Am mai scris aici, în această rubrică a Dicționarului European despre Legislația Serviciilor Digitale (Digital Services Act) prin care UE caută să controleze activitatea în Europa a Google, Facebook sau TikTok. Guvernele europene sunt însă îngrijorate și de absența unui cadru juridic eficace care să reglementeze influența — uneori nocivă — a „influencerilor” de pe rețelele sociale.
Franța a devenit astfel prima țară din lume care a definit legal ce este un „influencer”. Cadrul legal pentru aceste vedete ale virtualului îi va obliga de acum înainte să informeze dacă pun filtre pe imagini, de pildă, și nu vor mai putea promova pariuri, tutun sau operații estetice.
„Un proiect de lege care oferă pentru prima dată în Europa un cadru de reglementare pentru această activitate”, cum a scris-o cu mirare, peste ocean, revista americană Time, a fost adoptat în primă lectură de Adunarea Națională, apoi, joi 1 iunie, de către Senat. Cele două camere trebuie acum să cadă de acord asupra unei formulări comune.
Cultura juridică anglo-saxonă (nu doar în SUA, dar și în Anglia pos-Brexit) privește cu curiozitate la aceste prime tentative europene de a legifera într-un asemenea domeniu. Proiectul de lege francez prevede amenzi pentru cei care nu o vor respecta de până la 300.000 de euro, ba chiar și pedepse cu închisoarea de până la doi ani, însoțită de obligația de a-și înceta activitatea.
Adevărul este că în ultimii ani, un val de scandaluri serioase a lovit sectorul „influencerilor” din Franța. Vedeta de televiziune Nabilla Benattia-Vergara a primit astfel o amendă de 20de mii de euro pentru că a promovat Bitcoin milioanelor de fani de pe Snapchat, fără a le dezvălui însă că ea era plătită pentru acest lucru. Elie Yaffa, un rapper care se produce sub numele de Booba, a acuzat-o pe vedeta rețelelor sociale Magali Berdah că-și folosește agenția ca pe o trambulină de promovare a unor produse discutabile. Iar peste 100 de presupuse victime au declanșat un proces colectiv la începutul acestui an, acuzând influencerii francezi de pe rețelele sociale că i-au făcut în mod deliberat să piardă bani pe platformele de tranzacționare cu monede virtuale și NFT.
Spectrul înșelătoriilor de pe rețelele sociale a depășit nivelul faptului divers din ziare, influencerii vânzând și mințind deseori despre orice produs imaginabil, de la operațiile estetice cu Botox până la jocuri de noroc și scheme de tip Ponzi bazate pe criptomonede.”
La nivel european
Uniunea Europeană dispune de un set reguli împotriva practicilor comerciale înșelătoare, cum ar fi Directiva din 2005 privind practicile comerciale neloiale, însă reglementarea se află încă într-un „ciclu procedural creativ”. Există încă probleme de interpretare ale unor reguli greu de aplicat în lumea complexă a rețelelor sociale.
De aceea, țările europene încep să propună reglementări specifice sectorului, iar asta chiar în afara UE.
O lege adoptată în Norvegia în 2021 a făcut ca persoanele cu influență publică pe internet să fie obligate să dezvăluie dacă postează fotografii retușate ca parte a promoțiilor plătite.
Tot așa, o anchetă din Regatul Unit asupra culturii influencerilor de anul trecut a cerut, printre altele, crearea unui cod de conduită pentru marketingul influencerului și un studiu asupra ecosistemului rețelelor sociale pentru a reglementa mai bine creșterea viitoare și a gestiona regulile privind standardele și practicile de salarizare sau de simplă plată.
In UE, Spania și Italia se inspiră de asemenea din modelul francez, căutând să dea o definiție legală a influencerului: cel care „cu titlu oneros” comunică conținut online ce „promovează direct sau indirect bunuri, servicii sau orice altă cauză remunerată”.
De asemenea, proiecte de lege caută mai peste tot să definească și activitatea intermediarilor dintre branduri și influencers și să stabilească în ce măsură ambele părți sunt responsabile pentru ceea ce se comunică și trebuie stabilit prin contracte scrise.
Influencerii cu domiciliul în afara Uniunii Europene vor trebui, la rândul lor, să numească un reprezentant legal în UE și să dețină o asigurare în UE.
