Linkuri accesibilitate

Vladimir Socor: Noua strategie de securitate evaluează corect intențiile Rusiei, dar este riscantă electoral


După vizita sa din iunie 2022 la Bucea, unde armata rusă a masacrat civili în primele săptămâni ale invaziei din Ucraina, președinta Maia Sandu și-a înăsprit discursul de condamnare a Moscovei. Acum, poziția sa se regăsește în proiectul unei noi strategii de securitate.
După vizita sa din iunie 2022 la Bucea, unde armata rusă a masacrat civili în primele săptămâni ale invaziei din Ucraina, președinta Maia Sandu și-a înăsprit discursul de condamnare a Moscovei. Acum, poziția sa se regăsește în proiectul unei noi strategii de securitate.

Noua strategie de securitate a R. Moldova, lansată la Chișinău la 11 octombrie, nu numai că definește Rusia drept singura amenințare externă, dar o exclude și din soluționarea conflictului transnistrean, notează analistul Vladimir Socor, de la Jamestown Foundation (Statele Unite).

Într-un interviu cu Europa Liberă, Vladimir Socor analizează noutățile pe care le aduce strategia de securitate propusă de președinta Maia Sandu, dar și impactul posibil pe care l-ar putea avea asupra viitoarelor alegeri, mai ales asupra acelor alegători care vor menținerea legăturilor cu Rusia. El mai spune că războiul din Ucraina s-ar putea încheia fără un acord clasic de pace, pentru că „în era războaielor hibride, și pacea este hibridă”.

Ideile principale:

  • Evaluarea intențiilor Rusiei în regiune și față de Moldova, în strategia de securitate, este „sută la sută” realistă.
  • În termeni electorali, noua strategie de securitate este „un risc substanțial pe care guvernarea și-l asumă”, căci foarte mulți alegători din R. Moldova nu doresc să intre în conflict cu Rusia.
  • Niciun război important din ultimele decenii nu s-a încheiat cu tratate politice. La fel ar putea fi și cu Ucraina.
  • Trebuie separat dosarul R. Moldova de al Ucrainei, în ce privește candidatura la Uniunea Europeană. Ucraina este un caz mult mai dificil.
  • Moldova trebuie să se integreze în UE chiar dacă nu termină rezolvarea conflictului din Transnistria.
  • Noua strategie de securitate a R. Moldova „îngroapă fără ceremonie” statutul special pentru regiunea transnistreană, ca și formatul de negocieri 5+2.

Vladimir Socor, Jamestown Foundation: noua strategie de securitate a R. Moldova
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:14:44 0:00

Europa Liberă: Pe 11 octombrie, la Chișinău, președinta Maia Sandu a prezentat noua strategie de securitate a R. Moldova care pentru prima dată numește Rusia drept una din principalele amenințări la adresa securității țării....

Vladimir Socor: Principala și singura, alte amenințări nu sunt menționate!

Europa Liberă: Aș spune că sunt listate și o serie de „vulnerabilități” – cum sunt numite astăzi – de probleme interne, în primul rând corupția, care potențează amenințarea Rusiei. Cu ce implicații?

Vladimir Socor: Mă gândesc în primul rând la implicații pe plan intern. Mare partea a opiniei publice din R. Moldova are sentimente amestecate sau chiar favorabile față de Rusia. Nu numai populația așa-numită de limbă rusă, dar și foarte mulți vorbitori de limbă română. Este vorba de respect și teamă. Foarte mulți alegători din R. Moldova nu doresc să intre în conflict cu Rusia.

În contrast cu alegătorii din Ucraina, Georgia sau Azerbaidjan. Diferențele cu aceste țări sunt foarte mari în această privință, mai ales pentru că în R. Moldova, nivelul conștiinței naționale, fie că o numim română sau moldovenească, este la un nivel subdezvoltat. R. Moldova nu a trecut încă sau complet prin procesul de formare a națiunii.

