Fostul deputat liberal-democrat Chiril Lucinschi a fost găsit vinovat pentru spălare de bani proveniți din „furtul miliardului” și condamnat în primă instanță la cinci ani și șase luni de închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, miercuri.
Lucinschi a fost eliberat provizoriu sub control judiciar din arest la domiciliu, unde fostul deputat a petrecut mai mult de zece luni. S-a mai decis confiscarea averii condamnatului și interdicția de a ocupa funcții publice pe o perioadă de patru ani. Ex-deputatul continuă să-și susțină ferm nevinovăția și spune că e o decizie motivată politic. Ce spune această sentință despre starea justiției din Republica Moldova? O convorbire pe această temă cu președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova, Vlad Gribincea.
Europa Liberă: Discutăm astăzi sau, mai bine zis, avem ca punct de pornire pentru convorbirea de astăzi verdictul pronunțat la Judecătorie Chișinău pentru fostul deputat liberal-democrat Chiril Lucinschi. Cinci ani și șase luni de închisoare într-un penitenciar de tip semi-închis. Plus confiscarea unei părți din avere și interdicția de a mai ocupa posturi publice. Dl Lucinschi contestă aprig acuzațiile și verdictul. În condițiile în care, potrivit unor rezultate sociologice, doar 16% din cetățeni au încredere în justiția moldoveană, modul în care s-a ajuns la verdictul pentru fostul deputat Chiril Lucinschi ce face? Are darul să sporească numărul celor încrezători? Să-l diminueze?
Vlad Gribincea: „În primul rând, persoana acuzată de o infracțiune recunoaște foarte rar că această infracțiune a fost comisă. Totuși, trebuie de analizat cu atenție orișicare acuzație adusă. Domnul Lucinschi a fost acuzat în esență de faptul principal că a luat bani de la domnul Shor, care proveneau de la Banca de Economii și el nu putea să nu știe că acești bani sunt furați.
Aici pentru mine apar două întrebări curioase. Prima: de unde trebuia să știe domnul Lucinschi că banii aceștia sunt furați de la Banca de Economii. Dacă el nu știa cu bună credință acest lucru, el nu poate fi acuzat de spălare de bani. Spălarea de bani înseamnă când ai bani murdari proveniți dintr-o infracțiune și prin tertipuri economice încerci să le transformi în bani cu o proveniență legală. Și asta poate fi făcut doar intenționat, nu poți face asta din neglijență. De unde domnul Lucinschi trebuia să știe că acești bani sunt anume de la BEM? Și a doua întrebare: dacă domnul Lucinschi este vinovat de așa ceva, unde sunt dosarele penale împotriva a sute de oameni care, de asemenea, au primit bani din BEM?”
Europa Liberă: Aici de fapt e vorba de un proces în dosarul așa-numitului „furt al miliardului”…
Vlad Gribincea: „Pentru mine lucrurile nu sunt clare. Ceea ce este cert și aici sunt fapte obiective, domnul Lucinschi a fost pus sub acuzare la scurt timp după ce a anunțat că va vinde pachetul său de control asupra unor televiziuni private unor jurnaliști respectabili din Republica Moldova. Iar atunci când el a încercat să transfere pachetul de control, el a fost și arestat.”
Europa Liberă: Faptul că deocamdată nimeni dintre cei care au furat „partea leului” din totalul banilor furați nu s-a uitat până acum, cum se spune, în ochii judecătorului, la ce gânduri te poate duce?
Vlad Gribincea: „Curiozitatea cea mai mare este probabil și lucrul straniu este că domnul Lucinschi este acuzat că a luat bani de la domnul Shor care au o proveniență ilegală de la Banca de Economii. Trebuie să vă readuc aminte că judecătorii în primul dosar împotriva domnului Shor au constatat că domnul Shor nu a beneficiat de banii de la Banca de Economii. Și dacă domnul Shor n-a beneficiat de banii de la BEM, cum poate acum domnul Lucinschi să fie acuzat de faptul că domnul Shor a luat bani de la BEM? Un pic ilogic…
Chiar dacă acceptăm logica procurorilor, există un alt dosar împotriva domnului Shor care nici n-a ajuns în judecată încă, privind furtul banilor la BEM. Și aici trebuie să menționez că în primul dosar nu este acuzat că ar fi luat bani de la BEM, ci mai
Dacă nu există vinovăția domnului Shor în al doilea dosar, atunci nici domnul Lucinschi nu poate fi condamnat...
degrabă că a administrat fraudulos bancar. Iar în al doilea dosar, care e la procurori, el se pare că este acuzat de faptul că a orchestrat toate schemele de scoatere a banilor. Nuanța este că dacă al doilea dosar nu este încă în judecată, cum poți ca judecător într-un alt dosar care deja este în judecată să spui că, da, primul dosar care încă e la procuror, deja e comisă o infracțiune, domnul Shor deja este vinovat. Lucrurile sunt cam ilogice. Dacă nu există vinovăția domnului Shor în al doilea dosar, atunci nici domnul Lucinschi nu poate fi condamnat, fiindcă nu s-a constatat faptul provenienței ilegale a banilor.”
Europa Liberă: „Verdict absolut ilegal”, „dosar fabricat”, „să vă ferească sfântul ajungeți în instanța de judecată și să fiți judecați în Moldova”, „sentința în privința lui Lucinschi nu e o greșeală. Să condamni un om în lipsa oricăror probe înseamnă să sfidezi justiția” etc. Sunt afirmații ale celui condamnat sau ale avocaților acestuia. Totuși, cum te poți convinge în mod rezonabil că aprecierile de mai sus nu au niciun temei?
