TEL AVIV -- Trecând cu mașina pe lângă zgârie-norii sclipitori din centrul orașului Tel Aviv, un panou publicitar uriaș îți atrage atenția, în timp ce reclama se schimbă de la produse alimentare la un portret imens al președintelui SUA, cu inscripția: „Mulțumim lui Dumnezeu și lui Donald Trump!”
Omagiul este o dovadă a recunoștinței israelienilor pentru rolul jucat de America în atacurile militare asupra Iranului. Oficialii israelieni au subliniat în repetate rânduri că cele două țări sunt într-o perfectă sincronizare.
„Cooperarea dintre armata SUA și IDF (Forțele de Apărare Israeliene) și dintre Forțele Aeriene Israeliene și Forțele Aeriene ale SUA este una istorică”, a declarat premierul israelian Benjamin Netanyahu pe 6 martie, oferind un exemplu al modului în care cele două țări acționează în comun.
Există într-adevăr o coordonare militară și politică extrem de strânsă. Dar există și domenii în care prioritățile diferă.
Când se va termina?
De ani de zile, Netanyahu promovează ideea schimbării regimului din Iran și pare să rămână fidel acestui obiectiv.
„Aspirația noastră este să permitem poporului iranian să scape de jugul tiraniei”, a declarat el pe 9 martie.
Dar majoritatea analiștilor consideră că schimbarea regimului nu se poate realiza rapid. De aceea, declarația lui Trump din aceeași zi, cum că război s-ar putea termina „foarte curând”, a stârnit întrebarea: ce se va întâmpla dacă data aleasă de America pentru sfârșitul războiului va fi înaintea celei stabilite de Israel?
„Statele Unite au ultimul cuvânt în ceea ce privește data respectivă. Israelul dorește să continue atacurile împotriva regimului islamic. De asemenea, suntem angajați în lupta împotriva Hezbollah, un proxy al regimului islamic în Liban. Dorim să continuăm acest lucru. Dar ne vom opri când SUA vor spune că trebuie să ne oprim”, a declarat Miri Eisin, fost șef adjunct al Corpului de Informații de Luptă al armatei israeliene, pentru RFE/RL, pe 10 martie.
„Au existat obiective foarte clare de schimbare a regimului și nu vedem să se întâmple acest lucru. Dar să fim realiști. Există retorica politicienilor și există realitatea armatei. Pentru armată, fiecare zi în plus [înseamnă] mai multe ținte. Politicienii iau propriile decizii”, a adăugat Eisin, care este acum membru al Institutului Internațional pentru Combaterea Terorismului (ICT) de la Universitatea Reichman din Tel Aviv.
Obiectivele războiului
De fapt, nu este deloc limpede dacă schimbarea regimului este chiar unul dintre obiectivele SUA.
Atunci când secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a enumerat obiectivele de război ale SUA, la câteva ore după ce RFE/RL a vorbit cu Eisin, el nici măcar nu a menționat acest lucru.
„Unu: distrugerea stocurilor de rachete, a lansatoarelor de rachete și a bazei industriale de apărare, a rachetelor și a capacității lor de a le produce. Doi: distrugerea marinei lor. Și trei: interzicerea permanentă a armelor nucleare iraniene”, a spus Hegseth, enumerând obiectivele conflictului.
Trump a vorbit despre „capitularea necondiționată” și a spus că schimbarea regimului ar fi „cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla”.
El a declarat pe 10 martie că este „dezamăgit” de faptul că regimul iranian l-a ales pe Mojtaba Khamenei ca lider suprem în locul tatălui său ucis, dar a refuzat să spună ce ar putea face Statele Unite în această privință.
RFE/RL a discutat cu câțiva consilieri din Congresul SUA specializați în probleme de securitate națională la Washington, care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la o posibilă discrepanță în aceste și alte chestiuni.
„Un guvern pare să urmărească prăbușirea regimului”, a declarat un consilier republican sub condiția anonimatului. „Celălalt guvern spune că nu este așa – cu excepția cazului în care este. Și asta este problema. În ceea ce privește obiectivele cheie, nu suntem pe deplin sincronizați.”
În orice război, calendarul depinde de obicei de obiectivele urmărite. În conformitate cu cele trei obiective enumerate de Hegseth, victoria poate fi declarată fără schimbarea regimului.
