Profesorul universitar Șerban Antonescu într-o discuție cu Sabina Fati despre Regele Mihai în 1944 și împrejurările istorice ale arestării lui Ion Antonescu:
Europa Liberă: Era pregătit Regele Mihai pentru rolul pe care urma să-l joace?
Șerban Papacostea: „Nu cred, că nici nu avea cine să-l pregătească; taică-său l-a ținut foarte la distanță de lucrurile politice și, într-un fel, bine a făcut, și după aceea a intrat în umbra lui Antonescu, care și el l-a ținut izolat, după cât țin minte și eu, că eram un copil de 12-13 ani, dar aici se discutau la noi în casă toate lucrurile și veneau chiar de la Palat.
Mircea Ioanițiu i-a fost secretarul lui particular și un colaborator foarte apropiat și de încredere, care de altminteri a părăsit țara odată cu el, că a avut drept să-și ia câțiva însoțitori, și venea adeseori și comunica cu toată lumea; dar el era ținut sub observație și izolat de politica activă de regimul Antonescu. Bine sau nu, Antonescu nu știu, că l-a ținut deoparte.
Nici astăzi eu nu știu, cât am vaga bănuială, dar care n-are niciun fundament documentar, că Antonescu s-a lăsat înlăturat. Nu cred că nu știa sau nu bănuia că Regele va face gestul acesta, dar când a înțeles că e pierdută partida lui cu rezistența la Focșani, atunci bănuiesc, dar e o simplă bănuială, că s-a lăsat arestat, prins și ce a urmat, trimis la Moscova, pe urmă îndărăt, ca să fie executat.”
Europa Liberă: Dar de ce credeți că s-ar fi lăsat și n-ar fi încercat să se salveze?
Șerban Papacostea: „El personal?”
Europa Liberă: Antonescu, da.
Șerban Papacostea: „Nu, întrebarea e dacă nu ar fi încercat, și nemții erau siguri de asta. Von Killinger, care era ambasadorul Reichului aici, tot asigura Berlinul. A fost o mare greșeală a Reichului; de altminteri s-a și sinucis ambasadorul german cu amanta lui.
Și azi mă întreb: de ce acea casă de pe Calea Victoriei, care a fost sediul Ambasadei Germaniei, o casă părăsită, nici nemții n-o iau, nici regimul nostru? Ea ar trebui refăcută, că e o casă importantă acolo, dar, bine, asta a fost o paranteză.
Da, nu au bănuit nemții, nu au fost informați de către ambasada lor, că urmează lovitura.”
Europa Liberă: Dar există anumite semnale că Antonescu ar fi tolerat toate contactele pe care oamenii Regelui le-au avut cu aliații?
Șerban Papacostea: „Cred că da. Lui Antonescu i se pot aduce multe, eu însă vă spun, în deplină sinceritate, că va mai trece mult până se va putea scrie corect despre Antonescu, dar că a fost un patriot român cu unele excese în sensul, în direcția Germaniei.
Sigur că au fost lucruri care nu onorează nici memoria lui, nici istoria țării, ce s-a întâmplat dincolo de Nistru, în Transnistria, dar sigur că avea conștiința unui interes național. Și cred că a și tolerat – e o presupunere - o înclinație, care ar fi în direcția, în interesul memoriei lui Antonescu, că a tolerat contactele și pregătirea desprinderii de Germania, actul de la 23 august.”
Europa Liberă: Dar știind toate astea, de ce Antonescu n-ar fi vrut să se salveze – ar fi vrut să devină un erou sau?...
Șerban Papacostea: „Ca să se salveze, avea două posibilități – să fugă în străinătate, se salva personal, dar el s-a identificat cu o politică a țării. Eu sunt convins în onorabilitatea conștiinței lui naționale. Doar, atât timp cât a crezut că-i bine a mers alături de Germania, când lucrurile au început să se întoarcă, el a refuzat să se salveze personal, dar nu a împiedicat țara să-și găsească drumul propriu.”
