Istoricul britanic Lawrence Freedman, specialist în relații internaționale, politică externă și strategie, consideră invazia Rusiei în Ucraina drept una dintre cele mai „inutile și ineficiente” incursiuni militare din istoria recentă, cu puține șanse în acest moment de a se încheia cu vreun acord de pace, bine gândit și de durată.
Într-un interviu pentru Europa Liberă, realizat de Vaja Tavberidze de la serviciul georgian al Europei Libere a RFE/RL, profesorul Freedman spune că președintelui rus Vladimir Putin i-a fost mai ușor să înceapă acest război, decât să-l încheie.
Europa Liberă: O afirmație care revine în cărțile pe care le-ați scris este că rareori, poate chiar niciodată, războaiele decurg așa cum au fost planificate. E războiul din Ucraina un exemplu clasic? Dacă da, ce înseamnă asta pentru Rusia?
Lawrence Freedman: Este un caz extrem, în anumite privințe. [Unii dintre noi] am fost sceptici că Rusia va intra în război. Nu am respins posibilitatea, asta nu poți face niciodată.
Eram însă sceptici pentru că era foarte greu de văzut cum ar putea Rusia vreodată să câștige: din cauza dimensiunii Ucrainei și a mărimii populației, din cauza forțelor și a efortului pe termen lung pe care le-ar implica o ocupație, a forței necesare pentru a face față rezistenței locale și insurgențelor.
[Rusia nu a avut] nici măcar succes în operațiunile militare inițiale [în Ucraina]. Acesta este un exemplu chiar mai bun [de războaie care nu vor fi planificate] decât, să zicem, Irakul în 2003. Pentru că în Irak, în 2003, partea militară a mers după plan, inițial. Ce nu a mers au fost consecințele războiului.
În loc de câteva zile [de război], care [s-ar fi sfârșit] cu un guvern marionetă la Kiev, avem acum acest război mortal, care a distrus Ucraina, dar a anihilat și un deceniu de modernizare militară a Rusiei, și a făcut zeci de mii... posibil peste 100.000 de morți. Pentru un câștig foarte mic.
Majoritatea câștigurilor obținute de ruși au fost la începutul războiului. Pe unele le-au abandonat ulterior, pentru că nu le-au putut apăra. Pe altele le-au pierdut [în luptă].
Dacă te uiți la progresele militare ale Rusiei, acestea sunt foarte mici, chiar dacă luăm în considerare Soledar și eventual Bahmut [orașe din regiunea Donețk]. Iar ceea ce au cucerit, a fost distrus în timpul luptelor.
În consecință, este un război neobișnuit de ineficient.
Europa Liberă: Concluzia comisiei din care ați făcut parte și care a analizat implicarea Marii Britanii în războiul din Irak a fost „Asta nu trebuie să se mai repete”. Credeți că Rusia ar putea accepta și ea o concluzie similară?
Lawrence Freedman: Este evident că sunt mulți ruși pe deplin conștienți de cât de rău a mers invazia, de faptul că Rusia nu și-a atins nici unul din obiectivele pe care și le-a propus și că acest lucru a dat țara înapoi cu mulți ani.
Anul trecut, economia a mers bine din cauza prețurilor ridicate la energie, dar prețurile la energie au scăzut, iar [Rusia] a pierdut o mare parte din piață. Nu se mai fac investiții în Rusia. Așa că economia a intrat în declin.
Mulți ruși sunt conștienți de această situație dar se face simțit efectul de „strângere a rândurilor” în spatele conducerii. Nu este o atmosferă în care oamenii să-și poată exprima gânduri care ar putea fi considerate „trădătoare”.
Așa că rușii, cred eu, sunt în stadiul în care neagă evidența. Pentru [președintele rus Vladimir] Putin problema este cum să pună capăt acestui război, fără să-și fi atins obiectivele.
Europa Liberă: Și poate pune capăt războiului?
Lawrence Freedman: Cred că îi este foarte greu pentru că de îndată ce se termină, începe „contabilitatea”.
Costul acestui război va trebui pus în balanță cu orice s-a câștigat. Cred că este și raționamentul care dictează strategia Rusiei în acest moment... Singura mea explicație pentru ceea se întâmplă acum și pentru ferocitatea cu care se luptă pentru Bahmut, de exemplu, este că [Moscova] crede că ar putea cuceri toată regiunea Donețk și să păstreze tot Luhansk-ul, și că asta ar putea funcționa.
Europa Liberă: Asta ar putea funcționa ca o victorie? O victorie pe care Kremlinul o poate vinde [publicului]?
Lawrence Freedman: Da, ar putea funcționa ca o victorie pe care o poate vinde.
Problema [Rusiei] este că ucrainenii ar putea accepta [cel mult] o încetare a focului. Cu siguranță nu vor fi de acord cu [o încetare a focului] care să implice și un transfer de suveranitate [asupra regiunilor din est].