În mod tradițional, moldovenii privesc la Rusia ca la o țară puternică și o țară de care Moldova are nevoie. Populația încă nu conștientizează deplin faptul că Moldova nu mai depinde de gaze naturale rusești, faptul că agricultura nu mai depinde de piața rusească de import de alimente.

De aceea va fi greu, este greu pentru conducerea actuală a R. Moldova să convingă populația că Rusia este într-adevăr inamicul ireconciliabil, ireductibil, implacabil al Moldovei independente, și că Rusia - așa cum spune corect strategia securității naționale - dorește să preia din nou stăpânirea politică și economică.

Europa Liberă: Nici președinta Maia Sandu în cursul primei sale campanii electorale, nici PAS, în campania pentru parlamentare, nu au avut un discurs tranșant critic la adresa Rusiei. Este o șansă sau un risc pentru actuala conducere, ținând cont că în noiembrie începe un lung șir electoral, cu alegeri locale, prezidențiale și parlamentare peste aproape doi ani?

Vladimir Socor: Este un risc substanțial pe care guvernarea și-l asumă! Strategia pentru alegerile din 2020 și 2021 a fost concepută în așa mod încât să atragă un număr maxim de alegători care să susțină pe d-na Maia Sandu și partidul PAS, fără a crea în societate sau în electorat diviziuni de ordin geopolitic. Cuvântul de ordine al campaniilor electorale din 2020 și 2021 a fost „fără geopolitică”. Asta nu înseamnă că guvernarea care urma să vină la putere ar fi ignorat geopolitica, dar căuta să separe realitățile geopolitice de procesul electoral, tocmai știind că mulți alegători nu se simt confortabil într-o postură de adversitate față de Rusia.

Europa Liberă: Ce s-a schimbat acum, pentru că știm că aproape în nicio țară, alegerile nu se câștigă cu geopolitică?

Maia Sandu și Vladimir Socor la o conferință de securitate organizată în România, în 2018
Maia Sandu și Vladimir Socor la o conferință de securitate organizată în România, în 2018

Vladimir Socor: Așa este. Ce a condus la schimbarea strategiei de comunicare? Trei factori.

Primul factor a fost escaladarea de către Rusia a războiului din Ucraina, și metodele de o brutalitate și de o sălbăticie caracteristice Rusiei în acest război. Ar fi fost extrem de dificil pentru orice guvernare cu orientare europeană să se abțină de la critici. Mai ales că brutalitatea Rusiei manifestată în Ucraina a început să ducă și la schimbarea mentalității alegătorilor din R. Moldova.

Al doilea factor a fost necesitatea ca Republica Moldova să se alinieze la politica Uniunii Europene și la unele sancțiuni.

Al treilea factor: faptul că Ucraina a rezistat presiunii ruse și nu a permis armatei ruse să se apropie de R. Moldova. Riscul unor posibile acțiuni de represalii ale Rusiei împotriva R. Moldova este un risc care s-a îndepărtat.

Mai este încă un factor care ține de perspectivă, de evenimentele care vor urma: cred că cei care consiliază guvernarea au ajuns la concluzia că o strategie de comunicare concentrată pe polarizarea electoratului a devenit necesară pentru a mobiliza la maximum pe propriii susținători. Este o reacție la sondajele care arată că partidul PAS nu ar câștiga majoritatea absolută în Parlament, la alegerile următoare.

Este mereu o dilemă electorală, nu numai în Moldova, între o strategie de „front larg”, care să cuprindă cât mai mulți alegători, cu riscul de a-i pierde pe susținătorii cei mai devotați, sau pe de altă parte, o strategie care sa-i mobilizeze pe alegătorii cei mai devotați, chiar dacă unii alegători mai moderați ar fi pierduți.

Europa Liberă: Și atunci, noua strategie de securitate este mai degrabă o schimbare a strategiei de comunicare, sau este radiografia onestă a momentului geopolitic pe care conducerea de la Chișinău o prezintă acum în termeni foarte clari?

Vladimir Socor: Evaluarea intențiilor Rusiei în regiune și față de Moldova este una sută la sută realistă, și care pornește de la realitatea intențiilor și comportamentului Rusiei.

