După 1991, Rusia s-a transformat dintr-o „mare putere” într-un „cerșetor” pe scena internațională și nu și-a revenit nici până astăzi, chiar dacă iluzia unei refaceri este cea care l-a împins pe Putin să invadeze Ucraina în februarie 2022, spune istoricul britanic Dominic Lieven într-un interviu pentru Europa Liberă/Libertatea.
Profesor de istorie la Universitatea Cambridge și la London School of Economics, specializat în Rusia și marile imperii ale secolului 20, Lieven nu crede că Rusia va „scăpa” de nostalgia „supra-puterii”, lăsând Ucraina și restul fostelor republici sovietice să se dezvolte așa cum își doresc.
Pentru Kiev, o decizie pragmatică – dar nerealistă în contextul actual – ar fi să se „debaraseze de Crimeea și de estul Donbasului” (nu numai de teritorii, dar și de o populație care se simte legată de Rusia), pentru a se concentra pe refacerea unei Ucrainei puternice și democrate.
Jurnalistul georgian Vazha Tavberidze a stat de vorbă cu istoricul Dominic Lieven.
Europa Liberă: Uneori, Rusia este descrisă drept „ultimul imperiu colonial al Europei”. Ați fi de acord cu această caracterizare?
Dominic Lieven: „(...) evident, Uniunea Sovietică era un fel de imperiu. Era vast, era puternic și era multi, multinațional. Acestea sunt cele trei elemente cheie ale definiției mele pentru un imperiu.(...) Mi se pare că a fost ultimul dintre marile imperii europene. S-a prăbușit la zeci de ani după toate celelalte. Trăim cu consecințele acelui colaps, una dintre consecințe fiind nostalgia pentru imperiu și statutul de putere pe care îl aduce...”
Rusia are temeri de securitate, chiar dacă nejustificate
Pentru o pace durabilă în Europa, trebuie luate în considerare și nevoile, temerile de securitate ale Rusiei, atrage atenția profesorul Lieven – nu pentru că toate aceste temeri ar fi rezonabile, sau întemeiate pe fapte. Însă „nostalgia imperială” este o realitate a elitei politice ruse.
Percepția rusă este în esență a unei mari puteri în lumea de dinainte de 1914
Dominic Lieven: „Ideea de bază este că orice stat, orice entitate politică, are interese legitime de securitate. Cele mai elementare se rezumă la inviolabilitatea teritoriului său, dreptul său de a participa ca jucător recunoscut [pe plan internațional] etc.
Complicația cu rușii, și în special cu elita rusă, este că au acest concept despre Rusia ca mare putere care are și interesele legitime ale unei mari puteri. Percepția rusă este în esență a unei mari puteri în lumea de dinainte de 1914, în care, până la urmă, conceptul de mari puteri era un club precis demarcat. Convențional, [și] chiar într-o oarecare măsură prin regulile relațiilor internaționale, marile puteri aveau anumite drepturi și privilegii specifice, pe care țările obișnuite nu le aveau.
Într-o oarecare măsură, va fi întotdeauna cazul în relațiile internaționale că puterea contează... Dar trebuie să existe limite.
Cu siguranță, în percepția puterilor occidentale, și nu numai, nu doar marile puteri au dreptul să-și protejeze granițele, independența, autodeterminarea, ci toate statele-națiune, membre ale Națiunilor Unite.
Așa că pretenția Rusiei de a-și controla vecinătatea este nefondată și periculoasă, dar este, într-un fel, [motorul] acestui conflict cu Ucraina.”
Din 1991 existau tensiuni între Rusia și Ucraina
De la bun început, din 1991, a exista pericolul unui conflict cu Ucraina, crede profesorul Lieven, deși nu era obligatoriu să se concretizeze în acest război.
