Pentru prima data în cariera sa de președinte, Klaus Iohannis vrea să-și contureze un profil internațional. A ieșit în evidență această dorință la întâlnirea pe care a avut-o cu președintele sârb Aleksandar Vucic, căruia i-a oferit sprijin internațional pentru găsirea unei soluții în privința Kosovo.
Serbia nu poate avansa pe calea spre Uniunea Europeană până când nu ajunge la un compromis cu Priștina. Președintele sârb s-a întrebat la București care ar fi acel compromis pe care l-ar putea accepta Belgradul? Din punctul lui de vedere, „dacă este o singură problemă, aceea ca Serbia să recunoască independența Kosovo, înseamnă că, în acest caz, albanezii vor primi totul” și atunci „ce vor mai primi sârbii”? Vucic a declarat după întâlnirea cu Iohannis că Serbia „nu ia în considerare recunoașterea Kosovo” ca „posibilitate”, dar că Belgradul e pregătit să discute „toate posibilitățile” pentru a identifica o soluție decisivă, care să poată fi însă acceptată de toate părțile.
Kosovo a fost parte a Iugoslaviei, iar după destrămarea acesteia, o regiune a Serbiei. După războiul din Kosovo 1996-1999, căruia i-a pus capăt intervenția NATO, această regiune s-a îndreptat treptat spre independență, pe care și-a proclamat-o în 2008. Kosovo este recunoscut ca stat suveran de peste o sută de țări, dar nu este recunoscut ca atare de ONU. Serbia nu vrea să accepte această independență, iar Rusia o susține în acest demers în toate instituțiile internaționale unde poate influența lucrurile. În Uniunea Europeană sunt cinci state care nu recunosc Kosovo: Spania, Grecia, Cipru, Slovacia și România. Toate cu temeri legate de anumite teritorii naționale cu istorii complicate, care ar putea profita de precedentul Kosovo.
Pentru președintele sârb e important că România nu a recunoscut Kosovo, dar a amintit și un alt detaliu din istoria comună a celor două state: România și Serbia nu au purtat niciun război una împotriva celeilalte...
Președintele Serbiei spune că va face „tot ce poate” pentru a atinge un compromis în chestiunea Kosovo și, dacă nu se va putea, Priștina și Belgradul se vor „confrunta” cu „un nou eșec”. Vucic consideră că „acest scenariu” al „eșecului” e „mai probabil”, decât cel privind găsirea unei soluții. Klaus Iohannis este mai optimist și atrage atenția că „o soluție este absolut vitală și importantă pentru întreaga regiune” și că este „pregătit“ să se implice și să discute cu „politicieni din întreaga lume” pentru a găsi calea de mijloc pentru cele două părți. „O soluție care să nu fie potrivită pentru toate părțile implicate nu va fi o soluție sustenabilă”, a declarat șeful statului român. Omologul său sârb a precizat că l-a „rugat” pe Iohannis să se ocupe de acest lucru, fiindcă „nu este doar președintele celui mai mare stat din regiune, ci este și un foarte respectat demnitar la nivel european”.
Această ofertă pe care Belgradul i-o face indirect lui Klaus Iohannis de a deveni mediator în chestiunea Kosovo apare după ce, săptămâna trecută, surse citate în presa centrală din România susțineau că președintele român ar fi în cărți pentru a deveni președinte al Comisiei Europene. Până acum îi lipsea această dimensiune internațională, dar implicarea lui în negocieri atât de complicate ar putea să-i crească șansele, dacă este într-adevăr interesat de acest fotoliu. Pentru președintele sârb e important că România nu a recunoscut Kosovo, dar a amintit și un alt detaliu din istoria comună a celor două state: România și Serbia nu au purtat niciun război una împotriva celeilalte, ceea ce în această regiune este foarte rar.
Cei doi șefi de stat vor să colaboreze mai mult și mai bine, ar vrea, spre exemplu, o autostradă între Belgrad și Timișoara, o relație economică mai bună și o cooperare mai intensă în privința migranților. Klaus Iohannis nu a ezitat să spună încă de la începutul discursului său că Serbia este principalul „partener” al României în Balcani. E posibil ca întreaga construcție pe care o vizează Iohannis să plece nu doar de la eventualul său plan de a ocupa o funcție importantă la Bruxelles, ci și de la strategia tradițională a României în zonă, potrivit căreia România ar avea doar doi vecini buni - Serbia și Marea Neagră.
