Fiica arheologului Emil Condurachi, profesoara Zoe Petre (1940-2017) venea dintr-o distinsă familie de intelectuali, era înrudită cu Grigore C. Moisil, Lena Constante, Tudor Bugnariu, Constantin Daicoviciu.
S-a ocupat de istoria Greciei antice, a traversat anii comunismului în chip onest și onorabil, după 1990 a fost în prima linie a luptei pentru decomunizare și democrație. A fost printre fondatorii Solidarității Universitare.
Cred că pot spune că am cunoscut-o bine. Am fost oaspetele ei in repetate rânduri, m-a invitat să mă intâlnesc cu studenții de la Istorie pe vremea când, imediat dupărevoluție, devenise decan.
Dincolo de divergențe legate de perceperea unei personalități ori a alteia, vedeam lumea post-comunistă în chip similar (nu identic).
N-am făcut parte din cercul amicilor lui Emil Constantinescu, dar am rămas apropiat de Zoe, eram prieteni de familie.
Zoe a fost devotată celui căruia ii fusese consilieră. Cred că îl privea ca pe un ucenic, a preferat să închidă ochii în raport cu ceea ce eu unul privesc drept stupefianta-i mediocritate.
În răspăr cu mulți dintre colegii ei politici, Zoe Petre a scris elogios despre Raportul final al comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România:
„Raportul este cea mai consistentă contribuție de până acum la istoria celor aproape 50 de ani de dictatură comunistă din trecutul apropiat al României". („Ziua”, 5 ianuarie 2007, text preluat, cu acordul ei, pe coperta a patra a ediției Humanitas).
A venit anul 2012, asemeni lui Ion Iliescu si lui Emil Constantinescu, Zoe a sustinut puciul parlamentar, s-a situat, cu arme și bagaje, în tabara uselistă.
Nu ne-am mai revăzut.
Mi-a fost dat să privesc uluit câteva emisiuni anteniste în care apărea alături de personaje abominabile.
Aflu acum, cu tristețe, că s-a stins din viață. A fost o adevărată profesoară, o persoană de o rară erudiție și un om generos. Să se odihnească in pace...
