Linkuri accesibilitate

Ion Manole: „Măsurile de încredere dintre cele două maluri ale Nistrului practic nu au adus rezultate”


Nistru la Rezina

„Dacă partenerii internaționali se gândesc la un nou program de sporire a încrederii, cred că trebuie să pună accent pe libertatea presei, pe libertatea cuvântului, pe libertatea întrunirilor, să facă în așa fel încât oamenii din stânga Nistrului să poată vorbi liber, fără a le fi teamă”, spune directorul Promo-LEX, Ion Manole.

Reprezentantul special al OSCE pentru reglementarea transnistreană, Thomas Mayr-Harting, a vizitat Chişinăul și Tiraspolul acum o săptămână, a declarat că va reveni în Republica Moldova în viitorul apropiat împreună cu o delegație a mediatorilor și observatorilor în reglementarea transnistreană, iar o reuniune în formatul 5+2 ar putea avea loc în septembrie. Ultima reuniune oficială a formatului 5+2 a avut lor la Bratislava în octombrie 2018.

Reprezentantul președinției OSCE a spus că „este nevoie de noi măsuri de încredere” și a cerut autorităților electorale de la Chişinău să caute soluții pentru a combate „votul organizat” și eventuala mituire a alegătorilor, fără să limiteze dreptul la vot al cetățenilor din stânga Nistrului. Despre declarațiile reprezentantului special al OSCE discutăm cu directorul Asociației Promo-LEX, Ion Manole.

Ion Manole
Ion Manole

Ion Manole: „În ceea ce privește noile măsuri de sporire a încrederii, eu cred că noi trebuie să pornim de la o analiză a rezultatelor de până acum. Or rezultatele sunt foarte mici, practic nu există rezultate, nu avem o apropiere a locuitorilor de pe cele două maluri ale Nistrului, nu avem o sporire a încrederii între cele două administrații – una constituțională și alta neconstituțională, cea de pe malul stâng. Nu avem un dialog, nu avem mecanisme și instrumente prin care aceste autorități ar comunica, dar și ar lucra împreună eficient pentru a rezolva anumite probleme.

Toată vina și toată problema aici este la Chişinău. Noi la Chişinău nu am avut și nu avem nicio viziune asupra acestei probleme, nu avem interes față de situația din stânga Nistrului și situația oamenilor de acolo și de aici vin toate problemele cu care se confruntă oamenii de 30 de ani, dar și problemele legate de incertitudinea rezolvării acestui presupus conflict.”

Europa Liberă: Spuneți că măsurile de încredere nu și-au avut efectul pe care se miza de la bun început. Cei care le promovează ar spune totuși că la nivelul oamenilor de rând au fost mai multe contacte, au fost stabilite legături, proiecte de afaceri, de altă natură. Ce vă face să fiți atât de critic față de aceste măsuri de încredere?

Pentru locuitorii acestei regiuni drepturile nu sunt nici garantate, nici posibil de apărat...

Ion Manole: „În primul rând, pentru că aceste măsuri de încredere nu presupun și activități care ar monitoriza situația drepturilor omului, care ar promova drepturile omului în stânga Nistrului, dar care ar crea și anumite instrumente pentru a apăra drepturile omului. Or pentru locuitorii acestei regiuni drepturile nu sunt nici garantate, nici posibil de apărat. Ne-am convins prin numeroasele hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, care recunosc încălcările grave și abuzuri asupra drepturilor omului în stânga Nistrului, dar nimeni nu grăbește cel puțin să le discute, ca să nu mai vorbim de faptul că nu se întreprind măsuri pentru a crea instrumente și posibilități pentru a le apăra și promova.”

Europa Liberă: Amintindu-mi de cei care critică aceste măsuri de încredere, țin minte că unul din argumentele lor era că astfel este legitimat, într-o anumită măsură, regimul de la Tiraspol, administrația de acolo, care are puterea de veto, formală sau informală, în aceste proiecte. Cele mai multe proiecte care se fac cu malul stâng au nevoie fie de o anumită aprobare formală, fie de acceptul informal sau protecția autorităților de acolo și în felul acesta s-ar fortifica și administrația de la Tiraspol.

Ion Manole: „Da, evident, absolut toate activitățile care sunt finanțate inclusiv în acest program de sporire a încrederii dintre cele două maluri au nevoie de aprobaorea și acceptarea lor de către regimul de la Tiraspol. Or în aceste condiții nu putem vorbi de niște rezultate, pentru că regimul de la Tiraspol nu le accepta. Și noi vedem că pe parcursul acestor ani, când s-au fortificat, cum ați spus foarte bine, ei au devenit actori care știu foarte bine metodele prin care pot pune presiune. Tiraspolul acceptă doar activitățile care nu-l deranjează, care nu scot în evidență anumite probleme.

Acest program a fost gândit pentru ca oamenii de pe cele două maluri să aibă posibilități să lucreze împreună, să comunice și să găsească soluții. Or noi vedem că nimic din aceste obiective nu s-a realizat. Dimpotrivă, este o tot mai mare izolare a oamenilor de pe malul stâng. Și eu aș mai atrage atenția la un aspect. Am observat cu toții, în special după alegerile din 2019 și 2020, parlamentare și prezidențiale, că conflictul coboară în mase. Până nu demult toată lumea era foarte fericită și tuturor diplomaților și funcționarilor publici le plăcea să spună că în Republica Moldova așa-zisul conflict este unul diferit față de celelalte din spațiul ex-sovietic și este foarte ușor de rezolvat, pentru că nu există un conflict între oameni. Este corect, așa și a fost.

