe baza micilor pași, diplomației populare promovate și de ambasada britanică și de alte ambasade nu se ajunge nicăieri în destinația corectă. Aceste amenințări de bază fundamentale sunt legate de serviciile speciale rusești, infiltrat în toate organele acestui regim separatist. Sunt legate de inhibarea sau inhibiția autorităților de la Chișinău de a vorbi exact despre fenomenul care se numește teritoriu ocupat în stânga Nistrului. Iar dacă este vorba de un teritoriu ocupat, se folosesc alte instrumente, nu doar dialog.”

Europa Libera: Inhibiția asta vine din cauza ca să nu supere Kremlinul?

Igor Munteanu: „Sigur! Inhibiția este legată în mare parte de lipsa unei strategii și a capabilităților umane, a resurselor umane care să înțelegă exact cum pot fi folosite instrumentele statului pentru ca să reducă din aceste amenințări.”

Europa Libera: Aici, iarăși, pentru un om neavizat ca și mine. Acum, în momentul ăsta, Chișinăul este în situația ucrainenilor, cărora li s-a impus „Минские соглашения” „Tratatul de le Minsk” și ei sunt într-o capcană de asta „Утром деньги, вечером стулья” („Mai întâi banii, apoi scaunele”), adică alegeri în Donbass și așa mai departe. Chișinăul este în aceeași situație?

Igor Munteanu: „Nu, Chișinău este într-o altă situație, în situația sa.”

Europa Libera: Mai bună?

Igor Munteanu: „Ucraina se bate pentru teritoriul său, iar Chișinăul a preferat să se evite orice fel de conflict deschis. Îmi aduc aminte cât de prost arăta situația în care Ministerul Afacerilor Externe afla ultimul că anumite misiuni diplomatice creează conferințe de promovare pentru liderii separatiști la Londra, la Roma, la Ierusalim sau Tel Aviv. În alte capitale, deci diplomații noștri aflau ultimii. De ce? Pentru că cineva mergea pe ideea pașilor mici, Chișinăul nu avea nicio strategie și nu făcea decât să reacționeze la presă, că: „Noi am aflat, da, și nu e bine”. Sau deschiderea unor case a Transnistriei la Moscova, nu exista nicio reacție. Delegațiile foarte aglomerate și agresive, care veneau din partea unor state care se autoproclamă „partenerul strategic” pentru Republica Moldova.

Toată această dimensiune de a tolera consolidarea unor rețele militare și de securitate în Transnistria, sub pretextul că oricum nu avem ce face. Noi întotdeauna avem ce face. Și utilizarea aeroportului Chișinău pentru înlocuirea de trupe, înlocuirea de personal militar. Uneori au fost situații în care au fost transmise inclusiv echipament militar pe calea aerului prin Chișinău. Astea au fost cele mai detestabile situații din ultimii 12 ani.

Da dincolo de asta, o strategie scrisă pe hârtie nu este suficientă, este nevoie de capabilități umane și coeziune sau „Interagency agrements”, acorduri între ministere asupra unor puncte comune prin care să se reteze aripile separatismului transnistrean. Noi nu vom fi credibili și nu vom reuși foarte multe dacă nu vom trata serios amenințările de securitate în adresa Republicii Moldova. Și nimeni nu trebuie să le subestimeze, să spună „Давайте жить дружно” („Haideți sa trăim în pace”). Sunt anumite lucruri pe care nu le poți ignora. Acest lucru nu-l fac nici georgienii, nici ucrainenii și asta este o mare diferență între cei trei.

Igor Munteanu
Igor Munteanu

Noi, știți probabil că există o inițiativă de vreun an jumătate, lansată prin EURONEST, se numește „Easten prtnership trio” „Parteneriat Estic trio” sau „Trio plus”. Asta înseamnă detașarea de formatele multilaterale în care suntem puși pe același cântar cu Belarus, Azerbaidjan și Armenia care nu își doresc o aderare plenară la UE și detașare de acest corp pentru a obține o perspectivă de aderare. Cu muncă asiduă, cu o deschidere spre reformele centrale care lipsesc în acest moment și, evident, există și această dimensiune a securității și apărării pe care UE sau mai bine zis Comisia Europeană nu o numește securitate și apărare, dar o numește reziliență. Și atunci în ultimul document lansat în anul 2021, cred că în aprilie, se vorbește despre reziliența pe domeniul recuperării economice după pandemie. Reziliența în materie de consolidare și fortificare a instituțiilor de drept, rezidența pe șase dimensiuni.

