Specializat în spațiul ex-sovietic, istoria Rusiei și a Războiului Rece, Cosmin Popa a fost, în cursul studiilor de istorie, și bursier al statului român la Facultatea de Istorie și Relații Internaționale a Universității Pedagogice de Stat din Moscova, unde s-a specializat în istoria Uniunii Sovietice.
Într-un interviu cu Europa Liberă, Cosmin Popa spune că R. Moldova ca și Ucraina au avut nevoie de „șocul civilizațional” al invaziei Rusiei în 2022 pentru a se despărți de „iluzia celebrelor punți între Est și Vest”, iar modul cum se va încheia războiul din Ucraina va decide „cum arată viitorul nostru”.
- Decizia UE de a deschide negocieri de aderare cu Ucraina și R. Moldova contrazice teza Rusiei că țările fost sovietice sunt viabile numai dacă au o relație strategică cu ea.
- Apropierea de UE confirmă „vocația europeană și democratică a segmentelor consistente de populație rusofonă din Ucraina și Moldova”.
- Declarația președintelui rus Vladimir Putin că Moldova este liberă să iasă din CSI ar trebui interpretată „mai degrabă ca o amenințare”.
- „În funcție de cum se va termina acest război, așa va arăta și viitorul sistem internațional, așa va arăta și viața noastră”.
Europa Liberă: Ce mesaj a transmis Rusiei decizia UE de a deschide negocieri de aderare cu Moldova și Ucraina?
Cosmin Popa: Mesajul transmis Rusiei este foarte limpede. În primul rând, deschiderea negocierilor este o investiție de încredere pe care Uniunea Europeană o face în viitorul politic al Ucrainei. Înseamnă că UE pornește de la premisa că o Ucraină independentă politic și doritoare de integrare în Uniunea Europeană va exista.
Pe cale de consecință, pleacă de la premisa că Ucraina nu va cădea din nou sub influența politică a Rusiei. Acesta este cel mai important mesaj, ținând cont și de faptul că procesul de integrare va dura și este plin de tot felul de „divagații” politice, dictate de echilibrul din interiorul Uniunii Europene.
Referitor la Moldova: este același mesaj legat de viabilitatea R. Moldova ca stat, ceea ce este foarte important pentru că asta contrazice, de la bun început, una dintre premisele pe care Rusia și-a construit cam toate relațiile cu fostele republici sovietice, pornind de la ideea că aceste state nu sunt viabile în absența unei relații strategice cu Rusia.
Ceea ce iarăși este contrazis prin parcursul politic al R, Moldova. Este, cum spunea profesorul Șerban Papacostea, o veritabilă „schimbare a cadrelor geopolitice” dintr-o regiune.
Suntem în fața unui moment istoric, în care practic, după fericitul precedent al celor trei state baltice, alte două state foste sovietice sunt practic rupte din contextul politic și civilizațional rusesc și transportate, prin intermediul unor mecanisme politice, într-un cu tot alt spațiu politic și civilizațional, care este cel european.
Și mai înseamnă ceva, înseamnă o confirmare a vocației europene și democratice a segmentelor consistente de populație rusofonă din Ucraina și Moldova.
Europa Liberă: La o zi după ce UE a acceptat să deschidă negocierile de aderare cu Ucraina și Moldova, Parlamentul de la Chișinău a adoptat noua strategie de securitate a Moldovei, care pentru prima dată numește Rusia cea mai mare amenințare. Se schimbă cumva paradigma de securitate a Moldovei?
Cosmin Popa: Paradigma de securitate a Moldovei, din acest punct de vedere, este deja schimbată.
Sigur, marea fragilitate vine din concentrarea acestei opțiuni numai într-o anumită parte a spectrului politic moldovenesc. Vorbim despre PAS și despre alte formațiuni agregate sau care cel puțin par să împărtășească această cale europeană a R. Moldova. Strategia de securitate face și ea parte din această delimitare, care oricum trebuia să vină.
Practic, cu excepția primilor doi ani de la crearea sa, R. Moldova a căutat într-o manieră destul de dezorganizată, de haotică, să îmbine acești vectori. La fel ca și Ucraina, conform celebrei zicale cu mielul blând care suge de la două oi. Atât R. Moldova cât și Ucraina au stat zeci de ani, s-au legănat în iluzia celebrelor punți între Est și Vest, celebrelor poduri de legătură între Rusia și Occident.
