O convorbire despre despre sarcina dificilă de a merge pe contrasens pe piata mediatică, unde domin știrile catastrofale cu un cunoscut blogger, profesor de jurnalism la Universitatea de Stat din Chisinau, scriitor, managerul portalului „Stiripozitive.eu”.
Europa Liberă: Domnule Guzun, dumneavoastră faceţi efort disperat, dacă nu chiar sisific, de a acredita ştiri pozitive pe un fundal unde are priză la ascultători, cititori, privitori, un fel de contabilitate macabră cu un număr impresionant de cadavre, cu atacuri, cu tragedii. Şi, din păcate, aceasta a devenit o normă. Măcar în ajunul Paştilor sau cu ocazia sărbătorilor pascale reuşiţi să diminuaţi cât de cât fluxul acesta de tragedii care, probabil, marchează lumea şi această „balenă albastră”, pardon, nu a venit din senin. Probabil, ea a venit pe un teren pregătit.
Igor Guzun: „Cred că efortul echipei noastre nu este disperat. Este, dimpotrivă, sperat. Poate că prin subiectele acestea care sunt oarecum mai altfel dăm şi nişte speranţe oamenilor. Şi cred că oricât am încerca noi să schimbăm realităţile, nu prea putem să le influenţăm. În schimb, putem depune eforturi ca să schimbăm nişte percepţii, paharul cel pe jumătate plin şi pe jumătate gol, dar, din punct de vedere tehnic, el, de fapt, întotdeauna este plin. Pentru că partea în care nu este apă sau alt lichid este plină cu aer, deci, şi cu speranţă. Găsim oameni care fac ceva în ţara aceasta sau mai departe afară, dar cu gândul la oamenii apropiaţi de aici.”
Europa Liberă: Prima dată când aţi început proiectul acesta multora li s-a părut că vă propuneţi să lustruiţi imaginea celor care guvernează. Cum aţi reuşit să combateţi această bănuială?
Igor Guzun: „Pur şi simplu, am evitat subiectele politice, mergând acolo unde viaţa se întâmplă cu adevărat. Aceasta am făcut, ne-am văzut de treabă.”
Europa Liberă: Noi vorbim în ziua în care cândva era sărbătorită Ziua Cosmonauticii. În copilăria mea, într-adevăr, am avut această trăire foarte puternică, apartenenţa la o asemenea bucurie era un coagulant foarte bun. Acum mai sunt lucruri de acestea?
Igor Guzun: „Eu cred că, dacă ne-am amintit de ziua aceasta, de 12 aprilie, că este Ziua Mondială a Cosmonauticii şi Aeronauticii, poate că este un prilej bun de a vorbi despre vise. De fapt, oamenii au zburat în cosmos pentru că au avut ei sau alte generaţii anterioare nişte vise şi ca să se dezlipească de pământ. Şi probabil că şi amintirile noastre nu sunt legate atât de lucruri, cât de oameni.
Eu, în ’61, cred că nu eram nici în planurile părinţilor mei, dar ţin minte bucuria lor de mai târziu legată de data de 12 aprilie sau alte câteva sărbători din acestea adevărate. Poate că este şi o ocazie de a ne aminti despre nişte lucruri legate de înaintaşii noştri. Şi atunci când lucrurile sunt legate de oameni şi amintirile noastre sunt mai vii, unii dintre părinţii noştri nu mai sunt, buneii la fel, cuţitele pe care le-a ascuţit bunelul demult s-au tocit, doar că el ne-a lăsat şi folosim cutia, cutia este la noi, adică amintirile noastre.”
Europa Liberă: Aţi atins un subiect foarte sensibil. Din cauza rupturilor inevitabile istorice, în general, nu prea s-au transmis de la bunici spre nepoţi lucruri de genul acesta: cutii, argintării sau…
Igor Guzun: „…sau războiul de ţesut…”
Europa Liberă: …chiar şi pozele de familie. De ce s-a întâmplat aceasta? Doar pentru că au trecut prin războaie şi prin tragedii? Sau a intervenit cineva în mod deliberat ca să rupă aceste relaţii?
Igor Guzun: „Poate că a fost şi o intenţie de a rupe tradiţiile sau de a ne construi ca alţi oameni. Marea sau una dintre marile descoperiri din familia noastră a fost legată de o maşină de cusut.”