Republica Moldova nu ar trebui să simplifice sau să înțeleagă foarte simplist care e sarcina sa în fața instituțiilor sale de stat. Nu este suficient doar să înlocuiești camarila PSRM-ului la guvernare, ci trebuie într-un fel să rejudeci fundamental care sunt marile provocări în fața instituțiilor statului, cum ar trebui să ieșim din acest impas și este vorba de reforma în justiție, curățarea instituțiilor statului de drept de persoane infiltrate din partea unor grupuri oligarhice, dar și din partea unor state terțe interesate de insucces.”

Europa Libera: De ce pentru asta e nevoie de bani? Siegfried Mureșan spune la Europa Liberă, în cel mai proaspăt interviu, că iată iarăși un morcov de 50 de milioane. De ce este nevoie pentru asta de bani? De ce nu poate statul și fără banii Uniunii Europene să facă ceea ce e vital pentru el?

Din 2015 până în astăzi noi am pierdut în fiecare an câte 6 miliarde de lei...

Igor Munteanu: „Dânsul se referă la 50 de milioane, o sumă restantă din asistența macrofinanciară pierdută în anul 2020. Dânsul vrea să o recupereze în favoarea Republicii Moldova și este bine un asemenea lobby, dar Republica Moldova, datorită faptului că a fost înfometată, vă menționam în cifre ce sumă uriașă de bani a fost ratată de Republica Moldova, dar dincolo de asta putem spune simplu, din 2015 până în astăzi noi am pierdut în fiecare an câte 6 miliarde de lei, bani care nu au intrat în bugetul de stat, asistență nerambursabilă. De ce? Pentru că condiționările, lipsa de credibilitate, instituțiile extrem de slabe și politizate.

Siegfried Mureșan are dreptate în sensul că trebuie să ne orientăm spre atragerea acestor bani, dar aveți perfectă dreptate când statul nu trebuie să aștepte doar pomeni sau ajutorul nerambursabil. Trebuie să pună în ordine economia, instituțiile statului de drept și să pună la pușcărie oamenii care bagă mâinile în bugetul de stat. Să aducă dreptate, justiție socială să-i creeze instituții pentru a echilibra influența, extraordinar de puternică a unor grupuri cleptocratice care nu lucrează pentru acest stat. Lucrează pentru interese străine și pentru propriile obiective cleptocratice.

Europa Libera: Să vă întreb despre finanțatori. Banii ăștia, care, iată cifrele astea enorme, chiar și cele primite, darmite cele promise. Cine cotizează, cum cotizează, cu câtă plăcere cotizează românii care sunt mai vecini decât alți vecini. Sigur, cred că au mână mai darnică. Dar ceilalți „for what reason” (cu ce scop)? Când le spui francezilor, de exemplu, care au interes în sud sau nu știu alți membri ai Uniunii Europene, de ce mă rog, trebuie să întindem noi mâna și mai ales să deschidem portmoneul pentru moldoveni?

Igor Munteanu: „Este, pe de o parte, solidaritate europeană care a autorizat această politică de vecinătate și care consideră că un spațiu vecin cu UE, care este plin de conflicte sociale, de revoluții de orice fel de culoare și de instabilitate, este în detrimentul interesului cetățeanului european. Este, pe de altă parte, și un interes evident, direct economic. Germania a fost statul economia căruia a avut cel mai mult de câștigat din valorile de extindere a Uniunii Europene. Deci pentru Germania extinderea din mai mulți ani, începând cu Ungaria până la ultimul val din 2007, când a intrat România și Bulgaria a fost o posibilitate de a ajuta, dubla produsul intern brut. Deci pentru Germania, extinderea a fost un stimulent extraordinar de mare pentru economia sa. Din acest punct de vedere este generozitate.

Misiunea UE este de a promova statul de drept, democrația și valorile europene, valorile toleranței, valorile respectului pentru drepturile și libertățile cetățenilor. Acesta este fundamentul normativ a Uniunii Europene, nu poate fi neglijat și interesul propriu-zis, cu cât mai multă populație este conectată la piață comună, cu atât mai multă forță și importanță are pe plan global.”

Europa Libera: Da, dar țările acestea post-sovietice, ofensate de această etichetă, totuși au atitudine selectivă. Cele mai recente evenimente din Georgia arată că georgienii, dar și în Republica Moldova, noi alegem valorile europene care nu vin în contradicție cu tradiția noastră ortodoxă sau când vine în discuții dreptul la avort sau minoritățile sexuale așa mai departe apar niște lucruri.