Partea de comunicare decurge din strategie, nu strategia decurge din comunicare.

Europa Liberă: Cum este văzută Ucraina în această strategie de securitate? Ce rol i se atribuie?

Vladimir Socor: I se atribuie un rol vital. Strategia de securitate afirmă acest lucru în modul cel mai explicit. Rezistența Ucrainei împotriva agresiunii rusești reprezintă garanția existenței R. Moldova ca stat independent.

Europa Liberă: Vor primi Ucraina și R. Moldova în decembrie invitația de a începe negocierile de aderare la UE și cum s-ar putea încheia războiul?

Vladimir Socor: Încep cu ultima întrebare. Sfârșitul războiului este imprevizibil dar chiar și noțiunea de sfârșit al războiului este o noțiune foarte vagă și poate ireală.

Noi nu mai suntem în epoca în care războaiele se încheiau cu tratate de pace, sau cu înțelegeri politice. Ne aflăm în epoca războiului hibrid, în care și pacea este hibridă. Niciun război important din ultimele decenii nu s-a încheiat cu tratate politice, ne mai vorbind despre tratate de pace.

Războaiele în multe cazuri nu s-au terminat și războiul activ a fost înlocuit printr-un conflict înghețat. Care nici el nu mai este înghețat. Numai în R. Moldova mai avem un conflict clasic înghețat. În restul, Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul și desigur Ucraina, înghețarea conflictelor nu a dus la o înghețare reală. A fost vorba de conflicte cu intensitate scăzută, variabilă dar la nivel scăzut.

În Ucraina, dacă se ajunge la un armistițiu, acesta nu va fi însoțit de un acord politic. Cred că va fi un armistițiu de natură militară, în lungul liniei de front care va fi atunci. Iar armistițiul nu va duce la un conflict înghețat, va transforma actualul război deplin într-un război cu intensitate scăzută. De aceea, rolul Ucrainei, când vine vorba de Moldova, va rămâne vital: acela de barieră în calea agresiunii rusești, în direcția R. Moldova, dar și a României.

Europa Liberă: Va accepta UE două țări, în aceste condiții, țări cu conflicte teritoriale mai mult sau mai puțin violente, dar mereu active?

Vladimir Socor: Cred că trebuie să separăm cazul R. Moldova de cazul Ucrainei, în ceea ce privește candidatura la Uniunea Europeană. Ucraina este un caz mult mai dificil. De aceea cred că UE va examina cele două candidaturi separat. Așa este bine, așa se cuvine.

Guvernarea din Ucraina este un pic supărată de această posibilitate. Ea vede posibilitatea ca Ucraina să fie separată de R. Moldova.

A mai fost o situație similară, la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, când cele trei state baltice erau candidate la admiterea în UE, dar Estonia era mereu cu un pas înainte. UE ar fi putut admite Estonia înainte de Lituania și Letonia, dar Vilnius și Riga s-au supărat, au insistat să fie admise toate trei. Și așa s-a întâmplat.

Cred însă că Moldova, dacă se califică, trebuie să adere mai repede la UE decât Ucraina. Chiar dacă ambele țări, Ucraina și Moldova vor fi admise la negocieri împreună, la sfârșitul acestui an, negocierile vor fi - cred eu - mult mai lungi pentru Ucraina decât pentru R. Moldova.

Vladimir Socor: Rusia exclusă dintr-o viitoare soluționare a conflictului transnistrean
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:12:17 0:00

Europa Liberă: Noua strategie de securitate vorbește și despre regiunea transnistreană, despre reintegrarea care ar urma să aibă loc „treptat”. Ce aduce nou și cum vedeți problema reintegrării din perspectiva ambițiilor europene ale R. Moldova?

Vladimir Socor: Chișinăul a ierarhizat prioritățile. Prioritatea absolută și necontestată este integrarea europeană înainte de rezolvarea conflictului din Transnistria.