Or acest poduri nu sunt nimic altceva decât spații incerte, care dau posibilitatea puterilor intruzive să le controleze prin dezorganizare și anarhie.
Asta s-a întâmplat și în R.Moldova și în Ucraina, iar dovada a fost 2014. Atunci când Rusia și-a dorit să anexeze Crimeea și să pornească războiul civil în estul Ucrainei, sub pretextul unei lovituri de stat care a fost de fapt cea mai autentică revoluție politică, Ucraina pur și simplu nu s-a putut opune.
Nu s-a putut opune nu pentru că era atât de slab organizată, nu atât pentru că toate structurile sale de comandă erau înțesate de oamenii Moscovei, ci pentru că nu se petrecuse acest șoc civilizațional, pe care l-a produs în 2022, atacul armat al Rusiei împotriva Ucrainei.
Asta se întâmplă acum și în Moldova. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: rusificarea Moldovei și a Ucrainei a continuat după căderea URSS. Mai mult, chiar și după destrămarea URSS, ucrainenii, dar în bună măsură și moldovenii, au păstrat față de Rusia un tip de relație destul de complexă, de nuanțată, dar care pornea de la o premisă solidă: or fi ticăloși, dar sunt ticăloșii noștri.
Pe când, dacă ne uităm la relațiile pe care Ucraina le-a avut cu Ungaria, cu Polonia, cu România, și pe care în bună măsură și Moldova le-a avut cu România, în principal - ele păstrau în mare tiparele mentale și culturale formate în perioada sovietică. Mefiență (suspiciune patologică, DEXonline, n. red.), amestecată cu un soi de inamiciție latentă, dar care ieșea la suprafață în diverse circumstanțe. Cred că evenimentele politice provocate de Rusia au obligat cel puțin o parte a acestor două societăți la un efort de delimitare.
Este practic ce s-a întâmplat și la sfârșitul Primului Război Mondial, când trezirea națională a ucrainenilor, dar și a românilor basarabeni, s-a petrecut primordial în urma unor șocuri politice majore. Din păcate, urmare a cadrului geopolitic, aceste țări nu au avut niciodată posibilitatea să evolueze organic.
Progresul lor s-a petrecut mai degrabă în urma șocurilor politice, și mai puțin în urma unor strategii de dezvoltare, de evoluție.
Europa Liberă: În paralel cu summitul UE, la Moscova avea loc marele spectacol medial al președintelui rus Vladimir Putin, conferința de presă anuală, combinată cu răspunsul la întrebările, atent alese, ale cetățenilor. Cu această ocazie, răspunzând la o întrebare despre decizia Moldovei de a părăsi Comunitatea Statelor Independente (CSI), că este „treaba ei”, alegerea ei. Ce mesaj a vrut Putin să transmită?
Cosmin Popa: Eu, după începerea războiului din Ucraina, am încetat să mă mai uit la declarațiile oficiale ale reprezentanților Rusiei, pentru că toți mint: (Vladimir) Putin, (Serghei) Lavrov, (Dmitri) Peskov. Este un lucru foarte grav în relațiile internaționale, mai ales când reprezinți o putere nucleară. De aceea cred cu tărie că declarațiile oficiale rusești, orice le-ar face, atâta vreme cât sunt publice, au trei scopuri: de a minți, de a face propagandă și de a amenința.
Nici o declarație oficială, în trecutul recent, nu poate fi considerată un semnal care să dea ceva de înțeles despre intențiile viitoare ale Rusiei. Așa că atunci când Putin spune despre Moldova că este treaba ei dacă iese sau nu din acordurile CSI, eu aș deveni puțin îngrijorat, și aș percepe-o mai degrabă ca pe o amenințare.