Igor Munteanu: „Aș vrea să corectez un pic întrebarea și mesajul dumneavoastră. Există o reticență față de anumite tipuri de valori nu doar în spațiul ex-sovietic sau post-sovietic.”

Europa Libera: Chiar și în Europa e adevărat.

Igor Munteanu: „Există în Europa Centrală multă reticență.”

Europa Libera: Da, e ușor să fie rebel acolo când ești în interiorul Uniunii Europene.

Igor Munteanu: „Este adevărat și fără îndoială socialismul european înseamnă altceva decât socialismul de tip sovietic în zona noastră. Iar dacă punem în ecuație și asistența foarte puternică din partea Federației Ruse de aș recroi spațiul vital prin coruperea elitelor politice, prin finanțarea partidelor politice, prin crearea de zone de risc și de insecuritate. Luăm în considerație că noi nu suntem, de fapt, într-o laborator, suntem sub reflectoarele mai multor jucători globali.”

Europa Libera: Dar fiți de acord, în Europa occidentală, într-o țară care are elemente, să zicem, chiar în Ungaria. Are elementele astea de rezistență. Nu se omoară un cameraman care în timpul protestelor sau în timpul unor evenimente publice, deci îi bătut până la moarte, ăsta e caz extrem și tocmai ăștia care sunt în Parteneriatului Estic și vor să probeze că pot pretinde într-un viitor să facă parte din UE ar trebui să fie mai disponibili să accepte grila de valori.

Igor Munteanu: „Sigur mulți privesc spre Parteneriatului Estic ca un fel de purgatoriu în care populațiile și elitele acestor state ar trebui să accepte costuri mai mari pentru ca să vadă lumina de la capătul tunelului.”

Europa Libera: Elitele în primul rând, da.

Igor Munteanu: „Elitele, o parte din elite spun: „OK, dacă am avea perspectiva de aderare clară pusă pe masă, noi am accepta mai multe costuri”, așa cum au făcut-o frații și vecinii noștri din Europa Centrală, Polonia, Ungaria. Nu erau foarte departe de situația noastră de acum, dar au văzut lumina, au văzut oferta și au vâslit din răsputeri pentru că se desprinde de întunericul din spate, de strânsoarea vecinului din nord. Dar societățile noastre au avut și această experiență foarte tristă a colectivizării masive. Spre deosebire de Polonia, care au avut regiuni întregi în care inițiativa privată și proprietatea privată era respectată, în Malopolska, de exemplu, sau fermierii din Ungaria a avut mult mai multă libertate. Din acest punct de vedere, biserica poloneză a avut libertatea se confeseze, în timp ce aici erau închise toate bisericile.

Trebuie să luăm în considerație că anumite elemente care sunt mai prudente, mai conservatoare față de acceptarea tuturor normelor și angajamentelor europene au dreptul la viață, dar ele trebuie să se obișnuiască. Să accepte că totul trebuie să fie făcut în raport cu cerințele omului simplu din Republica Moldova sau din Ucraina, că beneficiile sunt largi față de costurile pe care le plătim pentru adaptarea la chemarea modernității până la urmă.”

Europa Libera: Domnule Munteanu, dar e adevărat că, eventual, dacă se va pune problema ca Ucraina, Moldova, Georgia să fie admise în UE, filtrele vor fi mult mai complicate, mai complexe decât cele care, de exemplu, au stat în fața Bulgariei și României.

Condiționalitățile sunt aceleași [cu țările din Balcani], dar noi am fost tratați în cutii diferite...

Igor Munteanu: „Aș vrea însă să clarific această poziție. Sigur că condiționalitățile care sunt impuse în acest moment pe Republica Moldova sunt similare cu cele care sunt impuse pe Balcanii de Vest. Singura diferență este că ei, statele din această regiune, au semnat acordul de asociere și stabilizare începând cu anul 2001. Iar noi nu, deci noi am fost într-un fel împinși spre Parteneriatul Estic, care are acele patru libertăți, dar nu are perspective de aderare. Din acest motiv condiționalitățile sunt aceleași, dar noi am fost tratați în cutii diferite.

