Ce soluții are Republica Moldova pentru a putea face față unei eventuale crize a gazelor? Cu o iarnă care va veni inevitabil - nu prea multe, nu prea sigure, nu suficient de rapide și foarte costisitoare, susțin unii experți care se uită cu prudență la asigurările optimiste ale autorităților. O convorbire pe această temă cu expertului în energetică Ion Preașca, redactor al portalului Mold-Street.
Europa Liberă: Așadar, cu o vădită intenție de a nu inflama îngrijorările, Guvernul pare să manifeste totuși o preocupare acută și greu de ascuns pentru soluții de urgență în eventualitatea unei apropiate crize a gazelor. Mai întâi, cât de mare este, în opinia Dvs., probabilitatea unei asemenea crize, probabilitatea ca Ucraina să oprească tranzitul de gaze din Federația Rusă, dle Preașca?
Ion Preașca: „Nu e vorba că Ucraina va opri tranzitul, e vorba, de fapt, că Ucraina și Rusia sau Naftogaz și Gazprom nu vor ajunge la o înțelegere privind condițiile de tranzit al gazelor prin teritoriul Ucrainei și după cum evoluează lucrurile există acest risc și este foarte mare. De aceea orice Guvern, oricare ar fi – de stânga, de dreapta, pro-rus, pro-occidental –, el oricum trebuie să se îngrijească de securitatea energetică a țării. Și eu nu văd în asta nimic deosebit, adică e bine că se face asta.”
Europa Liberă: Și ce are la îndemână Guvernul Republicii Moldova pentru a diminua, cel puțin, efectele unei eventuale crize? Premierul Maia Sandu a dat asigurări, bunăoară, cu fermitate că R. Moldova nu va rămâne la iarnă fără gaze naturale. Dar cum?
Ion Preașca: „În primul rând, e nevoie să negocieze, să ducă negocieri cu părțile care pot soluționa problema, adică să negocieze cu Kievul și cu Moscova, indiferent cine este acolo, să negocieze ca țara să nu rămână fără resurse energetice, fiindcă suntem în secolul XXI și dacă vom rămâne în prag de iarnă fără gaze și fără energie ar fi o catastrofă economică pentru țară.”
Europa Liberă: O concluzie a celui mai recent articol la această temă publicat de Mold-street seamănă mai degrabă cu un avertisment: oprirea gazelor pare inevitabilă, iar autoritățile – cităm de aici – „ar trebui să spună deschis tuturor, inclusiv populației, cât vor costa aceste soluții de securitate energetică discutate la Moscova sau Bruxelles şi ce ne paște dacă acestea nu sunt realizate”... Considerați că posibilitatea ca soluțiile examinate acum să eșueze? Este reală această posibilitate?
Ion Preașca: „Contextul era altul. Acolo se propuneau soluții care nu sunt imediate, de exemplu, crearea unor depozite de gaze. Acestea nu este real
Nu e o soluție de moment, ci sunt soluții de lungă durată și ele sunt foarte costisitoare.
să fie create într-o lună-două, asta ani de zile trebuie să se lucreze la așa ceva. Deci nu e o soluție de moment, ci sunt soluții de lungă durată și ele sunt foarte costisitoare. Eu am zis și zic de fiecare dată că atunci când spui că există soluții, spune și costurile, fiindcă oamenii să nu aibă așteptări de genul că va fi nu știu ce soluție, că au vorbit 10 ani la rând...”
Europa Liberă: Dar altă soluție mai la îndemâna Guvernului există?
Ion Preașca: „Soluția, bunăoară, cu stocurile de păcură sau de cărbune pentru alte centrale mici ar rezolva doar parțial problema, fiindcă noi am devenit dependenți în proporție de 99% de gazul rusesc la producerea energiei electrice. Deci, noi avem puține alte soluții, de exemplu, să producem pe păcură sau din surse regenerabile. Da, s-a mai mișcat lucrurile în ultimii ani, dar e puțin și, mai ales, iarna în situații de criză acestea nu rezolvă măcar pentru ceea ce avem, 3 centrale mari care pot asigura cu energie electrică undeva până la 30 la sută din necesar și cu căldură cele 2 orașe mari; măcar acestea să fie asigurate, fiindcă ar diminua riscurile pentru restul țării. De ce zic așa? Fiindcă 10 ani în urmă, când a fost la fel sistat tranzitul de gaze din Rusia prin Ucraina spre Balcani, noi am avut o problemă aproape 2 săptămâni, vreo 10 zile am rămas fără gaze și atunci imediat a fost scoasă din stocuri păcură și măcar Chișinăul și Bălțiul n-au înghețat.”