El respinge teza Rusiei că ar fi fost „forțată” să invadeze Ucraina, sau că alte mari puteri, în primul rând Statele Unite, ar fi acționat în ultimele decenii în răspăr cu ordinea internațională, de exemplu în Kosovo, ceea ce i-ar legitima invazia din Ucraina.
Războiul din Irak, pe de altă parte, crede Lieven, este într-adevăr un moment problematic.
Cât privește extinderea NATO spre est, invocată de asemenea de Moscova drept o amenințare la securitatea țării, istoricul britanic crede că trebuie privită din ambele părți: la început, în anii 90 ai secolului trecut, indignarea Rusiei era de înțeles pentru că nu reprezenta o amenințare pentru Polonia, Cehia sau țările baltice. Dar toate aceste țări aveau o experiență traumatizantă a relațiilor cu Rusia și fosta URSS, așa că nevoia lor de securitatea prin aderarea la NATO era la fel de legitimă.
Ar fi în interesul Ucrainei să renunțe la estul Donbasului și Crimeea
Europa Liberă: În martie, ați scris că „și după plecarea lui [Vladimir]Putin, oricărui viitor guvern rus îi va fi extrem de greu să se retragă din Donbas, darămite din Crimeea și să-și păstreze legitimitatea”.
Dominic Lieven: „În opinia mea, este interesul Ucrainei să nu aibă o Rusie permanent periculoasă și ostilă la granița de est. Dar lăsând asta la o parte, dacă ucrainenii ar obține cumva înapoi peninsula Crimeea, ar fi pur și simplu o sursă nesfârșită de pericol și conflict. Este complet împotriva interesului Ucrainei să recupereze Crimeea.
Scenariul meu ideal, care nu se va întâmpla, desigur, ar fi ca Ucraina să recucerească fiecare centimetru din teritoriul său până la granița din 1991, după care să organizeze referendumuri în Crimeea și cel puțin în estul Donbasului. Iar dacă lumea votează, cum cred că s-ar întâmpla, pentru Rusia, atunci să se debaraseze de acești oameni [din Ucraina].”
Europa Liberă: Să se debaraseze de acești oameni sau de teritorii?
Dominic Lieven: „De ambele. (...) Ceea ce vrei pe teritoriul tău, în măsura posibilului, sunt cetățeni loiali statului. Ultimul lucru pe care îl dorești este o minoritate constant nemulțumită, cu un vecin inevitabil, pe termen lung, mai puternic de cealaltă parte a frontierei tale de est, care va interveni mereu, în numele lor.”
În opinia profesorului Lieven, fără estul Donbasului și Crimeea, Ucraina s-ar putea concentra pe „reconstruirea unei democrații prospere”, după care ar putea „submina” controlul Rusiei în Donbas și Crimeea, așa cum a făcut Germania Occidentală cu Germania de est, comunistă: prin comparație.
Dominic Lieven recunoaște că în acest moment acesta este un scenariu care nu ar fi acceptat de nici unul din ucraineni, care, cu „un curaj imens”, luptă pentru supraviețuire.
Dominic Lieven: „Nu este un scenariu foarte fericit pentru populația ucraineană din Crimeea în 2021, nu este un scenariu foarte fericit pentru... tătarii din Crimeea, care în anumite privințe au fost tratați mai rău decât toți, dar politica și relațiile internaționale se fac cu capul rece”.
„Cred că ar fi benefic ca Ucraina să scape de estul Donbasului și de Crimeea. În principiu, vrei să scapi de teritorii în care probabil cea mai mare parte a populației ar prefera să fie condusă de altcineva. (...)
În zilele noastre, este contraproductiv să încerci să te agăți de teritorii de acest fel”, conchide istoricul britanic Dominic Lieven.
(Interviul integral cu profesorul Dominic Lieven AICI. Text prelucrat de Ileana Giurchescu)
Opiniile profesorului Dominic Leiven nu reprezintă neapărate punctul de vedere al posturilor de Radio Europa Liberă/Libertatea.