Asta este o sursă de frustrare. În anul 2015, la summit-ul de la Riga s-a pus această problemă de a transmite un semnal care ar fi accelerat transformările și schimbările interne prin declararea și recunoașterea perspectivei de aderare. Dar UE în 2015, trecuse deja prin șocul de după evenimentele din Ucraina și învățase o lecție, cu cât este mai prezentă sau mai activă în spațiul în care interesele Federației Ruse sunt foarte pregnante, cu atât replica Federației Ruse va fi mai puternică. În 2015 s-a luat decizia de a nu transmite o perspectivă de aderare către statele cele mai ferme și mai active în solicitarea acestui deziderat, compensând prin mai multe stimulente de ordin, social, economic și aparent asta nu a fost o decizie, din punctul meu de vedere judicioasă. Federația Rusă nu s-a oprit din planurile pe care le-a avut de a se interfera în afacerile interne. A avut în continuare un rol foarte hotărât în preluarea și anexarea Crimeii, în spațiile controlate din Lugansk si Donetsk. În controlul asupra teritoriilor scoase de sub jurisdicția și suveranitatea Georgiei.

În schimb, Federația Rusă s-a oprit în situația în care Turcia, de exemplu, ca actor militar și foarte ferm pe pozițiile sale, aplica forța. Turcia a avut un rol extrem de activ în Siria și atunci a blocat oarecum planurile foarte active de a controla Siria de către Federația Rusă, ceea ce pune în discuție nu doar instrumentul foarte important de „soft power” al UE, ci și capacitatea Uniunii Europene de a arăta fermitate și forță.”

Europa Libera: M-ați adus exact la ultima întrebare. Cele mai recente declarații care vin de la Maria Zaharova, care spune: „Așteptăm ca Republica Moldova să vină în brațele CSI-ului” și domnul Kalașnikov, care zice că acum avem mână liberă să activăm factorul transnistrean, asta înseamnă ceva mai mult decât...

Igor Munteanu: „Dacă se va depărta de Rusia. Asta înseamnă, de fapt, acupunctura obișnuită din partea oficialilor Federației Ruse care consideră orice fel de angajare plenară și activă cu politica Uniunii Europene, ca un fel de trădare, ca un fel de gelozie pe care o manifestă ei față de pierderea unui potențial aliat. Atâta vreme cât Igor Dodon era pionierul de meci sau de mingi.”

Europa Libera: În marsupiului Kremlinului.

Igor Munteanu: „În marsupiu Kremlinului, bine spus. Atâta vreme totul era bine și frumos, deci practic, Federația Rusă era sigură că la Chișinău totul sub controlul propriu și orice deviere a elitelor va fi imediat penalizată. În condițiile în care are loc o schimbare importantă și numeric și de orientare geopolitică, eu sper foarte mult, în acest caz Federația Rusă este actorul dispensabil, deci vocea căruia probabil va răsuna, dar nu va fi ascultată.

Este extrem de important să înțelegem când, în continuare odată ce suntem într-o nouă situație politică, nu putem să pendulăm în două luntrii. Trebuie să luăm o decizie și decizii raționale pentru ca să ne apropiem cu pași fermi de ofertele Uniunii Europene și să livrăm. Nu mai putem căuta pretexte la nesfârșit, nu mai putem căuta vrăjitori pe care să-i blamăm pentru propriile insuccese, trebuie să facem lucruri mari care să fie apreciate de cetățean și care să ne readucă credibilitatea de care are nevoie UE pentru ca să motiveze și cetățeanul european că banii pe care îi oferă pentru dezvoltare și transformare nu sunt aruncați în nisip.”

Europa Libera: Și, așa cum spunea domnul Munteanu, să simtă cetățeanul, până la urmă. Cetățeanul care de altfel, iată la Europa Liberă aveam discuții despre produsele eco, oamenii au investit o sumedenie de bani. Pe piața internă este imposibil să își recupereze banii ăștia, dar birocrația întârzie să le favorizeze calea spre Europa, care așteaptă aceste produse eco și o sumedenie de alte aspecte pe care domnul Munteanu le-a menționat, începând de la justiție, de la chinurile oamenilor care sunt purtați pe drumuri și terminând cu indemnizații, cu mamele care își cresc copiii, cu violența în familie, etc. Eu mulțumesc domnului Munteanu pentru această discuție. Am trecut foarte repede prin mai multe domenii în care poate ar fi meritat să ne mai oprim. Eu abia aștept să ne reîntâlnim și să ne povestiți cum stau lucrurile în afara acestei bule în care ne-am fiert în ultimele săptămâni și din nevoie am fost prinși în meciul ăsta al scrutinului anticipat.

Igor Munteanu: „Cu multă plăcere, cred că mai mulți dintre noi o să-și facă un mare cadou dacă vor ieși din bulele lor tradiționale și vor privii viața mai nuanțat.”

Europa Libera: Mulțumim.

Vezi comentarii (5)

XS
SM
MD
LG