Europa Liberă: Dar vorbim de soluții mai generale, pentru tot sistemul, ca să spunem așa.
Ion Preașca: „Soluții imediate nu sunt, soluțiile rămân aceleași – crearea de interconexiuni de alternativă, gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, care se construiește deja de 10 ani și contracte de lungă durată cu Gazprom, cu alții, ca să avem întotdeauna ceva de rezervă. Desigur și acestea costă, fiindcă același gazoduct, țeava care stă îngropată între Iași și Ungheni tot costă, chiar dacă stă degeaba, oricum amortizarea ei trebuie să fie inclusă în tarif, mai devreme sau mai târziu, oricum o să fie inclusă în tarif și costul oricum îl va plăti consumatorul. Deci, consumatorul trebuie să știe că el va plăti pentru toate aceste soluții.”
Europa Liberă: Să zăbovim un pic asupra celor două soluții care sunt sau par a fi la suprafață. V-ați referit în același articol citat de colega mea la proiectul unei hotărâri de Guvern prin care întreprinderile Termoelectrica din Chișinău și CET-Nord din Bălți vor fi obligate să dețină stocuri minime de păcură pentru a asigura securitatea furnizării cu energie în regim de avarie... Nu era firesc, dle Preașca, ca aceste stocuri de rezervă să existe și fără a avea o nevoie stringentă? Ce se întâmplă în general cu aceste stocuri? Ați pomenit de anul 2009...”
Ion Preașca: „Da, ele, în principiu, trebuie să dețină stocuri minime pentru a preveni situațiile de criză, doar că aceasta ar însemna să fie un plus la tarif. Acum vreo 10 ani s-a renunțat la aceasta, fiindcă, de exemplu, la CET-2 se păstra un stoc de păcură, care trebuia permanent încălzit iarna, ca să poată fi în caz de sistare a gazului imediat, în câteva ore, să fie livrată și pornite instalațiile de rezervă. Aceasta presupune anumite costuri care trebuie să fie acoperite din tarif. S-a renunțat, ca să nu fie majorate tarifele. Deci, soluții sunt, poate nu acoperă întreaga țară, dar ele costă. Că au acum stocuri, că n-au... cel mai probabil e că nu au stocuri mari de păcură, poate câteva tone care au mai rămas din anii precedenți. Însă cazul 2009 arată că nu doar CET-urile, ci și statul trebuie să se îngrijească și să aibă în rezerve aceste rezerve pentru situații de criză, pentru că orice stat al lumii face acest lucru și SUA au stocuri de rezervă, și Germania ș.a.”
Europa Liberă: Ne mișcăm mai departe pe soluțiile care au apărut în spațiul public. Iată, de exemplu, ministrul Economiei și Infrastructurii Vadim Brânzan a discutat la Bruxelles „despre obținerea unui credit de urgență pentru achiziționarea și stocarea a aproximativ 400 de milioane de metri cubi de gaze în lunile ianuarie și februarie 2020...” Despre această soluție a vorbit și Maia Sandu într-o recentă apariție. De ce vi se pare irealistă această soluție?
Ion Preașca: „Această soluție nu mi se pare irealistă, ea pur și simplu costă. Adică trebuie acum deja de negociat cu ucrainenii și de asigurat că există un stoc minim pentru a asigura pe o perioadă de vreo 2-3 luni de iarnă Moldova cu gaze...”
Europa Liberă: Planurile autorităților arată un pic altfel – să găsească bani, să cumpere aceste gaze, să le stocheze în Ucraina. Vi se pare fezabilă această soluție?
Ion Preașca: „Da, desigur, fiindcă noi avem conductă care merge direct de la depozitul de gaze de la Bogorodiceni și de acolo în 2009 am luat gaze care ne-au permis să nu înghețăm din cauza sistării. Deci, soluția e fezabilă, doar că e nevoie de bani și acele 400 de milioane, plus costurile de transport și de stocare, respectiv e nevoie de un credit de vreo 100 de milioane de dolari.”
