Pe 9 decembrie 2020 s-a stins din viață jurnalistul și diplomatul Valeriu Turea. Avea 69 de ani. Valeriu Turea s-a născut la 6 octombrie 1951 în satul Rosoșeni, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău în anul 1974, Facultatea de Filologie, specializarea Jurnalism. A lucrat în calitate de jurnalist la mai multe publicații periodice. Din 1991 a fost angajat la Ministerul Afacerilor Externe. În anii 2010-2015 a fost ambasador al Republicii Moldova în Portugalia, iar în 2015-2016 a fost director general al Biroului pentru Relaţii cu Diaspora. În perioada 2016-2019 a fost ministru-consilier al Ambasadei R. Moldova la București. A revenit în funcția de director general al Biroului pentru Relații cu Diaspora în octombrie 2019. „Cu mare durere-n suflet vă spun că astăzi, 9 decembrie, eu am pierdut un coleg și un bun prieten”, a declarat ambasadorul R.Moldova în Germania, Oleg Serebrian, într-un interviu pentru Europa Liberă.
Europa Liberă: Vorbim despre un om care a trecut la cele veșnice, dar care pe acest pământ a reușit să îmbine cu talent cariera de jurnalist cu cea de diplomat. Este o pierdere grea și o durere imensă pentru mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Valeriu Turea, dar sunt foarte mulți oameni care l-au cunoscut. E o durere grea și pentru familia care i-a fost alături mereu. În aceste momente de profundă tristețe, să ne amintim de regretatul Valeriu Turea.
Oleg Serebrian: „L-am cunoscut pe Valeriu Turea acum aproape 30 de ani, în iulie 1992, când fusesem angajat la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova. Aveam birourile alături, dar păstram, respectuos, distanța față de el la început - Valeriu era director, era șeful Direcției presă și relații culturale internaționale la acea vreme, un jurnalist binecunoscut și apreciat, eu eram doar secretar doi, proaspăt absolvent de facultate, care considera o poziție directorială ca pe o culme greu de atins. Ministerul era foarte mic la acea vreme, cu tot cu personalul tehnic eram doar vreo 40-50 de persoane, cel mult, ne știam cu toții bine. Și am înțeles repede că Valeriu era unul dintre cei mai iubiți și respectați colegi. Țin minte că șeful direcției în care activam, ambasadorul Ion Stăvilă, mi-a zis odată, nemulțumit de un comunicat pe care l-am redactat: „Citește comunicatele pe care le face Turea, învață-te de la el să scrii”. Și într-un fel, - cum să spun? - mi-a servit drept model, pentru că, câțiva ani mai târziu, devenisem purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe. Apoi, cu trecerea anilor, ne-am apropiat, am trecut la per tu, deși între noi e o diferență de aproape 20 de ani. În aprilie 2014, în vacanța de Paști ne-a găzduit pe mine și pe soția mea la Lisabona. Ne arătase toată Portugalia Centrală, ne-a satisfăcut cu indulgență toate poftele turistice... În zilele acelea de aprilie portughez l-am descoperit cu adevărat.”
Un om calm, cu un umor fin, inteligent, profund, dar și discret...
Europa Liberă: Valeriu Turea a fost ambasadorul Republicii Moldova în Lisabona...