Oficialități ale UE, inclusiv Josep Borrell și Charles Michel, au indicat faptul că R. Moldova poate să adere la UE chiar dacă nu va controla, sau nu va controla deplin teritoriul din stânga Nistrului. De aceea, rezolvarea conflictului din Transnistria va fi etapa a doua, care va urma după integrarea europeană, iar integrarea europeană sigur va stimula și va facilita rezolvarea conflictului din Transnistria.

Pentru moment, din perspectiva Chișinăului, cel mai important este menținerea liniștii în Transnistria, a stabilității și a dialogului direct cu autoritățile de la Tiraspol, dacă este posibil fără implicarea Rusiei.

Europa Liberă: Când vine vorba de regiunea transnistreană, Rusia este mereu prezentă, prin trupe, dar mai ales financiar.

Vladimir Socor: Fără îndoială. Strategia de securitate națională preconizează o rezolvare a conflictului transnistrean fără participarea directă a Rusiei. Este o implicație, nu este o afirmație deschisă, care a scăpat analiștilor.

Acolo se vorbește despre rezolvarea problemei Transnistriei cu participarea partenerilor strategici ai R. Moldova. Această formulă exclude Rusia.

Rusia nu numai că nu este partener strategic, este adversar și este singurul adversar extern. Rusia fiind descrisă ca o amenințare directă, urmează partea despre Transnistria în care se pune, repet, că problema va fi rezolvată cu participarea partenerilor strategici, adică Uniunea Europeană și Statele Unite, care fac parte deja din formatul de negocieri, și România, care nu face parte.

Formatul de negocieri, așa-numitul format 5+2, nu este menționat în strategie. Și al doilea, statutul special al Transnistriei, nici acesta nu este menționat în strategia de securitate. Nu întâmplător! Conducerea de la Chișinău a renunțat la aceste elemente, impuse R. Moldova timp de decenii: așa-numitul statut special a fost inventat de ruși și impus prin OSCE încă din 1993, iar formatul 5+2 există în două variante, cea mai recentă din 2005.

Statut special, formatul 5+2, am scăpat de ele!

Guvernarea PAS a ajuns treptat la această concluzie. Prima care a renunțat să mai menționeze statutul special sau formatul 5+2 a fost d-na Maia Sandu.

Alte oficialități au urmat acest exemplu, dar nu în mod coordonat și nu dintr-odată. Ultima dată când am văzut referiri oficiale la formatul 5+2 și la statutul special a fost în septembrie 2022. Deci, Chișinăul lasă aceste formule să moară încetișor, le îngroapă fără ceremonie, fără să le denunțe, fără să spună că ieșim din acest cadru. Pur și simplu, lasă aceste lucruri să moară de la sine prin ne-convocare și prin ne-menționare.

Rusia și OSCE se opun acestei interpretări a Chișinăului. Rusia vrea reconvocarea formatului 5+2, OSCE consideră că acest format poate fi reconvocat cândva, nu imediat, și OSCE se ține cu dinții de noțiunea de statut special.

Europa Liberă: Am putea să ne închipuim un alt scenariu, în care Rusia nu mai folosește regiunea transnistreană ca o potențială amenințare militară, dar ca una economică, spunând „sistăm orice ajutor economic pentru Transnistria”? Ar avea R. Moldova resurse financiare să facă față?

Vladimir Socor: Ajutorul financiar nu are nevoie de transport terestru, cum au gazele. Ajutorul financiar al Rusiei pentru Transnistria, de exemplu suplimentul de pensii sau pensiile, se poate face prin virament bancar.

Gazele, în schimb, au nevoie de tranzit prin Ucraina. Acordul de tranzit între Ucraina și Gazprom expiră la 31 decembrie 2024. Încă nu știm dacă Ucraina va consimți să prelungească acest tranzit. Gazpromul, probabil, va dori prelungirea acordului pentru că prin Ucraina, Gazpromul exportă gaze naturale în țările din Europa Centrală care nu au acces la mare: Cehia, Slovacia, Ungaria și Austria. Aceste țări doresc ca UE să autorizeze continuarea exportului de gaze rusești prin Ucraina și după 31 decembrie 2024.