Europa Liberă: Totuși, pe de altă parte, iarăși se revine la această soluție când iarna este deja la orizont sau cel puțin asta este impresia. S-a făcut ceva de-a lungul anilor pentru materializarea acestei idei? De ce n-a fost să fie până acum, dle Preașcă?
Ion Preașca: „În primul rând, eu cred că este chestiunea economică, dar țara noastră, practic, întotdeauna se lovește de problema banilor pentru astfel de soluții. Și când ajungi la soluția cu bani, asta înseamnă și majorarea tarifelor, asta înseamnă riscuri deja pentru cei care sunt la guvernare, riscuri politice, pentru că, dacă se majorează tarifele, ei riscă să piardă alegerile. Și de aceea se amână aceste soluții prin diferite decizii, prin diferite metode eu și bănuiesc că e posibil și în acest an să nu ne confruntăm cu așa ceva, dar oricum există acest risc și trebuie să fie o asigurare. Pe viitor oricum o să fie nevoie să avem, cel puțin, contracte de rezervă cu Ucraina sau cu România, dacă o să avem acces mai direct la depozitele de gaze din România sau o soluție ar fi să facem la noi direct un depozit de gaze.”
Europa Liberă: Se vorbește, dle Preașcă, și despre ruta de furnizare a gazelor naturale în regim revers prin conducta transbalcanică din proiectul Turkish Stream... E posibil totuși?
Ion Preașca: „Păi, dacă Ucraina și România lucrează la acest proiect, de ce noi nu am putea să ne asociem cu ei și să lucrăm și noi, fiindcă același sistem de conducte trece și pe la noi și la Vulcănești este o stație mare de pompare și oricând noi putem fi parte la acest proiect? Ce ne încurcă? Eu cred că această soluție este una din cele mai ieftine și mai ușor de realizat.”
Europa Liberă: Dar asigură ea și energia electrică în caz de nevoie, pentru că e și acesta un risc, dacă se sistează gazele, se sistează și energia?
Ion Preașca: „Energia electrică de la Cuciurgan adică?
Europa Liberă: Da, da.
Ion Preașca: „Aici, într-adevăr, este o problemă, dar Centrala de la Cuciurgan face parte din sistemul energetic al Moldovei și de aceea când se discută cred că se ia în considerare și acest fapt, indiferent că ea se află sub controlul unui regim nerecunoscut și se află în proprietatea rușilor, oricum ea face parte din sistemul energetic și se subordonează cerințelor impuse de legislația Moldovei. Respectiv trebuie să ne îngrijim ca și ea să aibă gaz, fiindcă fără activitatea acestei centrale poate pica tot sistemul energetic din Moldova și o parte din Ucraina.”
Europa Liberă: Pe final, dle Preașca. I se reproșează dlui Dodon din mediul experților că ar crea mai mult artificial, cumva, o problemă și ar prezenta Rusia ca salvator în această situație când, de fapt, ea ar putea fi miezul problemei. Dvs. ce credeți despre astfel de păreri?
Ion Preașca: „Chiar dacă Rusia creează problema aceasta, oricum acolo este și soluția acestei probleme, fiindcă noi nu o să putem altfel soluționa această situație, nu avem o soluție de lungă durată, oricum trebuie să negociem cu Rusia și având încă și o companie controlată în proporție de 50% de Gazprom, desigur trebuie să negociem. Altceva e că se face mult populism pe această situație, dar noi am avut de-a lungul anilor mult populism și în Vest, și în Est, adică da, se creează multe așteptări, se fac multe promisiuni și am văzut chiar ieri că deja de la 1 octombrie nu se vor reduce cu 25%, ci doar cu vreo 5% prețul la gaz și el practic este în linia aceea că reducerea era prevăzută, așteptată din cauza descreșterii prețului la petrol. Adică se obține mult capital politic pe aceasta și este și un risc mare, fiindcă dacă fie se strică relațiile cu Moscova, o să avem o altă problemă. De aceea relațiile trebuie să fie foarte bine punctate din punct de vedere contractual, ca să nu fie dependente de factori politici, iată că a negociat Dodon cu Putin, că a negociat Maia Sandu cu Medvedev sau cu nu știu cine acolo, sau Gazprom cu Moldova-Gaz, trebuie să fie clar precizate aceste aspecte, ca să nu fie dependente de factorul politic.”
Europa Liberă: Da, gradul de populism va fi testat cel mai bine la iarnă, pe un frig mai pronunțat.