În practică, s-ar rămâne cu o situație inerent instabilă. Oricum, atâta timp cât la conducerea Rusiei nu vine o echipă care să vadă altfel relațiile cu Ucraina, situația va fi instabilă.
Deci, lecția de bază a războaielor este că sunt mai ușor de început decât de încheiat.
Trebuie să țineți cont de faptul că acest război a început, practic, în 2014. Dar a fost limitat, și întrebarea este dacă poate fi limitat și în viitor. Nu a fost [un conflict] înghețat, oameni au murit [în toți acești ani]. Nu știu dacă în viitor va fi sau nu un conflict înghețat, greu de prezis.
În acest moment mi se pare însă imposibil un acord de pace din cauza problemei reparațiilor și a crimelor de război. Pentru a pune capăt acestui război, este nevoie de un alt guvern la Moscova, sau ca Putin să fie dat jos de la putere, într-un fel sau altul. Și nu există nici un indiciu, în acest moment, că asta s-ar putea întâmpla, dar nu este exclus pentru că nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă la Moscova.
Europa Liberă: Un armistițiu este mai probabil acum decât o victorie clară?
Lawrence Freedman: Nu văd cum ar putea câștiga Rusia, pentru că nu văd cum ar putea subjuga întreaga Ucraină. Dar ar putea redefini ce este aceea o victorie.
Europa Liberă: Poate Rusia fi învinsă categoric?
Lawrence Freedman: Dacă Ucraina ar fi putut să împingă forțele ruse din toată Ucraina, asta ar fi o înfrângere. Nu este cu totul imposibil, dar cred că în acest moment este foarte greu.
Cred că pierderea peninsulei Crimeea ar fi fără echivoc o mare înfrângere pentru Putin. Pentru ca rușii să fie împinși înapoi în altă parte - la granițele din 2013 sau la granițele din 1991 – asta s-ar putea face probabil, dar s-ar cere garanții pentru vorbitorii de limbă rusă și alte obligații.
Bănuiesc că o să vină un moment în care [Moscova] realizează că nu prea merită să se lupte pentru a păstra niște enclave pe care le aveau oricum înainte de război.
(...) În general, ucrainenii au mai multe șanse de câștig decât rușii, care nu cred că au avut vreodată o șansă reală de a-și atinge obiectivele inițiale. Le-ar putea însă reformula.
Situația ucrainenilor este și ea dificilă, motiv pentru care este mai probabil ca războiul să se încheie destul de haotic, nu cu un acord bine gândit și ordonat, care ar lua ceva timp [pentru a fi negociat].
Europa Liberă: Și cum ar trebui să reacționeze Occidentul?
Lawrence Freedman: Occidentul trebuie să țină cont de trei factori: în primul rând cel economic. Anul trecut, Putin a reușit să lovească mai ales economia europeană cu „arma energetică”. Dar acum [europenii] se descurcă...
În al doilea rând, factorul politic, discuția despre ce provoacă Rusia, ce ar putea provoca o escaladare. Discuția se duce foarte diferit la Washington și la Berlin.
La Berlin, se dezbat amănunte aproape de neînțeles, despre tipuri de arme, tipuri de tancuri.
La Washington, dezbaterea este mai clară: o escaladare este dacă le permiți ucrainenilor să atace teritoriul Rusiei.
Al treilea factor, și pentru mine cel mai important, este cel legat de stocuri și logistică și întreținerea [armelor] pe care ucrainenii le pot folosi eficient. Cred că acesta este un factor care inhibă [implicarea Occidentului], nu este vorba despre voință politică. Aceasta există.
(...) Este vorba despre capacitatea [de a livra]. Una dintre dezamăgirile mele este că nu s-a pregătit mai din timp producția [de arme], care crește acum, dar ia timp.
Europa Liberă: Care este miza Occidentului? Este diferită de a Ucrainei?
Lawrence Freedman: Poziția [în cancelariile occidentale] a fost mereu că miza este definită de cei care luptă în acest război, și aceia sunt ucrainenii. Este însă periculoasă speculația că ar fi un război hibrid, că ucrainenii duc de fapt războiul Statelor Unite.
Acest lucru vine adesea la pachet cu speculația că Occidentul ar încuraja destrămarea Federației Ruse, ceea ce nu cred că este deloc obiectivul occidental. Nu cred că există cineva [în Occident] care să creadă realmente că asta ar aduce stabilitatea în Europa sau orice alt avantaj. (...) Cred că Occidentul ar prefera un guvern serios la Moscova, cu un grad de legitimitate și care să fie capabil să aibă relații raționale cu vecinii săi și cu restul lumii.
O astfel de schimbare nu este însă obiectivul Occidentului pentru că depinde de mulți factori din Rusia. Așa că nu este un motiv pentru a duce un război.
Obiectivele occidentale sunt independența și integritatea teritorială a Ucrainei. Și nimic altceva.
(Interviu adaptat de Ileana Giurchescu. Interviul original AICI)