Oleg Serebrian: „Da, între 2010 și 2015, exact în perioada în care eram ambasador la Paris. Era un om calm, cu un umor fin, inteligent, profund, dar și discret, era neafișat. Eram surprins atunci să constat cât de mult îl apreciau moldovenii din Portugalia. Știm bine că oamenii noștri sunt, de regulă, montați împotriva autorităților, dar în cazul lui Valeriu această regulă nu funcționa. Țin minte că ne opriserăm la un restaurant în Cascais, unde a fost salutat cu neprefăcut respect de câțiva moldoveni care lucrau acolo, iar în altă zi, plimbându-ne prin orașul vechi, din nou am fost opriți pe stradă de câțiva concetățeni de-ai noștri, care au ținut să-i vorbească. Și nu-i vorbeau ca unui ambasador, îi vorbeau ca unui Om. Așa era Valeriu. Mă gândesc acum că dacă până ieri aș fi fost rugat de cineva să-i dau, așa, pe negândite, numele unui om cumsecade, printre primii sau, poate, primul la care m-aș fi gândit ar fi fost Valeriu Turea. Vreau să spun că ne-am văzut ultima oară anul acesta, în februarie. Fusesem chemat pentru consultări la Ministerul de Externe și am stat trei zile la Chișinău. Și în ultima seară îmi veni, așa, ideea să-i sun pe soții Turea și să-i invit la o cină. Nu mai e foarte multă lume la Chișinău pe care vreau să o văd și cu care aș vrea să petrec o seară. Și e un lucru curios că mi-a venit, așa, ideea asta – să fiu în seara aceea, ultima seară pe care am petrecut-o la Chișinău anul acesta, să fiu în seara aceea anume cu Valeriu și cu Larisa Turea. N-am mai fost de atunci pe acasă, iar azi-dimineață am aflat această veste cumplită. Nu am putut crede inițial. E o mare pierdere, e o mare pierdere pentru diplomație, o mare pierdere pentru... nu sunt cuvinte de circumstanță, să spun așa...”
Europa Liberă: Sunteți scriitor. Știți că în ultimul timp pe rețelele de socializare, pe Facebook, el publica multe, multe fragmente interesante, ca mai apoi să apară și o carte, un volum intitulat „Vișinul baronului Munchhausen”. I-ați citit această carte?
Oleg Serebrian: „Da, sigur! Noi ne-am citit reciproc lucrările, ne-am lăudat și în public, și în privat. Scrisă că mult rafinament, bine, nu este un roman, dar e scrisă cu mult simț al umorului, cu rafinament; Valeriu Turea fiind un fin observator al fenomenului social, al ceea ce se întâmplă în lume și la noi. Dar, cum am spus, un om cu o inteligență discretă, cu o inteligență neafișată. Ceea ce scria și pe Facebook avea savoare, avea conținut și avea savoare...”
Jurnalist fiind, bineînțeles că era și un fotograf aproape profesionist...
Europa Liberă: Era și un împătimit al fotografiei, a avut și expoziții de fotografii...
Oleg Serebrian: „Așa este, așa este! L-am cunoscut mai puțin în ipostaza asta, dar avea un ochi fin, jurnalist fiind, bineînțeles că era și un fotograf aproape profesionist, a avut și o expoziție de fotografie, cum bine ziceți. Și îmi amintesc și de imaginile frumoase pe care le plasa pe Facebook din Portugalia, atâta timp cât a fost ambasador acolo.”
Europa Liberă: Ultima funcție pe care a ocupat-o a fost cea de director general al Biroului pentru Relații cu Diaspora. Dvs. ați spus că în timpul scurt pe care l-ați petrecut împreună în Portugalia ați văzut relația lui cu diaspora, dar de pe rețelele de socializare s-a văzut clar ce relație frumoasă avea el cu moldovenii stabiliți în diferite colțuri ale lumii.
Oleg Serebrian: „Absolut, oriunde! Bineînțeles că, în virtutea funcției pe care o ocupa, ne gândim la simpatia pe care o trezea negreșit în diasporă, și nu contează că e vorba de cea din Germania, din Portugalia, din Franța, de oriunde, dar și în Republica Moldova. Cum spuneam - un om respectat, un coleg respectat și în instituțiile guvernamentale, și în Ministerul de Externe, și în breasla jurnaliștilor, un om neconflictual, care nu s-a implicat niciodată în intrigi, un om efectiv de aur pe care l-am pierdut. E o pierdere pe care nu avem cum s-o recuperăm. Condoleanțe familiei, celor apropiați, tuturor celor care l-au cunoscut. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”
