Tot ce citim, auzim sau vedem trebuie pus sub semnul întrebării. Este părerea experților, care ne sfătuiesc să privim mereu dincolo de informațiile pe care le primim din spațiul public pentru a identifica autorul real și interesele sale. Charlotte Alternöhner, expert din cadrul Consiliului Europei, a întocmit un studiu privind dezinformarea în spațiul public iar concluzia la care a ajuns poate fi sintetizată în cinci cuvinte: „Nu credeți tot ce citiți”.
Europa Liberă: Doamnă Alternhöner, ați întocmit un raport care analizează dezinformarea și știrile false din cele 48 de state membre ale Consiliului Europei. Titlul acestui raport este „Dezordinea informațională” („Information disorder”). Putem califica drept o boală a societății ceea ce se întâmplă în ultimii ani în spațiul informațional?
Charlotte Alternöhner: „Am decis în cadrul Diviziei de Internet și Mass Media al Consiliului Europei să realizăm această cercetare atunci când am realizat că în toate statele membre ale Consiliului Europei diseminarea din ce in ce mai abundentă a știrilor false, comandate în mod deliberat pentru a diviza și distrage atenția societății, a produs un impact deosebit. Sigur, dezinformarea este un fenomen care există dintotdeauna, mai ales în domeniul politic. Acum însă este periculos și produce mai multe pagube pentru că se răspândește foarte repede și informația poate ajunge imediat la milioane de oameni.
Toate acestea au produs o fragmentare a spațiului opiniei publice. Iar această fragmentare este o dereglare, într-un fel. Poate că „boală” nu este cel mai potrivit termen, dar este vorba de apariția unor noi actori, iar înțelegerea noastră cu privire la cum ar trebui să funcționeze mass media și cum ar trebui societatea să primească aceste informații s-a schimbat radical.”
Europa Liberă: Cum putem defini dezinformarea?
Charlotte Alternöhner: „Dezinformarea este un fenomen extrem de complex și este foarte bine să înțelegem ca există diferite forme pe care aceasta le îmbracă. În general, există trei mari categorii: una dintre ele este dezinformarea, adică informație falsă care însă nu a fost creată cu intenția de a face rău. Este o situație normală. Nu doar jurnaliștii, dar oricine poate greși, poate împrăștia informație care nu este 100% adevărată. Această situație este acoperită legislativ de libertatea de expresie. Însă în general, trebuie spus că nu există dreptul de a avea dreptate. Nu există monopol asupra adevărului. În societățile democratice există dezbateri pluraliste.
O a doua categorie este diseminarea informației, chiar dacă acesta este adevărată, și nu falsă, cu intenția de a face rău. Este vorba de cazurile grave de defăimare, de incitare la ură, iar acestea sunt de regulă acțiuni de tip criminal. Trebuie văzut care este impactul și care este intenția celui care promovează astfel de mesaje. A treia categorie este informația creată în mod intenționat pentru a fi diseminată cu scopul de a face oamenii să nu creadă lucruri care sunt adevărate și pentru a crea un sentiment de neincredere în măsurile politice importante luate de liderii unei țări.”
Europa Liberă: Ați menționat persoane ca surse ale acestor dezinformări. Dar putem vorbi și despre instituții, organizații, state sau lideri politici, ca surse de informații false sau campanii de dezinformare?
Charlotte Alternöhner: „Parțial, această dereglare provine din aceea că există acum o proliferare de noi actori. Pe lângă noi actori din media, avem companii internaționale care trimit mesaje către public, avem indivizi, guverne, avem whistle-blowers, persoane din lumea academică etc. Pe de o parte, este bine să avem mai mulți actori, căci contribuie la dezbaterea publică, și toate acestea se întâmplă cu protecția libertății de expresie. Oricine poate fi o sursă de dezinformare. Acesta este un lucru pe care trebuie să îl înțelegem. Trebuie să ne uităm la motivația din spatele acestei dezinformări, la conținut etc. Dacă sursa de dezinformare este guvernul unei țări, impactul va fi foarte mare, căci felul în care informația este redactată este de regulă foarte sofisticat, poate fi întărit cu video-uri, cu materiale audio, ca atare impactul poate fi foarte puternic. Și da, astfel de agenți de dezinformare pot fi și guvernele.”