Vlad Gribincea: „Mai degrabă, eu aș da un sfat judecătorilor. Pentru a spori încrederea în justiție este nevoie de relativ puține măsuri. Cea mai importantă măsură este exemplul propriu. Bineînțeles că am spus de la început, puține persoane recunosc că au comis o infracțiune. Ceea ce este important pentru judecător este să motiveze foarte bine hotărârile sale, pentru a nu lăsa nici un dubiu cu privire la corectitudinea verdictului său. Până acum, trebuie să recunoaștem că judecătorii nu au făcut acest lucru impecabil. Asta e o chestiune.
A doua chestiune este ceva ce ține de independența judecătorilor. Într-o democrație normală, procurorii obțin succes în cauzele sale în proporție de 75-85%. Rata achitărilor într-o democrație obișnuită este de 10-15%.”
Europa Liberă: Și în Republica Moldova?
Vlad Gribincea: „În Republica Moldova, în anii 2013-2016 rata achitărilor varia între 3 și 2,5 %. Adică, în RM un judecător ar achita de patru ori mai rar decât în Marea Britanie, de exemplu.”
Europa Liberă: Poate e celebra eficiență moldovenească în acest sens?
„S-ar putea. Dar nuanța este că în anul 2017 rata de achitare a scăzut de la 2,5% la 1,6%. Adică, la moment, dacă dosarul a ajuns în judecată, aveți probabilitatea de condamnare de 98,4%. Noi toți știm ce înseamnă situațiile în care procurorii întotdeauna au dreptate sau guvernul întotdeauna are dreptate. Asta înseamnă că nu prea există o verificare pe bune a temeiniciei acuzațiilor.”
Europa Liberă: Numărul celora care cred – potrivit unor cercetări sociologice – că în sistemul judecătoresc există multă corupție este uriaș. Una din cifre este de 75 la sută. Se vorbește mai puțin însă despre verdictele pronunțate sub presiunea celor care controlează scena politică, care au puterea de a da justiției și un caracter selectiv. Cum, în baza a ce ne puteam da seama că așa ceva există și că are o amploare alarmantă? Altfel spus, ce trădează justiția selectivă?
Vlad Gribincea: „În linii mari, nu contează ce se întâmplă cu adevărat în justiție. Contează mai degrabă ce cred oamenii că se întâmplă în justiție. În momentul în care oamenii nu au încredere în justiție, restul nu contează. Fiindcă omul vine la judecător să-și facă dreptate. În momentul în care el vine la acel judecător fără a avea speranțe suficiente că i se va face dreptate, atunci el crede probabil că el trebuie să-și soluționeze problemele un pic altfel. Prin intermedieri, prin abordarea politicienilor, altfel. Și atunci asta subminează însăși fundamentele unui stat bazat pe drept.
Oamenii în RM înțeleg foarte bine despre ce este vorba și atunci când e vorba de interesele proprii vor face aproape totul pentru a soluționa cauzele în interesul său. Iar indicatorii indirecți ai încrederii sau neîncrederii în justiție ar putea să fie satisfacția avocaților de prestația lor în instanțele de judecată. Atunci când avocații se indignează de calitatea hotărârilor judecătorești, asta este un indicator foarte credibil al stării justiției.”
Europa Liberă: Din punctul Dvs. de vedere, cum urmează să evolueze lucrurile în cadrul acestui dosar de rezonanță?
Vlad Gribincea: „Am spus că acest dosar trebuie să fie examinat pe bune. Și nu este exclus că se fac și multe speculații pe marginea lui, într-o formă sau alta, dintr-o direcție sau alta. Eu cred că judecării acum au sarcina de a explica plenar în ce a constat verdictul său, iar atunci când aceste explicații vor fi lacunare, aceasta va fi încă un indicator al faptului că cei care sunt sceptici privind echitatea procedurilor în acest caz să aibă dreptate.”
Europa Liberă: Dar până la urmă, dacă presupunem că acest dosar va avea un final favorabil pentru domnul Lucinschi, ca și pentru alții, cine se va întreba, cine va suferi consecințele, va fi responsabil pentru un dosar care până la urmă se dovedește a fi cu multe semne de întrebare?
Vlad Gribincea: „Prima chestiune pe care trebuie să o menționez este că în RM nu avem o tradiție a unor judecători care sunt fermi pe poziție. Mai degrabă, soluțiile lor erau în funcție de conjunctura politică. De ce? Deoarece foarte des, procurorii, mai ales în ultimul timp, solicitau dosare penale împotriva judecătorilor. Și aceste dosare penale erau autorizate de Consiliul Superior al Magistraturii, uneori, când nici nu era în opinia mea temei pentru a porni dosare penale. Acest lucru înseamnă că judecătorii de facto întotdeauna se tem de procurori, în situații la limită.
Ce se întâmplă atunci când este vorba și de interese politice, lucrurile sunt și mai interesante. Nu-mi aduc aminte de vreun dosar în istoria recentă a RM cu cauze de rezonanță și miză politică majoră să fi fost soluționate prin achitare în mod organic. Ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu domnul Pasat, ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu domnul Urechean, ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu domnul Șarban în timpul comuniștilor.
De asemenea, mai recent, am o presimțire că mai multe hotărâri, date una după alta, ridică semne de întrebare. Atunci când cele mai importante cauze din societate, cauze penale, prin furtul miliardului, privind mituirea funcționarilor de rang înalt, și aici nu spun că ei nu sunt vinovați, ei poate și sunt vinovați, dar societatea trebuie să creadă în aceste condamnări. Mă refer aici și la domnul Filat, și la domnul Shor, și la domnul Platon. Toate cauzele acestea fiind examinate cu ușile închise, hotărâri nepublicate. În asemenea circumstanțe, e foarte greu să speri că judecătorii într-o bună zi se vor trezi și vor da verdicte care satisfac pe toți.”