Unii analiști susțin că Statele Unite ar putea prefera încheierea mai rapidă a operațiunilor decât Israelul, în cazul în care prețurile petrolului cresc prea mult, întrucât cele două țări au niveluri diferite de toleranță în această privință.
Sarit Zehavi, șefa grupului de reflecție Alma din Tel Aviv, a declarat că strategia de război a Iranului – și atacurile sale asupra statelor din Golf – s-au concentrat tocmai pe acest aspect.
„Scopul urmărit era crearea unei situații în care America să nu ducă misiunea la bun sfârșit. Crearea unei situații în care țările din Golf să-i ceară lui Trump să oprească războiul”, a spus ea.
Petrolul
Au existat, de asemenea, unele semne de divergență în privința țintelor militare, Washingtonul fiind nemulțumit de atacul israelian asupra unei instalații petroliere iraniene, care a acoperit Teheranul cu o ploaie neagră în urmă cu câteva zile.
Întrebat despre acest lucru pe 10 martie, Hegseth a spus că lovirea instalațiilor petroliere „nu era neapărat obiectivul nostru”.
Dar el a respins ideea că Israelul ar fi implicat Statele Unite în operațiuni care contravin intereselor Washingtonului: „Nu suntem atrași în nicio direcție. Noi conducem, președintele conduce”.
Un alt consilier de la Capitoliu, care a vorbit sub condiția anonimatului, a avertizat: „Distrugerea câmpurilor petroliere poate provoca o spirală a prețurilor pe piețele energetice. Israelul crede că acest lucru va paraliza capacitatea Iranului de a finanța războiul, dar pentru SUA există riscul de a trage economia globală în conflict. Este o victorie tactică cu costuri strategice”.
Pe 9 martie, influentul senator republican Lindsey Graham a explicat acest lucru într-o postare pe rețelele de socializare. „Vă rog să fiți precauți în alegerea țintelor”, a scris el, adăugând că industria petrolieră va fi crucială pentru reconstrucția Iranului.
Cu toate acestea, Yoel Guzonsky, fost membru al Consiliului Național de Securitate al Israelului, a declarat că atacurile țării sale asupra instalațiilor petroliere iraniene au fost, de fapt, un avertisment calibrat.
„Atât SUA, cât și Israelul sunt foarte atenți să nu lovească principalele instalații petroliere ale Iranului, deoarece știu că represaliile Iranului ar putea fi îndreptate împotriva statelor din Golf, iar atunci vom asista la un scenariu diferit”, a spus el, referindu-se la pericolul unor viitoare atacuri iraniene asupra instalațiilor petroliere ale statelor din Golf.
„Iranul nici măcar nu a zgâriat câmpurile petroliere și gazifere din Golf”, a adăugat el. „Poate că Iranul se ferește de o nouă escaladare către un război mai lung.”
Hezbollah
Chestiunea grupării Hezbollah, desemnată drept organizație teroristă de către Statele Unite, sugerează, de asemenea, că Israelul și Casa Albă au priorități ușor diferite în acest război. Pentru Washington, lovirea Iranului este prioritară. În Israel, Hezbollah este o amenințare mult mai apropiată de casă.
„Oamenii nu se gândesc la faptul că eu merg cu mașina spre nord și locuiesc în nord, iar tu poți fi la 100 de metri sau chiar la unu-doi kilometri de aceste diferite locuri de unde trage Hezbollah. Așadar, pentru noi, acesta este un pericol foarte apropiat și prezent”, a declarat Eisin pentru RFE/RL.
În ultimele zile, numeroase relatări ale presei israeliene și prognoze ale analiștilor au sugerat că Israelul ar putea pregăti o ofensivă terestră mult mai amplă împotriva Hezbollah în Liban.
Dar, a adăugat Eisin, acest lucru nu distrage atenția Israelului de la războiul cu Iranul. Eisin a spus că Israelul folosește diferite tipuri de forțe în Liban și lovește acolo, de asemenea, ținte iraniene.
„Israelul a atacat deschis, acum câteva zile, în centrul Beirutului, o forță Quds a regimului islamic... Deci, vedeți combinația aici. Atacăm regimul islamic, diferite tipuri de capacități ale armatei teroriste, atât în Liban, cât și în Iran”, a spus ea.
Dar pentru Washington, calculul este diferit. „Din perspectiva SUA, Hezbollah este mai degrabă o problemă indirectă, decât o amenințare existențială directă”, a spus un asistent din Congresul SUA.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te