Europa Liberă: Ce exemple ne puteți da de guverne care își manipulează și dezinformează cetățenii?
Charlotte Alternöhner: „Am analizat răspândirea dezinformării pe continent, și am observat că există anumite zone geografice unde informația este multiplicată foarte mult (ceea ce lumea cunoaște sub termenul de share). Cine o răspândește este neclar. Nu înseamnă neapărat că guvernul o răspândește. Dar știm de pildă că în anumite state din FYROM (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) erau plătiți tineri ca să răspândească anumite informații.
Există un aspect pe care l-am observat. De pildă, acest fenoment se intampla si in zonele in care jurnalismul a colapsat, mai ales in comunitățile marginalizate, care nu se simt reprezentate de media clasică. In aceste regiuni stirile false si dezinformarea au o anumită putere, pentru că sunt crezute cu ușurință și se poate ajunge la un război ideologic. De aceea este important ca media pluralistă independentă sa ajungü la întreaga societate, si nu doar în centrele urbane mari.”
Europa Liberă: Am discutat despre dezinformarea ideologică, care ar putea avea ca sursă indivizi, guverne sau state. Iar acest tip de dezinformare poate produce schimbări radicale in societate. Prin dezinformare, poate fi ales un politician sau altul, iar asta va schimba politica unei țări, întreaga țară pentru ani de zile. Pe de altă parte, există și dezinformarea care vine dinspre industrie.
Charlotte Alternöhner: „Desigur. Aici platformele de comunicare socială și mediul online joacă un rol uriaș. După cum se știe aceste medii sunt influențate masiv de corporațiile internaționale. Comunicarea se face potrivit regulilor comerțului privat, pentru a aduce mai mulți bani. Nu este doar vorba de transmiterea informațiilor, ci despre răspândirea credințelor, sentimentelor, este vorba despre emoții, despre ritualuri. Ceva ce induce emoții, ură sau furie, este imediat răspândit pentru că vorbește despre emoții. Va primi mii de like-uri pe Facebook. Acesta este, desigur, un fenomen care a crescut o dată cu dezvoltarea mediei sociale, pentru că oamenii comunică în mod direct unii cu alții și pot împărtăși emoții. Uneori oamenii nici nu citesc mesajul. Pentru că i-a impresionat, il vor impărtăși pur și simplu și altora și îi vor da like. Ca atare, industria și companiile internaționale joacă un rol in această privință si răspunsul la această poluare a informației sau dezordine informațională, trebuie să fie cuprinzător, să vină din toate părțile.”
Europa Liberă: Receptorul acestor informații este cetățeanul. Cetățeanul care trebuie să meargă la vot, să aleagă primarul sau președintele, cetățeanul care intră in magazin și trebuie să decidă ce produs cumpără. În primul caz este vizat votul său, în al doilea, banii săi. Care sunt instrumentele cu care poate lupta cetățeanul împotriva dezinformării…sale?
Charlotte Alternöhner: „Noi toți, guverne, organizații civice, trebuie să promovam prudența, circumspecția, scepticismul cetățenilor. Gândire critică nu doar referitor la conținut, ci și la sursă: de unde vine această informație? Oamenii trebuie să înțeleagă că informația este într-un fel o judecată de valoare. Orice informație trebuie să se bazeze pe fapte viabile. Lumea trebuie să înțeleagă că în orice comunicare există o anumită perspectivă. Rezultatele unor alegeri și consecințele democratice ale dezinformării sunt rezultatele pe termen scurt. Există însă și consecințe pe termen lung. Ceea ce vedem este o prăbușire a încrederii. Oamenii nu mai cred în instituțiile democratice, nu mai cred în presă. Oamenii trebuie să se bazeze pe propria judecată, să fie educați, să fie critici, și să înțeleagă că nu tot ce apare în spațiul public este adevărat.”