Doar că odată cu organizarea acelor alegeri din 2019 și 2020, când am observat un fenomen destul de urât de transportare și corupere a alegătorilor din stânga Nistrului, am observat că tensiunile au crescut. Și au crescut tensiunile la nivel de locuitori, în special în Zona de Securitate. Îi putem înțelege de fapt, pentru că ei în cei 30 de ani s-au săturat, având atât de multe interdicții, obstacole, probleme, persecuții… Să luăm chiar ultimul caz de la Ștefan Vodă, de la Răscăieți, când un pescar s-a înecat în circumstanțe în care au fost implicați și așa-numiții grăniceri transnistreni.

Așa că incidente în această zonă observăm destul de des, problemele nu se rezolvă, iar politicienii, atunci când au nevoie, bat palma, se înțeleg, împart banii, profită de această situație și de drama a miilor și zecilor de mii de oameni din această Zonă de Securitate. Și în acest context vedem că această tensiune apare deja la nivel de populație. Și aici eu deja văd un fenomen destul de periculos.

Și cred că dacă partenerii internaționali se gândesc la un nou program de sporire a încrederii, cred că trebuie să pună accent mai mult pe libertatea presei, pe libertatea cuvântului, pe libertatea întrunirilor, să facă în așa fel încât oamenii din stânga Nistrului să poată vorbi liber, fără a le fi teamă; jurnaliștii, inclusiv cei de la Chişinău și din altă parte, să poată veni să lucreze liber, să discute cu oamenii, iar în regiune să apară surse media care vorbesc și promovează libertatea cuvântului și drepturile omului.”

Europa Liberă: Vedeți vreo soluție pentru asigurarea dreptului de vot al cetățenilor moldoveni din regiunea transnistreană, fără a face jocul politicienilor și a aduce această tensiune între oameni?

Ion Manole: „Problema participării alegătorilor din stânga Nistrului la alegerile organizate de autoritățile constituționale este o sarcină cu multe provocări, pentru că este un subiect care divizează și societatea din Republica Moldova, de pe malul drept.

Există noțiunea de „vot conștient” care presupune ca toți alegătorii să aibă acces la informații…

Pe de o parte, există foarte multe voci care au și ele dreptate, care susțin că voturile acestor alegători nu ar fi valabile. Există noțiunea de „vot conștient” care presupune ca toți alegătorii să aibă acces la informații, acces la platformele electorale, să poată participa și să-și cunoască toți concurenții. La rândul lor, partidele politice, concurenții electorali, să poată participa liber la diverse discuții, dezbateri, să poată avea acces pentru a organiza întâlniri cu alegătorii în toate regiunile țării. Or, acest lucru nu se întâmplă. În condițiile în care stânga Nistrului inclusiv informațional este închisă, devine destul de problematic de asigurat acel „vot conștient” despre care vorbim.

Mai mult ca atât, observăm că în regiune apar totuși anumiți concurenți electorali de pe malul drept, sau este posibilă o anumită agitație electorală pentru anumiți concurenți. De exemplu, în 2009, prima dată când noi am monitorizat alegerile, într-o dimineața toată lumea s-a trezit cu banere ale unui concurent electoral, afișate pe drumul central de la Varnița până la Tiraspol, banere ale Partidului Comuniștilor, cu Vladimir Voronin, la putere pe atunci.

Este foarte greu, și oamenii știu acest lucru, cât este de dificil să traversezi aceste posturi, așa-zise vămi transnistrene, cum ești scotocit prin buzunare, mai ales atunci când vine vorba despre agitație electorală, iar aici apar banere până la Tiraspol. Pentru noi a fost un semn foarte clar că la momentul potrivit politicienii se pot înțelege și pot bate palma.

Acum am observat și în raportul nostru este fixat acest lucru că un concurent electoral, deputat în parlamentul Republicii Moldova, deputat socialist, a contribuit la finanțarea unui teren de joacă din satul Speia, Slobozia. Iarăși, apar foarte multe semne de întrebare, pentru că regimul de la Tiraspol nu permite circulația liberă și intrarea demnitarilor de la Chişinău. Și apare întrebarea logică – cum a fost posibil acest lucru și dacă ne putem aștepta la anumite scheme, din nou.”

Europa Liberă: Ce soluții există în această situație pentru a le asigura, pe de o parte, dreptul acestor oameni să voteze? Pentru că atunci când au primit cetățenia Republicii Moldova au primit și acest drept de a vota. Iar pe de altă parte, de a nu da peste cap tot procesul electoral și pacea civică din Republica Moldova?

Ion Manole: „Da, este o întrebare destul de complicată, pentru că, indiferent de răspuns, vor exista două tabere care contestă argumentele celeilalte. Din acest motiv cred că este bine să menționam ambele variante. Pe de o parte, este obligatoriu ca statul să le asigure drepturi egale tuturor. Trebuie să deschidem secții de votare pentru oamenii de acolo, să creăm condiții pentru ca oamenii să poată vota. Dar pe de altă parte apare problema acelui „vot conștient” despre care vorbeam.

Cred că aici Chişinăul ar trebui - și iarăși, din nou, nu vedem nicio mișcare, nicio declarație, niciun efort din partea autorităților de la Chişinău, dar nici din partea partidelor, a concurenților electorali – să facă eforturi în direcția obținerii accesului în stânga Nistrului. Conflictul nu este rezolvat, este adevărat, dar acest lucru nu presupune obligatoriu închiderea și izolarea totală a acestui teritoriu, sub aspect informațional, dar și al accesului fizic.”

Vezi comentarii (1)

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG