În R. Moldova, victimele deportărilor staliniste nu sunt reabilitate instantaneu, cum ar fi firesc, ci doar atunci când cei deportați sau rudele lor fac demersurile de rigoare către instituțiile de resort. În unele cazuri cererile de reabilitare ajung subiecte de dispută în instanțele de judecată.
„Sunt cazuri individuale aflate pe rol în instanțele de judecată. Dacă noi avem, după 31 de ani, o practică neuniformă de reabilitare să știți că ne ciocnim de o problemă serioasă în ceea ce privește înțelegerea a ceea ce înseamnă represiune. Este foarte grav că, după 31 de ani de la declararea Independenței, să avem asemenea norme defectuoase”, a spus în podcast Alexandru Postică.
Președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, Alexandru Postică, a mai declarat, între altele, că rămân anevoioase și procedurile de recuperare a averilor pierdute urmare a deportărilor.
Timp de 16 ani după adoptare, în 1992, legea 1225 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice a fost modificată de cel puțin 20 de ori.
„Asta pentru că statul a dorit permanent să economisească pe seama deportaților”, a explicat Alexandru Postică în podcast.
Președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova spune că procedurile pentru restituirea averilor continuă să fie anevoioase, cel mai dificil fiind procesul de evaluare a averii. În plus, procedura nu se justifică nici din punct de vedere economic.
„Costurile pentru inițierea unui proces, cu angajare de avocați, cu dobândirea actelor și procesele conexe depășesc cu mult valoarea averii revendicate”, a spus Alexandru Postică.
Podcastul cu Alexandru Postică a fost înregistrat într-un vagon de marfă al Muzeului în aer liber în memoria victimelor represiunilor politice – un prototip al vagoanelor în care au fost transportați moldovenii spre Siberia.
