Împreună cu un coleg de delegație, el a avut ocazia să stea de vorbă cu muncitorii de la combinatul chimic Jiangsu, se întâlnise cu studenții din Wuhan, vizitase Academia de Arte din Hangzhou, se plimbase pe străzile aglomerate ale Shanghaiului cu cei opt milioane de locuitori ai săi. Participase la sesiunea de comemorare a lui L. Tolstoi la Academia de Științe a Chinei.
Vasiliev recunoștea franc că se lăsase sedus nu atât de amploarea și ritmurile construcției economice, cât de peisajele chineze și de arta veche a Chinei. Cu toate că relațiile sovieto-chineze nu treceau prin cea mai bună fază, el trebuia să recunoască că cel mai mult i se întipărise în minte „sentimentul de prietenie” cu care erau întâmpinați fie la o uzină, într-o comună agricolă, la o întâlnire cu colegii de breaslă sau la un azil de bătrâni.
„Muzeul republican de arte plastice” pregătea o expoziție-jurnal cu lucrările lui Vasiliev despre China. El adusese din acea memorabilă călătorie prin „țara celor 4 mii de ani și 650 milioane de locuitori” circa 70 de studii și schițe.