Ce va face Ucraina nu putem prevedea, este prea devreme, multe se pot întâmpla până la 31 decembrie 2024.

În ipoteza în care, dintr-un motiv sau altul, tranzitul de gaze rusești prin Ucraina nu mai funcționează, atunci Transnistria va fi tăiată, nu va mai primi gaze practic gratis din Rusia.

Cred că în această situație Chișinăul va găsi modalitatea de a asigura aprovizionarea cu gaze a Transnistriei, din alte surse decât Gazprom.

R. Moldova, malul drept al Nistrului, are acum acces la rețeaua de conducte europene prin intermediul României. Gaze naturale sosesc în Moldova și prin conducta transbalcanică.

Numai că Transnistria va trebui să plătească un preț comercial. Nu va putea primi aceste gaze gratis, cum le primește din Rusia, și în această situație ar putea să aibă loc o integrare neprevăzută, neplanificată, forțată de împrejurări, a Transnistriei în R. Moldova.

Nu integrare forțară, cum se spune uneori, ci una forțată de împrejurări, pentru că R. Moldova nu are capacitatea și nici dorința să forțeze integrarea Transnistriei.

Pentru a evita o adevărată catastrofă umanitară pe malul stâng al Nistrului, Transnistria va trebui să accepte gaze din direcția Chișinăului, și anumite înțelegeri politice, pe care Chișinăul va avea posibilitatea să le impună Transnistriei.

Europa Liberă: Care va fi soarta forțelor rusești „de pacificare”?

Vladimir Socor: Transnistria este fizic izolată de Rusia. Rusia nu are posibilitatea să suplimenteze numărul de militari ruși, nu are pe unde aproviziona Transnistria cu arme sau alte bunuri.

Trupele rusești din Transnistria nu au capacitate ofensivă. Ce-i drept, R. Moldova este foarte slabă militar, teritoriul Moldovei este un vacuum militar, dar militarii din regiunea transnistreană nu au nici măcar posibilitatea să exploateze un vacuum. Și ajungem la dezideratul demilitarizării Transnistriei.

Trebuie să trecem la o altă formulă decât cea cu care ne-am obișnuit de zeci de ani: retragerea trupelor rusești.

În Transnistria, marea majoritate a militarilor sub drapel rusesc sunt locuitori ai regiunii. Sun aproximativ 100 de ofițeri ruși, din totalul de circa 1.500 - 1.700 de militari sub drapel rusesc. Aceștia s-ar retrage! S-ar retrage comandamentul, drapelul, ștampila, arhiva și aproximativ 100 de ofițeri ruși.

Ceilalți militari sub drapel rus ar rămâne și ar trebui demobilizați. Deci formula corectă este: demobilizarea trupelor sub drapel rusesc.

Este vorba despre demobilizarea și reintegrarea lor într-un mod sau altul în viața civilă a unei R. Moldova reunificate.

Mai sunt si diferitele formațiuni sub drapel transnistrean, care includ un batalion de trupe speciale, și diferite formațiuni de poliție, de grăniceri, de vameși militarizați. Acolo este vorba despre demilitarizare, din nou, și despre reintegrarea lor în viața civilă.

Va implica costuri serioase, și pentru aceasta, R. Moldova contează pe partenerii europeni. Costurile sunt foarte serioase la scara R. Moldova, dar nu sunt mari la scara Uniunii Europene.

  • 16x9 Image

    Ileana Giurchescu

    Un „dinozaur” al Europei Libere, am început să lucrez în redacția de limba română încă din 1987, la Munchen, Germania, unde mi-am descoperit și cultivat interesul pentru știri și politica internațională. Ca membră a echipei de la Radio Europa Liberă, am „făcut” revoluțiile din 1989, am scris despre căderea URSS și am relatat în direct, alături de Nestor Rateș, despre atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Rămân fascinată de istoria și moștenirea lăsată de Europa Liberă în arhiva audio.

XS
SM
MD
LG