Este clar că Finlanda se află sub un atac hibrid al Rusiei
Atunci când rușii vorbesc de suveranitatea deciziei politice a unui stat pe care l-au controlat politic vreme de zeci de ani, mie mi se ridică tot felul de semne de întrebare. Uitați-vă ce s-a întâmplat în Finlanda. Intrarea Finlandei în NATO, semnarea parteneriatelor militare cu SUA. Inițial, rușii comentau că nu este o mare problemă că li s-a lungit granița cu NATO cu peste 1300 de kilometri. A urmat însă, ca în cazul Poloniei prin intermediul Belarusului, o adevărată campanie de invazie a refugiaților, care a dus la o situație fără precedent: Finlanda a închis toate punctele de trecere a graniței cu Rusia. Este clar că Finlanda se află sub un atac hibrid al Rusiei.
La fel se întâmplă și în Moldova. Cea mai sigură modalitate de a interpreta declarațiile oficiale ale liderilor ruși este de a pleca de la premisa că ele vor să spună exact opusul.
Finlanda amenință că va închide ultimul punct de trecere a frontierei cu Rusia din cauza valului de migranți
Europa Liberă: Ucraina nu are în acest moment asigurat sprijinul financiar din partea UE, nu se știe nici care este soarte zecilor de miliarde dolari promise de administrația Biden dar blocate de republicani în Congres. Cum apreciați în acest moment situația Ucrainei?
Cosmin Popa: Situația este complicată, marcată de incertitudinea existenței financiare și militare. Pe de altă parte, cred că în momentul de față este foarte important efectul psihologic pe care îl creează toate aceste incertitudini, pentru că în realitate, deși nu s-au obținut mari progrese militare, nici rușii nu au reușit să-și lărgească frontul, să ocupe teritorii noi.
Putem discuta despre utilitatea capului de pod creat de ucraineni peste Nipru, în ce măsură este util și dacă merită tot efortul uman, toate jertfele pe care le fac pentru menținerea lui. La fel al Bahmut, sau Kupiansk.
Dacă ne uităm însă pe hartă, vedem că toate aceste puncte strategice nu fac decât să împiedice armata rusă în efortul ei de a tăia Ucraina în două.
De a decupla sud-estul și de a-și deschide drumul spre litoral.
Dacă este totuși ceva important în declarațiile rușilor, este că pentru prima oară după începutul războiului, după ce renunțaseră la programul politic maximalist al denazificării, demilitarizării și deucrainizării Ucrainei, acum au revenit la acest program.
Mai mult, și-au reafirmat clar pretențiile pentru coastele Mării Negre. Decuplarea Ucrainei de Marea Neagră ar transforma țara rapid într-o victimă a agresiunii rusești.
Este foarte bine că administrația democrată a Statelor Unite înțelege mizele.
Sigur, disputa politică internă din America va avea mereu întâietate în fața politicii externe, însă Statele Unite înțeleg foarte bine că mizele războiului din Ucraina depășesc cu mult Europa Orientală, depășesc cu mult Europa.
Europa Liberă: Când și cum credeți că se va încheia războiul?
Cosmin Popa: Sunt foarte multe variabile, nu poți decât ghici dar pot spune cum aș vrea să se încheie și cum ar trebui să se încheie, cum ar trebui cam toată lumea să vrea să se încheie, dacă-și dorește un viitor pentru democrații.
Miza acestui război, dincolo de controlul spațiului, controlul resurselor, de cadrele geopolitice, este de a arăta sau nu dacă democrația este o pradă ușoară sau dacă se poate apăra în fața autoritarismelor.
Orice rezultat care va da posibilitatea, fie și parțială, autocrației rusești de a-și clama victoria, va însemna un dezastru pentru democrație.
Cu repercusiuni extrem de serioase pe termen scurt și mediu. Orice astfel de rezultat incert nu va face decât să potențeze ambițiile imperialiste, nu numai ale Rusiei, dar și ale celorlalte țări care urmăresc foarte atent ce se întâmplă.
Acesta este un test sau mai bine spus, este locul unde se va hotărâ viitorul sistemului internațional. În funcție de cum se va termina acest război, așa va arăta și viitorul sistem internațional, așa va arăta și viața noastră.
Istoria ne arată foarte clar că orice încercare a amâna războiul prin concesii, nu duce decât la întărirea agresorului.
S-ar putea ca lupta împotriva agresorului să fie cel mai mic risc pe care ni l-am putea asuma într-o astfel de situație.
