Iubirea cea mare a tânărului Nicu Ceaușescu a fost Donca, fiica ideologului partidului Paul Niculescu-Mizil. Mi-i amintesc pe Nicu și pe Donca, prin 1969, la reuniunile care aveau loc în clădirea sălii de sport a liceului nostru, la etajul întâi, lângă sala de festivități și laboratorul de științe naturale. O stație de amplificare transmitea cântecele epocii, Beatles, The Animals, Bee Gees, The Rolling Stones. Nu începuseră încă acele sinistre campanii anti-cosmopolite, nu eram constrânși să ascultăm muzica aprobată de aparatele ideologice.
În fiecare zi, Nicu se ducea să o ia pe Donca, mai mică decât noi cu doi ani, de la Liceul „Caragiale” din Piața Dorobanți. Toți copiii Mizil, ca și Irina și Sandu Bârlădeanu, ca și Gheorghe și Ileana Preoteasa, au fost elevi acolo. Nicu a fost foarte apropiat de fratele mai mic al Doncăi, Serghei, cel care a urmat apoi Institutul de Arte Plastice. În timpul facultății s-a produs tragedia, nu voi intra în detalii. Fapt este că Elena Ceaușescu nu privea cu ochi buni relația cu Donca și că a făcut tot ce putea - și putea enorm - pentru a pune capăt acestei legături. Se repeta pattern-ul din cazul Valentin - Iordana Borilă? Probabil că da. După un moment cumplit pentru Donca și familia ei, cei doi tineri s-au despărțit definitiv. Donca fusese poate singura persoană care îi putea spune lui Nicu absolut orice, pe care o asculta și de a cărei părere ținea seama. Mi-a povestit odată Stelian Moțiu (absolvent de Drept, coleg cu Adrian Năstase, scurt timp secretar al UASCR, apoi redactor-șef la Viața Studențească și Amfiteatru) cum, după ce-l conduseseră pe Nicu la aeroport, a rămas cu Donca puțin la taclale. Donca i-a mărturisit că este conștientă cât de puțin respectat este Nicu de toți acei trepăduși din jur, că nu știe de ce se complace în acea companie. Paul Niculescu-Mizil a promis la un moment dat că va vorbi despre relațiile dintre familia sa și familia Ceaușescu. Nu știu să o fi făcut (a murit în 2008). Precum cei mai mulți foști lideri comuniști, a dus cu el în mormânt atâtea taine, frustrări, spaime, reproșuri și aversiuni nemărturisite.
Am scris despre ostilitatea acerbă a familiei Ceaușescu în raport cu mariajul lui Valentin cu Iordana Borilă în urmă cu mai mulți ani, când s-a aflat că fosta noră a lui Nicolae Ceaușescu s-a întors în țară, din Statele Unite, împreună cu fiul ei și al lui Valentin, Daniel Valentin.
Dacă în cazul Iordanei, Elena Ceaușescu avea rezerve legate de originea ei etnică, despre Donca se spunea că ostilitatea ar fi provenit din convingerea Elenei că era un copil înfiat a cărei ereditate ar fi fost necunoscută. Nu știu care este adevărul, dar acestea erau rumorile care circulau în cercurile bine informate. Oricum, este limpede că funcționau fobii genetice. Mizil era un loialist, un membru al cercului intim, un fidel al lui Ceaușescu încă de la începutul anilor ’60. Dar acest lucru nu era suficient pentru a calma aprehensiunile maladive ale Elenei. Ulterior, cuplul Ceaușescu a decis să elimine din numele de familie terminația „Mizil”, li se părea că introduce un fel de nepermisă distincție aristocratică. Politic, Mizil era de fapt emasculat din clipa când a fost trimis să conducă Centrocoop-ul. Gloria ideologului se sfărâmase, era și el acum doar unul dintre figuranții fără voce și fără șira spinării de la masa puterii absolute...