Europa Liberă: Trebuie să fi fost Singer?
Igor Guzun: „Singer. Şi i-am arătat fiicei noastre maşina de cusut a străbunicii ei, care şi-a câştigat banii cu ea. Şi maşina aceasta de cusut ţine mai mult decât iPhone-ul. Într-un text pe care l-am scris pentru următoarea carte i-am povestit fiicei că lucrurile, de fapt, au valoare pentru că sunt legate de oameni şi de amintirile despre ei. Maşina aceasta de cusut, care ţine şi astăzi şi este încă funcţională, i-a ajutat străbunicei fiicei noastre să supravieţuiască. Ea se pricepea la cusut cuvinte, fiind chiar şi vară dreaptă cu lingvistul Eugeniu Coşeriu. Şi din toate amintirile acestea pe care le mai păstrăm despre maşină, despre oamenii care au fost înaintea noastră facem povestea familiei sau, poate, chiar împreună povestea ţării.
M-am gândit, că tot e ocazia aceasta cu ziua primului zbor în cosmos, de ce câteodată ne place să ne amintim despre alte vremuri. Poate că eram noi mai tineri sau poate că, într-adevăr, părinţii noştri erau mai tineri. Şi aceasta este una dintre explicaţiile cele mai simple, poate, cea mai la suprafaţă sau cea mai de pe buzele oamenilor. Altă explicaţie ar fi că, probabil, ultimele două decenii şi ceva în care am încercat noi să ne afirmăm ca ţară ne-au demonstrat că nu prea reuşim să o facem singuri. De aceasta a existat o uniune, încercăm să ajungem în cealaltă, pentru că noi singuri nu ne prea descurcăm.”
Europa Liberă: Dar, inevitabil, sunt convins, discutaţi cu oamenii care vă adresează o întrebare greu de răspuns: ce folos că am obţinut libertatea, dacă, de fapt, oamenii sunt necăjiţi, îşi cheltuie puţinii bani pe medicamente şi nu mai au pentru mâncare, îşi vând boarfele? Nu toţi, dar foarte mulţi, pur şi simplu, nu au timp să vadă că au înflorit copacii, ei sunt obsedaţi de factura care le vine la căldură. Cum le daţi această speranţă sau această ştire pozitivă?
Igor Guzun: „Cred că e o întrebare esenţială, chiar fundamentală. Doar că nu suntem delegaţii sau mandataţii lor să rezolvăm problemele. Cred că noi, la fel ca ei, ne facem munca bine sau încercăm să ne o facem bine. Şi, în acelaşi timp, cu toate reproşurile sau întrebările dificile pe care ni le pun, nu cred că vor reuşi să ne schimbe pe noi, câţi am mai rămas să mai fim încă optimişti.”
Europa Liberă: Chiar la modul practic, dacă acum, de Paşti, cineva v-ar întreba: merita oare să schimbăm relativa libertate pe dependenţa aceasta de sărăcie, acum, în două cuvinte ce le-aţi spune?
Igor Guzun: „Eu cred că a meritat. Amintirile noastre se mai diminuează despre acele timpuri, dar acum, când privim înapoi, vedem în cuvântul „URSS” nu numai un urs, dacă îl descifrăm pe litere, vedem şi acolo, poate că şi ceva ură, undeva ascunsă. Există o poezie celebră pe care toată lumea, probabil, din generaţiile noastre o ştie: „Ca un strugure de poamă, / Stai pe harta Uniunii” şi mai adăugăm „Europene” şi este exact despre noi. Doar că, în lumea aceasta nouă, încercăm să ne găsim şi noi locul cu puţinele resurse care ne-au mai rămas sau pe care le putem folosi. Este o lume nouă, care se mişcă foarte repede. Copiii noştri sunt deja acolo cu mintea sau cu gândurile, sau chiar cu prezenţa lor şi nu prea văd motive de disperare sau de pesimism.”
Europa Liberă: Adică, îndemnul dumneavoastră e să mergem în urma copiilor, să mergem după ei, să-i lăsăm să fie ei acul şi noi aţa?
Igor Guzun: „Poate că acesta o fi fiind rolul de păstor, nu să meargă înaintea turmei, dar să fie din urma ei şi atunci merge pe drumul potrivit sau pe drumul cel corect.”
